dela Sora Treişpe: Majical Cloudz

Când informatorul meu dă mesaje din ăstea, în primul rând mă bucur că mai am și eu cum să par informată și la curent cu noutățile, prin intermediul lui. Certificând prin forța exemplului că eu nu știu în mare parte decât să primesc muzica găsită de alții, mă pun cuminte să ascult și să cercetez. Dau mai departe pentru simplul motiv că poate mai sunt bureți ca mine-n lume, mult prea puturoși să intre o dată pe săptămână pe blogurile de specialitate ca să țină pasul (unii cu alții, și abia mai apoi cu muzica). Nu-i nimic, pregătiți-vă de un album pansiv și insistent!

Reeed wiiine aaand sleeping pills, miorlăie Majical Cloudz (tributar Radiohead) în Are You Alone, care dă titlul albumului pe care tocmai l-am ascultat. Ceva candid tras la vulnerabilitate, într-un balans fin între ironie și patetism, in the Greek meaning of the word. „I will be honest: I am afraid of love” - oh, really? Nu mai spune, Devon Welsh, nu mai spune, sau fie - continuă, dar îți spui ție ca și când te bucuri că nu îți aude nimeni gândurile, sau îți asumi faptul că zici chestiile astea pe album? De parcă ar fi scris special pentru toamnă, Are You Alone respiră angoase și tremurici specifice oricărui sensibil de calibru.

Trupa asta tristă a deschis pentru Lorde pe parcursul unui turneu și a câștigat teren pe tarlaua din ce în ce mai conturată a muzicii triste din Occident. Nu am reușit să îmi explic apetența occidentalilor tineri pentru muzica tristă, dat fiind că vorbim despre o categorie de public care nu suferă decât de un nivel oarecare de angst devenit deja default. Tristețea eternă din muzica de genul ăsta, care mai e și cheesy, mă lasă cu mâinile în buzunare și umerii ridicați, dar cert este că îmi place canadianul! Sistemul de referințe la care face apel este inclus într-un imaginar incert al celor care suferă într-una de wanderlust, iar când pleacă pe undeva se simt homesick. Probabil o să apară - dacă nu a apărut deja - un termen special pentru cei ce își doresc numai ce nu pot avea, când nu pot avea. Minunăția este că disconfortul social și emoțional, care se află la ordinea zilei pentru generația despre care vorbesc mai sus, știe să fie ubicuu și nu foarte selectiv cu victimele sale, așa că șmecheria este că muzica ține pasul cu sau dă tonul și în sensul interior, în circuitul vocii ăleia care spune că data viitoare nu o să mai lași tubul de pastă de dinți storcit și desfăcut pe chiuvetă. Revenind, duo-ul art-pop, așa cum sunt denumiți ei, nu s-a apucat să îngâne à-la-Lorde după experiența turneului ăluia, ci a păstrat discreta frizare a absurdului și delicatețea mărturisirilor private în tonul versurilor de pe album. Procedurile sunt simple: meditațiile asupra morții și iubirii și obsesiile despre o viață intens analizată rămân la locul lor. Notele lor individualizante nu comportă influențe Lorde, dar jur că simt niște Grimes acolo pe undeva! Și am găsit pe Rolling Stone chiar bârfa cum că Welsh a fost combinat cu Elise!

Cel mai penetrant aspect al actualității acestui material mi se pare auto-referențialitatea. Să vorbești non-stop despre tine, ce gândești tu, ce crezi - speri - îți dorești tu, despre fricile tale, despre aspirațiile tale, să-ți scoți interioarele pe gură, să practici asumarea extended version, este noul cadru conceptual al discursului muzical și estetic care a ajuns în ultimii ani la mine. Ăștia doi vor să facă intimitate și experiență caldă și nostalgică, așa că vorbesc în mare parte despre asta (cu mici excepții, când sunt fericiți ca un bipolar în ziua liberă de plânset). Să nu îți fie rușine să confirmi, dintr-un unghi de care umanismul ar fi mândru, că tu ești Adevărul pentru tine, înainte să îl formeze alții, mi se pare minim simpatic.

Dacă fantezia fără rațiune e ceva periculos, atunci trebuie să fie și rațiunea fără fantezie ceva la fel de alarmant. Pare-se că Majical Cloudz atinge punctul în care treaba stă în echilibru, pentru că au reușit să penetreze și ascultători care nu sunt calați pe electronic indie, fie el up- sau downbeat.

Albumul l-am ascultat, ca multe alte CD-uri, playlisturi de pe iMusic, selecții de pe un stick sau tip proiecție sonoră direct din laptop (condiționată de cablu sau Bluetooth), pe sistemul Krüger & Matz KM1533, care este un echipament mic, de locuință sau birou, care prezintă o calitate și o fidelitate minunate, deși la putere micuță. Fidel, ușor de folosit și arătos, băiatul Krüger & Matz salută din Polonia piața din România! Și, alături de sistemul-bunic, adaugă încă un motiv de nervi pe lista vecinilor mei!

***
More Majical Cloudz, more Krüger&Matz.