„Păi ce faci mă băiatule, pleci din nord-vest ca să vii la București?”, îl întrebam eu pe Nerub când auzeam că vrea să părăsească Clujul și să se mute aici. Că noi mulți de aici vrem invers. În mintea mea, toți oamenii care au părăsit Cluj, Sibiu, Timișoara pentru București sunt o enigmă. Cluj a mai dat favoriți la colecția mea, dintre care amintesc un producător care a făcut un album pe placul inimii mele: Danaga.
Dar pe Nerub e bine să îl primim în oraș, că îi trebuie cât mai multă deschidere de a se implica în proiecte care să facă flerul său pentru sunet să înflorească. Și așa răsuflă destul de greu undergroundul și nu stă sub auspicii prea favorabile. Nu vrei totuși să colecționezi sample-uri și să gâdili beaturi luni de zile pentru niște sute de amărâți care nu se dau cu mulțimili.
Untitled Journey este titlul primului album al lui Adrian Hrihor. El folosește armonia care se creează acolo unde se întâlnesc glitch-ul cu dub și cu hip hop experimental. Ascultat pe un sistem bun, prelucrarea sunetului înclină spre a contempla o pasiune pentru un bass cuminte, deloc agresiv, care intensifică replicile din structură. E 2013 și cineva încă mai are răbdare să se apuce de muzică fără să vrea să facă hituțuri – asta e excelent. Să avem și noi în țară producători upcoming cu atitudine de trip-hop și downtempo e ceva la care nu mai speri de la un punct încolo, după ce observi în ce direcție se duceau cei care pe vremuri păreau să militeze spre această direcție de muzică. Nerub are douăzeci și ceva de ani și are inspirația curată, plus și-a ales anotimpul perfect să propună publicului din București evenimentul de lansare a albumui său. Vineri are ca invitați pe AFO, Kazi Ploae și familia Subcarpați: Bean MC, Vali Umbră, Power pe Vinil și Andri VJ. Untitled Journey, la free download pe SoundCloud încă din aprilie, conține 12 piese, dintre care un remix la Wake Up - Kazi Ploae & Bean MC, primit cu degetul mare ațintit în sus de majoritatea fanilor din toate taberele. Atmosfera over all de pe album este relaxată*, am intrat un pic și în alte câteva piese care mai există pe net - dintre care una dintre favorite este evident cea cu atitudinea care mă trimite fix la un pervaz scorojit cu o scrumieră plină de mucuri plouate afară, printre niște glastre uitate de timp și de mamă, cu degetele de la picioare parcate confortabil sub calorifer și umerii suport pentru draperie. Logic că afară plouă, că de aia se cheamă și piesa Cazi Ploaie Inspired by Rain.
Cu Nerub m-am întâlnit când a pus la Midi, în Cluj, după lansarea Silent Regis, și a fost o surpriză plăcută, pentru că renunță la manierisme când vede publicul și intră pe filiera pe care trebuie să fie muzica de club (de pe nișa asta). Asta e foarte tare, acasă e acasă, afară e afară. Între timp a lansat materialul și la Casa Tiff din Cluj și acum urmează Bucureștiul: vineri, intrare moca și festin lansatoriu la Colectiv.
(*) pe mine mă trimite exact la burniță și la botoși călduroși, e un album ideal de home listening, cel mai probabil după lansare îl voi prețui din intimitatea căștilor.