Don't Bite Your Tongue: Cum trecem peste sexul nesexy?

Pot să presupun că oricine a făcut sex pe caniculă a experimentat și micul cor de broaște de baltă care se aude atunci când o piele transpirată se lovește ritmic de altă piele transpirată. Până să-mi încep viața sexuală nu aș fi crezut niciodată că sexul poate avea o coloană sonoră atât de organică, că două (sau mai multe) corpuri împreună sunt într-adevăr muzicale, doar că nu vor cânta Slave to love de la Bryan Ferry (poate mai bine?), ci se vor întrece în plescăituri, guițături, chiar horcăieli, pe care nu le-aș fi asociat niciodată cu acel lucru magic numit s e x. Toată adolescența am fost convinsă că prietenele mele făceau un sex grozav, languros, perfect, ca-n toate filmele de dragoste sau în romanele de Sandra Brown pe care le citisem pe ascuns. Sexul trebuie că mirosea, se auzea și se vedea ca aproape de perfecțiune. Sub ochii mei de voyeură* naivă și neexperimentată, transpirația era mereu doar cât să facă pielea să strălucească iar întâlnirea dintre două corpuri străine părea mereu predestinată, cu o coordonare și contopire perfecte. Ori, în realitate, sexul nu are o coloană sonoră romantică sau pasională care intră de îndată ce încep să se înfierbânte treburile. În realitate, experiențele noastre sexuale numără (multe) momente care pe cameră ar părea nu doar mai puțin sexy, dar uneori chiar catastrofale. În filme, ele sunt rezervate unor ratați simpatici din comedii romantice și rămân într-o zonă (aproape) drăgălașă, dacă mă gândesc la atât de celebra masturbare cu plăcinta (American Pie), sau la bretonul à la sperme al lui Mary (Cameron Diaz în There’s Something About Mary). Poate, într-adevăr, piciorul în gură care îi scapă personajului lui Steve Carrell din 40-Year-Old-Virgin să înceapă să ridice ștacheta un pic mai sus în ceea ce privește zona de ups! a sexului.

Întâmplările stânjenitoare sau incomode li se întâmplă și celorlalți, deși pe moment avem impresia că nu ni se pot întâmpla decât nouă. Emoțiile care ne încearcă imediat după ne duc deseori în zonele de jenă, rușine sau vină învățate în copilărie. Ni se pare c-am stricat momentul, c-am făcut o prostie, că persoana care a fost părtașă la asta nu ne va mai privi niciodată la fel. Dacă treaba e groasă, ca atunci când, să zicem, zgârii cu dinții penisul cuiva la un oral pe care nu știi să-l faci, ai putea zice chiar „nu voi putea trece niciodată peste asta!”. Cel mai probabil, însă, vei putea. Ca să încerc să dau un răspuns la întrebarea din titlu: cu umor, empatie și acceptare de sine. Va ajuta și dacă scoți experiența la iveală, o normalizezi și încerci s-o vezi ca pe ceea ce este: un mic moment jenant, poate chiar înduioșător care nu confirmă decât, pentru a nu știu câta oară, că oameni suntem.

„Domnule, ce se întâmplă dacă se ajunge la sex și... nu știi ce să faci?” S-a lăsat liniște în clasă, dar toată lumea s-a bucurat că întrebase. Profesorul a răcnit la el: „E un proces biologic, fiule – normal că o știi ce să faci!” - dialogul ăsta este redat într-un articol de pe Vice dar este posibil să-ți sune foarte familiar, indiferent de genul căruia îi aparții. Ca studentă la antropologie însă pot să-ți zic că mai nimic din ce considerăm biologic în existența noastră (în afară de viață per se, în sensul de organism viu) nu este de fapt „de la mama natură” ci cultural, adică învățat, gândit, adaptat de mintea umană de-a lungul existenței umanității (fragmente din această evoluție găsești și în acest roman grafic despre istoria sexului). Sexul este mai degrabă cultural decât natural: felul în care facem sex și ne raportăm la plăcere ține de experiența noastră de viață, de cultura în care ne-o trăim și de multe altele, biologia fiind doar una dintre variabile. Corpurile noastre știu să se reproducă, asta nu înseamnă că știm să facem sex. Plăcerea feminină, de exemplu, este un subiect de discuție recent (poți să citești aici mai multe despre „pleasure gap”), iar ieșirea lui Cristian Tudor Popescu de luna trecută, despre care am vorbit în articolul precedent, nu face decât să demonstreze că e un subiect care nu a ajuns încă pe buzele tuturor (pun intended). Argumentele cu „naturalețea” pe lângă faptul că ne pot face să ne simțim prost, sunt de obicei folosite de oameni care consideră că la fel de „natural” este să te bagi și în viețile oamenilor care nu fac sex la fel ca tine, fie că vorbim de comunitatea LGBTQIA+ sau de fetișuri (despre care vom vorbi data viitoare).

