dela Sora Treişpe: Tycho

 

Unii merg într-acolo încât susțin că Tycho ar avea ceva din Boards of Canada în muzica lui, și nu numai inspirația. Ăsta nu e deloc puțin lucru! Scott Hansen manifestă într-adevăr o sensibilitate cu accente metalice și ecou destul de profund în piesele care mi-au ajuns la ureche, despre care am citit că le consideră terapeutice. Mi-a plăcut cum povestește că educația muzicală ar trebui să fie mult mai la îndemână, pentru că a te putea exprima în direcția sonoră este ceva esențial și a crea ceva care să primească feedback pozitiv e una din cele mai eliberatoare senzații. Când citesc așa ceva, găsesc fotografii ca cele de pe blogul lui și mai dau să ascult câte o piesă de la el, aproape că mi-l imaginez în fața mea, relaxat, blând și neat. La fel și stilul din muzică. Da, ambiental, nu chiar psihedelic (așa cum indică încadrarea de pe Facebook), poate lejericos și cinematic.

 

Tycho are un sound care te trimite cu gândul la rooftop parties, la mirosul loțiunii de protecție solară, la o barcă puțin ruginită din care ți-e prea lene să vâslești seara să ajungi la mal. Nu mai intră altfel de muzică decât zona asta meditativo-introvertito-nostalgico-slow, până te amețește pur și simplu și începi să te dai la rock pentru că, nu-i așa, conduci cu geamurile deschise, sau la rap, pentru că, nu-i așa, conduci cu geamurile închise.

 

Din 2008 încoace, Tycho scoate la Ghostly International single-uri și albume, părăsind Gammaphone și Merck. Oricum, Dive e albumul de care am observat că s-a lipit lumea cel mai mult, și pe bună dreptate, pentru că miroase a bucurie copilăroasă cu pistrui și acadele și a vanitatea oamenilor care nu (mai) au atacuri de anxietate. Am găsit un remix la Ulrich Strauss - I Take Comfort In Your Ignorance, care e strașnic rău de tot, și mi-a amintit de zona electronicii care mai pupă nițel rock-ul. Structura lui Tycho e destul de ordonată și curățică, nu o să-ți strice filmul când ți-e lumea mai dragă, nu încarcă frecvențele cu versuri și se rezumă la exaltare, fără să fie prea challenging.

 

Laitmotivul săptămânii ăsteia, care a venit din mai multe părți în momente diferite, este că e greu să accepți oameni liberi în jurul tău. Lumea zice că e dificil să strunești indivizi care fac numai ce-i taie capul și aproape imposibil să-i alipești stilului tău de viață, așa că mai bine îi consideri un decor cu care se interacționează intens, dar ocazional, fără să te atașezi de gustul ăla de reverie pe care îl lasă o oră în compania lor. Peste toate astea, a mai venit și tripul ăsta al lui Tycho, care mi-a proiectat și prin simțul auditiv lipsa oricărei corzi care să te lege de vreun reper și senzația că poți să faci ce vrei. E un sentiment splendid, și ușor dramatic, dar e vară și marea le spală pe toate, mai ales dacă alegi și soundtrack-ul corect.

Mai multe dela Sora Treișpe.