dela Sora Treişpe: Nils Frahm

Nils Frahm s-a tot făcut auzit în jurul meu cu precădere anul trecut, când a făcut coloana sonoră zeiss pentru filmul german Victoria, două produse în sine foarte puternice și speciale, cu atât mai spectaculoase odată puse împreună. Despre această coloană sonoră știm că este prima pentru Frahm, care a acceptat propunerea și provocarea cu modestie, apreciind că filmul este deja impresionant și întrebându-se dacă poate să mai contribuie cu vreo stare la atmosfera lui. Așa cum însuși povestește, el și echipa alcătuită din Sebastian Schipper (regizorul lungmetrajului Victoria, minunăția dintr-un singur cadru care a deschis Zilele Filmului German din 2015, în selecția lui Andrei Rus) au avut o libertate creativă neobișnuit de mare. Producția și regia au fost realizate de o singură echipă, iar Frahm a înregistrat filmscore-ul în fostele studiouri de producție ale difuziunii RDG-ului, într-o sală cu un ecran mare în mijloc, în jurul căruia s-au adunat microfoane și instrumente. Soundtrack-ul s-a născut dintr-o improvizație peste film, care a rulat încontinuu. Varianta finală, scoasă prin iunie anul trecut, conține și o piesă de la Deichkind și două de la DJ Koze. Să revenim, deși ar mai fi de zis, cred, că o variantă condensată a piesei More a fost inclusă pe trailerul de la Assassins` Creed.

Frahm s-a născut în Berlin, a copilărit pe lângă Hamburg și împlinește 34 ani în septembrie. Taică-su era fotograf și făcea coperți pentru ECM Records. Primul lui material poartă cel mai dulce nume posibil, Streichelfisch, care, pentru necunoscătorii grozavei limbi germane, înseamnă, practic, un pește pe care îl poți mângâia. Sau un pește mângâietor. Sau un pește mângâiabil. În 2005 a apărut peștișorul ăsta. Și de atunci, Frahm a continuat cu zece înregistrări solo până în prezent, plus mai multe colaborări. Șmecheria care îl individualizează este că reușește să se poziționeze în muzica modern-clasică datorită combinației de sound pe mai multe genuri de pian și sintetizatoare. Îmbină muzică electronică cu cea clasică într-o manieră considerată neconvențională, într-o bulă a universului unde se întâlnesc câte-un pian, un Roland Juno 60, vreun drum machine, un Moog Taurus și alte scule într-un sound foarte personal. În 2009 a scos Wintermusik și The Bells, dar a spart doi ani mai încolo cu Felt. În 2013 apare Spaces, o compilare a mai multor înregistrări din mai multe săli, adunate în aproape doi ani.

Tot în 2013 Nils Frahm publică o colecție de partituri. În Sheets / Eins, 10 lucrări de pian iau forma scrisă, în compania unor fotografii ale apreciatului Stuart Bailes, precum și ilustrații cu instrucțiuni despre cum să îți modifici pianul ca să sune ca pe Felt. Fotografiile sunt peisaje nocturne care reproduc setup-uri asemănătoare scenelor, folosind lumini de studio. În Sheets apar mai multe imagini asortate cărții, semnate de Bailes, care este și jupân pe lumini la concertele live ale lui Frahm.

În 2015 prestează la Festivalul de Jazz de la Montreux, concert pe care cred că l-am ascultat de peste 30 ori deja. La Dimensions Festival, a făcut boiler room o înregistrare, alt material de masturbat auzul, cu un an mai vechi, dar care păstrează același setup complex. Contaminarea electronică i-a adus în 2014 și un feature pe Resident Advisor, cu tot cu filmarea prestației.

Combinația mea preferată este tandemul cu Ólafur Arnalds, dintre care înregistrarea Trance Frendz există pe net de ascultat la liber, documentată inclusiv vizual. Soundscape răcorel, suspendat undeva în starea pe care o ai între vis și trezie, sau întâlnirea dintre un bulgăraș de zăpadă și un strop de angostura - nu știu de unde a venit asta, dar mi se pare o combinație limpede în muzica pe care o creează ăștia doi de puritate sau inocență peste care apare o picătură amar-condimentată, în care se ascund toate gusturile pământului.

Într-un final, Nils Frahm a dobândit un pian nou UNA CORDA, comisionat special pentru el de către David Klavins. Ca să nu ziceți că nu știați, Nils Frahm are concert pe 1 mai la Budapesta. De fapt nu singur, ci cu proiectul său nonkeen, alcătuit alături de doi prieteni din copilărie, cu care e în turneu prin Europa. Poate vă faceți un cadou frumos de iepuraș și dați drobul pe acustica de la A38, care e strategic poziționat pe malul Dunării.