Fantezii erotice cu desene animate

Karin D.B:

Sunt din generația care a învățat engleza cu Cartoon Network. Cu toată simpatia pentru Scooby Doo, Dexter, Powerpuffs and co, imaginarul meu sexual nu a profitat deloc de pe urma lor. Pentru asta existau în schimb alte posturi de televiziune, iar dintre cele care transmiteau ziua, contau doar Rai-urile, care dădeau Sailor Moon. Serial manga japonez dublat în italiană, (după câteva episoade îmi scăpau în conversație cosi, magari și invece), Sailor Moon era și un teritoriu fertil pentru tot felul de fetișuri și preferințe sexuale, populat fiind de copchile cu craci interminabili, dintre care unele lesbiene, și piperat cu sugestii fine sado-maso. În seria a treia, grupului inițial de prietene devotate și cuminți care salvau lumea li s-au alăturat misterioasele reprezentante ale unor planete mai îndepărtate de soare: Saturn, Uranus, Neptun, Pluto. Ritualul care le transforma pe acele fete normale (doar că incredibil de bune) în zeițe cu puteri speciale implica o mică ședință de striptease: hainele comune de pe ele erau luate de un vânt centrifug și înlocuite cu câte un body alb și uniforme de școlărițe sexy, ale căror fustițe n-aveau nicio șansă pe timpul bătăilor cu personajele negative. N-am putut niciodată s-aleg între Uranus și Neptun, pentru că le voiam pe amândouă. Erau cuplul perfect de lesbiene, frumoase, deștepte, intangibile, Heles, masculină și ironică, cu motocicletă și Milena feminină, delicată, c-un Stradivarius și părul albastru. Iar episodul în care sunt legate și torturate într-o catedrală gotică, unde se privesc una pe cealaltă murind, într-un tremur al coapselor subțiri și albe, printre petale de trandafiri care se scutură de pe ele (de pe Milena doar, am impresia), ei bine, amintirea aia încă mă emoționează.

Diana Ioana Mărășoiu:

Saber Rider era prințul 2.0 al copilăriei mele. Avea cal din metal care mi se părea mai sexy decât o decapotabilă. Nu era siropos ca ăia din basme, nu purta costume stupide cu dresuri și nici nu azvârlea cu trandafiri roșii ici și colo cum făcea figurantul ăla de Mascat în frac. Iar seara, înainte să adorm, visam cu ochii deschiși că mă cheamă să mă plimb cu el călare prin spațiu. Întâmpinam probleme când încercam să mă imaginez lângă el, să văd cum mi-ar sta. Eu eram 3D și reală, el 2D și desenat. Așa că o zi mă gândeam că eu sunt desenată în filmul lui și o zi el era real în filmul meu. Bunica zicea că seamănă cu Robert Redford în tinerețe așa că începusem să colecționez imagini cu el ca să-mi dau seama cum ar arata în carne și oase. Într-un fel mă bucuram că Saber Rider nu e om pe bune. Aș fi vrut să mă sărut cu el și auzisem că pupatul e o chestie grețoasă în care înghițeai saliva celuilalt și dacă erai ghinionistă rămâneai și gravidă. Saber Rider sigur n-ar fi avut salivă și nici nu ar fi putut să facă copii cu mine. Nu eram compatibili în lumea reală. 

Mihai Ghiduc:

Sincer să fiu, n-am avut vreodată un crush pentru vreun personaj animat, am prea mult respect pentru flesh and bones. Dar, dacă ar trebui să aleg, liniile fine şi simple ale personajelor din anime-urile japoneze bat de departe prinţese Disney şi CGI-urile moderne. Au un mod aparte de a rezuma corpul unei femei, cu picioare mereu drepte, sâni perfect rotunzi, coafuri care nu înţeleg conceptul de bad hair day şi ochi imenşi, antiteză a creatorilor, pe care nu-l regăseşti în nici un alt stil de desen. Li se pot reproşa tipologiile destul de limitate care predomină, cea a elevei în uniformă şi cea a MILF-ului ideal, dar fetişurile asiatice nu puteau să nu contamineze zona asta. Şi, la extremă, hentaiul are un aer profesionist şi nimic din puerilitatea cu care personajele mai familiare occidentalilor sunt desenate atunci când pretinzi să transformi Albe ca zăpada în eroine pentru adulţi.