CALL #3: Dacă ți-am stârnit interesul și te-am făcut să dai un pic de praf printre amintirile amuzante, dubioase sau de-a dreptul jenante legate de sex pe care le ții ascunse, să știi că ne-am bucura enorm să le citim. Pentru call-ul #3 colectăm cele mai amuzante sexcapade pe care ți le amintești. Răspunsurile tale sunt și de data asta cu totul anonime, așa că poți să te lași în voia exorcizării lor.

[poți să citești pentru inspirație și acest top 7 de la Revista Seventeen]

Resurse vizuale, de citit și de ascultat:

Deși are „sexual” în titlu, poate cea mai cult serie foto a lui Nan Goldin e mai mult despre intimitate decât despre sex per se. O intimitate candidă și crudă, un jurnal al existenței temporare, așa cum vine ea la pachet cu droguri, violență, o epidemie, dar și enorm de multă poftă de viață. Câteva imagini aici.

Nu poți să spui „erotic” fără să spui „Araki”, de la care ne delectăm azi cu cea mai indecentă, perversă și sublimă smochină.

Un slideshow de fotografie erotică din cadrul expoziției Curiosa: „Cairns' film suggests that while photography has the capacity to empower—as with the homo-erotic portraits of Robert Mapplethorpe—it is also an inherently voyeuristic medium, where the lens and dark-room present naturally erotic metaphors for the making of images, which can also be easily disrupted. In this way, photography is about exposure. But then, so is sex itself.”

Poate cel mai fabulos fotograf de nuduri de bărbați de pe Instagram, berlinezul Florian Hetz reinventează statuile grecești în ipostaze perverse ale unor corpuri din zilele noastre.

O pagină de Instagram care vede vulve peste tot + o vulvă expusă în geam pe Carol 53 de o artistă din România până pe 27 iulie.

Sex în literatura română, de la Luceafărul lui Eminescu la Soldații lui Adi Schiop și sex în realitatea românească, sau cum vorbesc 12 românce de toate vârstele despre orgasm + un eseu superb despre cum să scriem mai bine despre sex.

Un playlist de 17 melodii care sună ca un orgasm sau au șanse să te facă să termini.

(EN) 

We switch to English now because the DBYT artistic team is an international one. It consists of a visual artist, a choreographer, 5 performers, a composer, and a scenographer, who together will create a self-reflective space. In the research and documentation process they are joined by a researcher, a therapist and artistic consultants who will support the creative endeavour and who will be in dialogue with the public.

Let us meet three more members of the DBYT crew:

# Anca Uşurelu

Anca is currently pursuing an MA in Culture Studies at the Lisbon Consortium (PT). She holds a BA degree in Philosophy, Politics and Economics from Lancaster University (UK). During her undergraduate years, she did in-depth research within the fields of peace studies, continental philosophy, feminist philosophy and political economy. In her undergraduate dissertation, she explored the relation between music, identity, race and authenticity in contemporary popular music, namely rap music. In 2019, she was part of the Richardson Institute Internship Programme, where she conducted interviews and compiled a report about generation Z’s sense of belonging. Interested in transdisciplinary research and exploration as a tool for stimulating the individual and social imagination.

Erotic bio: proficient in long nights and tongue twisting. holds a BA in fear of committment and a MA in tender studies. nomadic subject, thus long distance made it learn how to maintain the juices flowing. Special skills: spilling juice when you press it, big smiles, compulsive smoking after the act, endless conversations about EVERYTHING.

# Alexandros Raptis

Born in Athens in 1989, Alex Raptis is a multi disciplinary artist working in the Performing Arts domain. His main areas of interest are Theatre Directing, Musical Composition and Lighting Design. He finished his BA in Theatre Arts(Directing) in 2012, at the National University of Theatre Arts & Cinema “I.L.Caragiale” in Bucharest (RO), following an MA in Light & Sound design at the same university, in 2014. Meanwhile, he has been working intensively as a sound engineer and supervisor for the jazz scene of Bucharest. For the past years, he has been part of the electronic music duo Al’iikhwa Ra, together with theatre director and composer, Andrei Raicu, composing different scores and performing live concerts.

Erotic bio: As determined, plain and passionate as a loving man can be.

# Codruța Pohrib

Codruța Pohrib has been a high school teacher since about the time she was fresh out of high school herself. In the meantime she has written a PhD on communism, generations and cultural memory. She has taught courses on memory and postcommunism at Maastricht university and comparative literature and queer memory at Utrecht University. Interested in memory, archives and queer identities in (post)communism, gender and sexuality.

Erotic bio: I do not remember a clear first encounter with eroticism, it has been part of my relationship with the world since I can remember. Because I am inquisitive, sex is one of the ways through which I am trying to understand (myself). Everything that makes me curious stirs me and becomes an erotic encounter of sorts. Any erotic encounter is about trust, play, complicity and befriending, a way or making and remaking myself in different ways with others.