Fetişuri, Fetishista

Punish me

„I wish I was punished correctly. Profesionally. Ruthlessly, with elegance and no mistakes. With bonds that I could never untie. With a gag that would never let a scream escape.

Not to be able to move. Not a bit. Not an inch. Not at all. No matter how much I struggle.

With muddy cheeks pressed against the cold, wet pavement. The more I would try to move, the deeper the ropes would cut into flesh.

The buttocks would startle as if they had a life of their own, each time they would feel the sharp pain.

I wish all my skin was flushed and bruised and I was choking with my own spit. And my neck was clutched by two firm hands, which had earlier clutched my hair wildly.

Dirt and sweat would cover my naked body, as I wouldn’t be able to oppose the invasion. The assault. The desecration.
Then I would feel a little damn better, I guess. I could be able to enjoy the summer breeze brushing against my ripped skin and see the full fucking half of the fucking glass.” (Oana Maria Zaharia)

Dezbrăcatul ca terapie

Oamenii vor.
Vor cu ardoare, cu intensitate, cu umilință, cu frică, cu tristețe.
Vor și nu vor, de aici confuzia!

Fetișul nu este despre plăcerea fizică ci este despre critica plăcerii. Mă gândesc că se găsește la intersecția nevoii cu dorința.

Femeile lui Henry Miller, de exemplu, se zvârcoleau, gemeau, mușcau, alunecau din orgasm în orgasm într-un abandon dement. Posibil. Cred însă că în cazul femeilor, fetișul, ca și sexul este întâi intelectualizat, ca un cuplu cauză-efect. Adicătelea, pentru un zvâc de autenticitate, întâi deschizi mintea ca să știi ce vrei să explorezi fizic.

Să te dezbraci de tot în fața unui necunoscut/cunoscut. Să dai jos haină cu haină, să-ți decojești hainele, împreună cu amintirile și straturile de piele...și să rămâi gol, gol pușcă, eventual cu o țigară aprinsă în gură. Cred că dezbrăcatul are efect terapeutic...măcar ești gol ca să te poți umple de alte sechele/ începuturi. (Mădălina Buhoș)

Melofilia 

O vreme am crezut că fetișurile mele sunt doar ale mele, știute doar de mine și de persoana cu care am decis să le împart. Asta până să-mi dau seama că ceea ce mă încălzește și-mi provoacă cea mai mare plăcere, în văzul lumii, fără remușcări, lăsându-mă purtată prin toate stările posibilie și imposibile, de la început până la sfârșit, este prins în nomenclatorul de fetishuri și chiar are și nume: Melophilia. Muzica, vibrație erotică care precede, potențează și transformă, mă subjugă și mă conduce. (Elena Oglindă)

Wasteland

Ajungeam în Amsterdam via Londra, unde fusesem la târgul de carte tradițional al primăverii. Trei zile de întâlniri și networking cu editori și agenți literari din toate colțurile lumii, arătând ca o tânără bibliotecară cuminte și profesionistă. Ceea ce știam doar eu și atârna greu în bagajul meu era costumul fetișist pe care îl cărasem de la București: cizme de latex până deasupra genunchiului cu tocuri mai mari decât am purtat vreodată, o salopetă minusculă de polițistă, caschetă și un pulan de cauciuc, un fake negru și greu.

Am trei prietene din alea eterne care nu mai locuiesc în țară, așa că am decis să avem o vacanță memorabilă împreună, în fiecare an. Wasteland a fost prima și cea mai intensă, în termeni de petrecere. Biletele la cel mai mare party fetish din Europa se vând preponderent în sex-shop-uri, așa că am intrat timid într-un supermarket plin de jucării sexuale ca să dăm peste o gagică care imediat ce a aflat că vrem bilete ne-a luat la întrebări legat de pregătiri. Intrarea în Wasteland e păzită de The Bitches, care nu te lasă să intri dacă nu ești destul de kink. În cazul în care ți-e refuzată intrarea, singura opțiune e să te dezbraci, idee care ne panica mai tare decât să fim supuse la câteva lovituri de bici, așa că am pornit in căutare de spice pentru costumele noastre. Am petrecut o zi alegând jartiere, dresuri și dantele potrivite. Eram novice într-un univers pe care îl cunoșteam doar din porn și pop culture.

Ca să ajungi la petrecerea asta trebuie să aștepți un autobuz undeva lângă gara centrala a Amsterdamului. There we were, patru fete ambalate în pardesie și cu tocurile în rucsac, pe trotuar, uitându-ne în jurul nostru și încercând să ne dăm seama care din ceilalți oameni din jurul nostru așteaptă același bus. Toți îl așteptau. Imediat ce s-au închis ușile și am plecat spre locul faptei, tot ce auzeai erau fermoare trase, elastice care plesnesc pielea și scârțâit de latex.

Am trecut cu emoții de privirile pătrunzătoare de la intrare. Eram încălzite și anticipația ne incitase suficient până în momentul ăla, așa că am pătruns în prima sală, încercând să nu ne holbăm la tipul în costum complet de latex roșu, pe tocuri mai mari decât am fi putut purta noi vreodată, la toți sclavii care își urmau stăpânii în lesă, în patru labe, sau la grupurile de drag queens care împărțeau zâmbete și ruj în baie.

