dela Sora Treişpe: The XX

Nu se dă din casă deodată tot ce e bun și dulce. Uneori, la păstrare, în cămară, printre marmelade și linguri de lemn, mai stau și diverse comori. Așadar, am hotărât să reiau pasele de liniște, ascultând The XX, cu un entuziasm tăcut, ca să zic pe larg de ce trebuie să mergeți vara asta, printre alte festivaluri, mai ales la Summer Well.

 

O să o iau invers, de la final spre început. The XX live sunt o nebunie curată, cel puțin așa grăiesc toate înregistrările pe care le-am găsit pe net. Una din cele mai relevante mostre a măiestriei lor mi s-a părut cea de pe KEXP, care a făcut să tremure atât suprafața netedă a biroului de la vocea desăvârșită care se prelingea din boxe, cât și puful de pe ceafă, aspect valabil la orice ființă cât de cât sensibilă sonor. Practic, oamenii ăștia ar putea la fel de bine să cânte despre legumele de la aprozar - esențial este felul în care o fac: delicat și îmbietor. Știu că într-un interviu au declarat că pe ei oricum îi lega inițial atmosfera relaxată de a face muzică între prieteni - asta le oferea destinderea necesară de a improviza până la identificarea exactă a centrului lor de greutate.

 

După ce s-au școlit (cât de cât, dar nu foarte profund, așa cum ei singuri afirmă) la aceeași instituție ca și Burial și Four Tet, grupul a scos primul album, în 2009, ”xx”, urmat la trei ani de ”Coexist”, consacrând în jurul numelui lor definiția pop-ului dream - reverbicos. The XX au reușit să își contureze un sound foarte individualizat, exact fenomenul care face fanii să se gudure și haterii să comenteze că sunt repetitivi. Niște muzicieni care au colaborat la producție cu Diplo, dar și-au produs singuri primul album sunt cel puțin interesanți. Metacritic, Rolling Stone sau NME au dat cu apreciere peste primele lor piese, ei au început să cânte la Coachella & co. și să colecționeze laude și premii.

 

”Crystalized” și piesa lui Jamie cu regretatul Gil Scott Heron plutesc în conștiința muzicală la nivel internațional. Jamie xx mi se pare tare pentru că reușește să intre-n mainstream pe ușa din față și să o facă regal (a coprodus pentru Alicia Keys sau pentru o piesă cu Rihanna a lui Drake, fără să dea cu mucii-n fasole la nivelul liniei melodice) și cred că are o influență benefică asupra proiectului (chiar dacă a luat-o și solo), pentru că de multe ori formații stagnează în underground aiurea sau fac un breakthrough în mainstream, făcându-se intens de cacao. Revenind, piesele lor sensibilioase cu afterglow eteric au pătruns nu numai în comunitățile de profil, ci au răzbătut peste fanii de indie britanic. Fiind un sound atât de touching, semnătura muzicală a band-ului este asemănătoare cercurilor descrise de pietricica aruncată-n lac. Odată ce te-au prins în vrej, nici că le mai poți scăpa. Că ești la picnic, pe stradă cu earbuds în urechi, în tramvai sau în avion, The XX penetrează în timpan ca un fulg de sticlă care nu-ți mai iese de sub unghii, dar nici nu mai vrei să te părăsească. Odată ce te atașezi de zona lor instrumentală și de completarea inconfundabilă a vocișoarelor ălora plângăcioase, știi că trebuie să îi vezi live. Poate că dramatismul lor îi face atât de unici, pentru că îl lasă să fâlfâie ca o perdea ușoară la un geam deschis, poate că fac cea mai frumoasă muzică deprimantă, poate că sunt cei mai potriviți să cânte despre VCR-uri, ideea e că e greu să nu te cucerească măcar într-o fază a vieții tale, mai ales dacă-i descoperi în zile când vrei să lenevești în pat toată ziua și să mănânci piure de zmeură înghețat până seara.

Cea mai recentă aroganță a lor a fost realizarea piesei ”Together”, care a fost inclusă pe coloana sonoră a adaptării ”The Great Gatsby” sub semnătura lui Luhrmann, care e oricum plină de anafore muzicale ale vedetelor ”la zi”. Aștept să văd momentul în care vor realiza ceva total groundbreaking, căci sunt sigură că plănuiesc minim colaborări mai puțin așteptate sau un shift stilistic puternic, pentru că sunt prea talentați ca să nu prolifereze bucurii la timpan pe durata lungă și să schimbe în timp direcțiile muzicale contemporane.