Emilia Barbu:

Mama vitregă a Cenuşăresei era o dominatrix neînţeleasă a vremurilor sale. Văduvă şi plictisită, cu două odrasle cam proaste şi fără succes la bărbaţi, biata femeie recurge la tot soiul de trucuri ieftine ca să îi capteze atenţia fiicei vitrege-fată cu potenţial. Ȋi dă ordine cu zâmbetul pe buze în timp ce mângâie uşor şi lasciv motanul, o ţine departe de lumea rea şi dezlănţuită a balurilor de societate, mai sfâşie şi câte o rochie de pe ea, dacă e nevoie. Cenuşăreasa-nimic, preferă să frece podele şi să cânte cu şoricei şi vrăbiuţe, ca să ajungă să se arunce în braţele primei femei care îi dă o rochie şi nişte papuci de sticlă. Neinspirată fată. Dacă ar fi trântit cu matura aia de podea şi s-ar fi uitat mai atent la femeia din faţa ei, ar fi văzut că nu degeaba îi străluceau aşa maliţios şi sexy ochii verzi în întuneric şi că nu se îmbrăca în rochii cu gulere strânse pe gât şi pe talie doar ca să fie în ton cu moda. Și sigur ar fi putut să îşi desprindă amândouă părul, să tragă de un şnur de corset şi să se joace puţin cu vătraiul în cenuşă.
 
Noemi Gunea:

Basil șoricelul detectiv - fetișul copilăriei mele, are cam toate trăsăturile pe care le ador în continuare la un bărbat. O inteligență de geniu, comportament antisocial, commitment issues, sensibilitate ascunsă și un sarcasm născut din capacitatea de a face prestidigitații cu vasta lui cultură generală. Foarte original, știu!

Povestea mea de dragoste cu Basil era demnă de orice chick flick: eu eram spioană în organizația Casa din jurul copacului, evident cea mai deșteaptă/frumoasă/intuitivă/furioasă/instabilă și el era detectivul solitar cu care aveam o relație furtunoasă și incoerentă. Nu urma să facem copii, pentru că eram workaholică de mică, dar am fi avut parte de suficientă adrenalină.

P.S: Un alt coup de coeur era Charlie Barkin din All dogs go to heaven. A și să nu uităm Bestia!

Andy Sinboy Luke:

I used to have the hots for one of the robots in dragon ball when I was 10 but then I discovered real women, and have solely enjoyed them since. She looks like a cocalară from the 90's. 
cumințică
..they're the best in bed. the ones that flaunt it end up being boring and awkward - it's the ones you least expect to that eat you up and spit you out. I guess that android looked a bit like the girl I had a crush on at school, looking back on it. Kristin Rodemann. That bitch. 
blonduță și băiețoasă? 
hehe. da, maybe it's my latent homosexuality which is yet to flourish or the fact that she's a robot. 
embrace it, nu poa să-ți facă rău
Poate. also this is my new favourite video. and it has animation and tits. lots of tits.
back to basics
Nothing new excites me much.

Oana Dobre:

Primele desene animate cu tentă erotică pe care le-am văzut erau o parodie după Albă-ca-Zăpada, în care mama vitregă și vrăjitoare era „torturată” de cei șapte pitici, pe rând... Dar nu-mi amintesc dacă mi-au placut, eram prea ocupată să stau cu ochii pe ușă și pe butonul de stop de la video, ca nu cumva să mă prinda ai mei ca ma uit la ceva interzis. (nu m-au prins)

Dintre toate personajele de desene animate (la care aveam voie să ma uit), cea mai sexy mi se părea Betty Boop. Până am descoperit-o pe Jessica Rabbit, o divă perfect desenată, cu unduiri și o voce care stimulează glandele salivare ale personajelor din Who Framed Roger Rabbit (1988).

În schimb, oricât am incercat, nu pot să-mi amintesc nici macar un personaj de gen masculin din desene animate care să mi se fi părut sexy. Sunt ori amuzanți, ori tăntălăi, dar niciodată înzestrați cu ce trebuie ca să îmi stimuleze fantezia. În unele cazuri, nu mă pot abține să nu mă întreb cum ar arăta Popeye Marinarul sau Hercule gol, dar oricum ar fi, nu mi se pare că s-ar putea compara cu formele perfect desenate ale unor personaje ca Pocahontas, Ariel sau Tinkerbell. Sau Pantera Roz – dar în cazul ăsta e vorba de atitudine. și de atracția mea dubioasă pentru Peter Sellers.

Bonus: Festivalul de animație Anim'est începe azi.