Am petrecut cea mai mare parte a nopții la scena gay, unde muzica era bună și ne simțeam safe între sute de exemplare masculine delicioase, aproape debrăcate și, de cele mai multe ori, total neinteresate de noi, însă una dintre cele mai puternice experiențe le-am trăit în spatele unei uși. Intrarea ducea într-un labirint întunecat care te lăsa să întrevezi (sau să intri) în încăperile înșirate de-a stânga și de-a dreapta. Siluete fără identitate te luau de mână sau te mângâiau pe spate, cu o invitație politicoasă spre una din mesele de tortură dinspre care simțeai un miros amestecat de sânge, spermă și fecale. Groază și adrenalină până la capătul culoarului, la aer, la lumină, unde te găseai față în față cu eșecul de a nu avea curaj să te arunci în necunoscut. Uitai de asta, până ajungeai la o scenă cu tavanul jos, pe care o sirenă cânta ca într-un bar de jazz din anii 30, și-ți aminteai din nou când treceai prin culoarul cu trepte imense pe care oameni se odihneau sau conversau relaxați lângă cupluri sau grupuri care și-o trăgeau pe latexul umed și lipicios.

Îmi păstrasem ochelarii, deși nu erau cel mai bun accesoriu pentru o polițistă, și asta a fost primul compliment pe care l-am primit în noaptea aia. Doi tipi m-au abordat prietenos și jucăuș, întrebându-mă dacă nu vreau să plec cu ei acasă. Am refuzat, reprimându-mi regretul, dar am stat de vorbă o vreme. Erau localnici, bisexuali și împreună de doi ani. Aduceau câte o gagică în patul lor din când în când, dar doar dacă le plăcea amândurora, ceea ce se pare că se întâmpla rar. M-am simțit măgulită, mai ales că erau super bunăciuni. Încă imi pare rău că nu am mers cu ei.

Răvășite și vesele, dimineață ne-am oprit să admirăm spectacolul din niște cuști imense în care un tip și o tipă erau suspendați în sfori și dominați dureros, dar șocant de estetic. Când sunt obosită mi se întâmplă să trăiesc momente puternice de claritate și privind ceea ce știam clar că e un show, empatizam în același timp cu dominatrix și cu sclavii, impresionată de cum mii de oameni pot împărți o experiență atât de vădit personală. O relaxare civilizată domina atmosfera și mi-a fost clar că eram la finalul unei seri irepetabile.

Nu știu dacă aș mai merge vreodată la Wasteland sau un eveniment de genul ăsta, dar exercițiul unei petreceri unde oricine e suficient de deschis (relaxat, curios, etc.), poate avea o experiență puternică și potentă mi se pare de căutat și repetat până scăpăm de obiceiul de a mai judeca și folosi sexul și ceea ce-l înconjoară ca pe ceva rușinos. (Cristiana Tăutu)

Claviculă, cicatrici, alunițe

Dacă vrei, sexualitatea este un întreg cu două fețe, încă o reprezentare a dihotomiei nevoilor și dimensiunilor umane. Încă o dezbatere de complementare: the giver and the taker, cucul și pupăza, dominație și submisiune, plăcere și hedonism vs. semnificativitate, rost, sens.

Mă declar un om curios, observator și un pic voyeur, și văd fetișul ca linia fină de unde se simte confluența forțelor.

Nominalizez:
Androginism cu reprezentantul biologic clavicula, formă curbată, dar proeminentă, piele sensibilă cu structură solidă.
Cicatrici, alunițe și alte ciudațenii estetice. Semne ale experienței ascunse, cu sau fără durere, înnăscută sau dobândită. Semne particulare care poartă o poveste intimă sau dezvăluie o caracteristică personală. Diferențe de la general, cu inteles individual. Frumosul din urât, perfecțiune prin imperfecțiune. (Ada Bivolaru)

Tatuaje

Eu am o chestie cu tatuajele. Nu cu orice tatuaje, ci cu alea care-mi stârnesc un interes estetic, dincolo de plăcerea de a mă uita la o bucată de piele pictată. Asta nu înseamnă că trebuie să-mi și placă. Deloc, uneori mă fixez pe niște desene oribile care îmi ridică părul de pe mâini. Alteori mă intrigă un desen frumos, transpus pe piele parcă de un stângaci cu mâna dreaptă. Greu să explic de ce. E un fel de plăcere multiplicată și complexă pe care o simt de fiecare dată când îmi sare în ochi ceva interesant: un desen bun, pe care pot să-l urmăresc cu degetul pe o bucată de piele. Dacă am noroc, ascunsă de privirile tururor. E un totem personal, vizibil din exterior, care mă face sa judec posesorul lui și asta e minunat de groaznic. E un prilej de a-mi imagina persoana care îl posedă mușcându-și buzele și încleștându-și pumnii în timp ce rezistă durerii acului străpungând pielea. Și ce mă fascinează cel mai tare e că uneori tatuajul nu respectă regulile și nu spune absolut nimic despre persoana care îl poartă.

E într-un anumit fel, dar la alt nivel, reluarea unui fetiș din copilărie în care prima dată când ajungeam la cineva acasă analizăm fiecare obiecțel pe care îl vedeam. Uneori răscoleam și prin sertare pentru alea ascunse și plecam cu o părere foarte bine definită de bibelourile pe care le vedeam în sufragerie. Doar că acum e ușor mai personal și mai sexual, dar o fac cu același entuziasm ca acum 20 de ani. (Andreea Tron)

***
Vagenta e un proiect în lucru care experimentează munca într-un colectiv format exclusiv din femei, în încercarea de a explora instanțe și interese ale feminității. După Vagenta Futurista, episodul Fetishista este următorul eveniment organizat de grup vineri 31 octombrie, o încercare de exorcizare a unei laturi de multe ori hulite a femeii, de la Maria Magdalena încoace. Teaser. Dacă te interesează subiectul, scrie-le un mesaj privat pe Facebook.