Ghidul din atelier

Acum un an jumate, soția lui Mircea, Simona, a fost la o seară a atelierelor deschise, un tur prin 12 ateliere ale artiștilor bucureșteni, organizat de primărie. Evenimentul nu s-a repetat, dar Simona a rămas cu gândul la el și, tot vorbind cu Mircea despre cât de frumos a fost, au hotărât să facă în așa fel încât astfel de tururi să se întâmple săptămânal. Așa a apărut Art in Bucharest.

Prin noiembrie au început să caute artiști dispuși să-și deschidă atelierele. Din recomandare în recomandare, Mircea a săpat printr-un domeniu complet nou pentru el. Cu unii dintre ei n-a mers nicicum, unora a trebuit să le câștige mai întâi încrederea, alții au acceptat imediat, înțelegând că e un mod bun de a apropia publicul de munca lor.

„Obiectivul e să promovez lumea asta a artiștilor în alt fel decât o fac galeriile,” spune Mircea, „să facilitez un contact direct între iubitorul de artă i cel care o creează. Eu le spun clar oamenilor și artiștilor că nu sunt nici student la arte, nici colecționar, doar un iubitor de artă căruia îi place să cunoască astfel de oameni.”

Primul tur a fost în ianuarie și au participat la el și străini, și români (Mircea speră să atragă, în timp, cât mai mulți turiști străini). Proiectul a făcut o pauză cât au fost zăpezile mari, dar din primăvară a revenit, sub forma unor plimbări de sâmbătă de 3-5 ore, care includ 3-4 destinații. Un punct forte al lor e și accesul la casele care adăpostesc atelierele. Cum ar fi clădirile de pe strada Ermil Pangratti, construite de Uniunea Artiștilor Plastici în vremea comunismului. Unele dintre ele au curțile pline de sculpturi. Sau vila din zona Arcului de Triumf unde lucrează pictorița Mirela Trăistaru și alți câțiva artiști, vilă despre care se spune că ar fi fost bordel de lux în perioada interbelică.

Când nu e ghid către oameni și locuri din București, Mircea are grijă de celălalt business mic al lui, cicloturismul. Pasionat de biciclete de când se știe, dar mai ales de când a fost prin Olanda și Elveția, a început să ia la pedale munții și dealurile în căutare de locuri neștiute care merită arătate străinilor. În funcție de ce-i interesează și de cât efort pot face, gândește trasee de câteva zile pentru grupuri mici de turiști. „În mașină foarte multe lucruri scapă,” spune el. „Pe bicicletă simți altfel zonele vizitate și ai o împlinire pe care un motor plin cu benzină nu ți-o dă.”

Dar, deocamdată, se ocupă mai ales de Art in Bucharest. Afacerea e încă foarte mică – mai sunt și săptămâni în care trebuie să anuleze tururi pentru că cei înscriși se răzgândesc în ultimul moment – dar ideile de creștere tot vin. Mircea plănuiește să caute cât mai mulți artiști tineri și să-și ducă clienții și spre teatru, fotografie sau benzi desenate. Organizarea de workshopuri e o altă direcție pe care vrea s-o încerce. Poate conta pe curiozitatea lui de ghid. Doar tot ce face de vreun an și ceva e să-i ducă pe alții pe unde n-au mai fost niciodată.