Despre dragoste, la FILIT

Toamna mea înseamnă două lucruri: ziua mea și săptamana aia încarcată de afișe verzi pe la toate colțurile străzii și la orice cafenea simpatică, la teatru, la bibliotecă și peste tot unde îți mai fug ochii. Unde omuleții îmbrăcați la fel sunt împrăștiați peste tot in oraș și zboară vestea că azi vine scriitorul ăla care mi-a placut mult la 16 ani și mâine stăm seara în centru să vedem ce autor câștigă Premiul liceenilor pentru cea mai indragită carte (anul acesta, Inocenții, de Ioana Pârvulescu). Toamna înseamnă zeci de voluntari grăbiți de la un eveniment la altul, alții care stau de vorbă cu vreun scriitor laureat cu Nobel sau cu un traducator de norvegiană. Sau care stau de dimineață până seara în Casa Filit și se asigură că totul merge bine.

Povestea FILIT a început pentru mine odată cu primele luni din liceu, când mergeam la întâlnirile cu scriitori unde se înghesuia lumea cu mare drag până și în picioare și asculta cu sufletul la gură. Și eu la fel ca ei, doar că mă uitam și la voluntarii cu gecuțe verzi și mă întrebam cum fac să fiu și eu prin culisele festivalului. Doi ani mai târziu, am ajuns la Muzeul Literaturii Române, Casa Pogor pentru ieșeni, locul micuț de unde pornește toată nebunia asta.

Dintre toate voluntariatele, FILIT iți dă culoare în suflet. Programul mi-a părut obositor la prima vedere, dar cele 5 zile de festival au trecut ca prin vis. Ziua mergeam la evenimente si eram fericită că stăteam lângă invitați, iar seara eram alături de ceilalți voluntari si întampinam bucuroși sutele de spectatori de la Serile FILIT, partea preferată a tuturor și cea mai interesantă, zic eu. Atunci mi-am dat seama că festivalul nu e doar muncă și succes, cum poate am zis când eram la rândul meu spectator. FILIT a devenit o stare, un sentiment care te acaparează total și la fel de repede te lasă să-l aștepți până anul viitor. E energia, emoția, râsetele și stresul din culise, e să simți cum mii de oameni iubesc același lucru ca tine și să te bucuri să vezi că interesul pentru cultură crește de la an la an. Este să cunoști tot felul de persoane și să faci 100 de poze că iți place prea mult. Este să vezi voluntari și participanți care vin din dragoste încă de la prima ediție.

Anul ăsta au fost zeci de evenimente, dar am ajuns la destul de puține pentru că mi-am petrecut majoritatea timpului în Casa FILIT. Două mi-au rămas la inimă: întâlnirea Alecart cu Katja Petrowskaja şi conferința cu bloggerii. La Alecart, revistă de liceeni, vin cei mai mulți participanți după Serile FILIT, adică peste 300, în sala de festivități nu foarte mare din liceul meu. M-a surprins entuziasmul copiilor, majoritatea cu un exemplar în mână şi notițe, dar mai ales emoția scriitoarei din Berlin. Au fost serii de întrebări care nu se mai terminau, mâini ridicate care abia aşteptau să ia microfonul în mână şi îmbulzeală de zâmbăreți din jurul autoarei pentru a primi autograf. Surpriza a fost și a Katjei, care a zis într-un interviu că nu se simte scriitoare pentru că are doar o carte, dar a fost tratată ca una. Îmi amintesc că şi anul trecut spuneau invitatele de la Alecart că nu se aşteptau să vadă atâția elevi cu aşa multe curiozități despre personaje, final sau ce ar mai trebui să urmeze în poveste. Întalnirea de la casa FILIT cu bloggeri - Eli Bădică, Anita Natascia Bernacchia, Laura Câlțea și Constantin Piștea a fost unică. Au vorbit despre cum scriem un blog, ce le place lor să scrie, ce nu le place, ce tendințe sunt acum, cum alegem ce să citim. Recunosc ca nu intrasem înainte pe blogul nimanui, dar după event am luat programul şi i-am căutat pe toți pe Facebook şi am cercetat ce bloguri au. Highlightul a fost că tot atunci a fost prezentată de Claudia Popescu o aplicație nouă super faină de telefon, iZiLIT (Întâlnire zilnică cu LITeratura), care iți dă în fiecare zi o recomandare de la un scriitor contemporan, cu descriere și link de unde poți cumpăra, Facebook-ul autorului şi tot ce mai ai nevoie. Claudia Popescu a zis că nu în toate oraşele sunt biblioteci sau librării, unii chiar n-au deloc contact cu scriitura contemporană, la sate nu mai zic, şi mi-am dat seama că fix aşa e. Şi chiar dacă nu sunt de toate în ţară, un telefon de care să te foloseşti are oricine. Aplicația îți dă în fiecare dimineață la 10 pe telefon o recomandare nouă, e și gratis şi ocupă super puțin spațiu. Azi dimineață am descoperit Parohia de Dan Coman cu o notificare foarte drăguță.

Anul ăsta FILIT m-a surprins și a ajuns la apogeul lui. Toate colțurile lumii s-au întâlnit la Iași, am fost cam 150 de voluntari, am avut și maratoane de filme, concert, conferințe, am ascultat poezii până pe la 12 noaptea, am auzit glume de la invitați, am dat de expoziții faine, unii prieteni pasionați l-au întâlnit pe creatorul lui Dexter și alții au luat autografe de la ce scriitori voiau, că Iașul a devenit un fel de Hall of Fame de unde nimeni nu mai vrea să plece.

Ce e cel mai tare la FILIT e că voluntarii sunt nucleul festivalului. Indiferent în ce departament ești, FILIT te cheamă din toate parțile și ajungi să vrei să ajuți pe toată lumea. Vii dimineața de pe la 9-10, uneori și mai devreme, te asiguri că totul e impecabil în cortul unde e Casa FILIT și care a furat toată atenția din centru, aranjezi materialele pentru evenimente, bei o cafea, mai duci cataloage la info point, îndrumi vizitatorii, glumești cu baieții de la sunet și îl asculți pe Gao Xingjian. Seara mergi la Teatrul Național unde nu te poți abține să nu visezi cu ochii deschiși când te uiți la tavan și intri în culise cu entuziasm de copil. Toate astea pană pe la 10 noaptea, când te întrebi cum de s-a dus deja ziua de azi și cum de încă mai ai energie. Și mâine, și poimâine la fel.

Am fost de două ori în echipa festivalului și fiecare ediție mi-a adus ceva special, așa cum abia aștept să o facă și urmatoarea. Starea de toamnă încă nu s-a dus, dar abia aștept să împart iar camera cu Mircea Cărtarescu sau cu simpaticii Dan Coman și Alex Tocilescu (și poate data viitoare fac și cu ei o poză).

***
Ioana Vartolomei are 17 ani, e PR la un ONG și voluntară la tot ce se-ntâmplă frumos prin Iași. Are vise mari, bea ceai foarte dulce şi dansează de când se ştie pe scenă şi în fața oglinzii. Stă foarte mult pe Instagram @ioanavartolomei.