(H)aIDi la fest: teatru la Bacău

 

Păi sunt mega multe. La o noapte albă în teatru am facut o orchestră gigantică de 170 de oameni care suna super tare. Sau, mă îndragostisem de o tipă dintr-o trupă din alt oraș și când am dat să plecăm mi-a venit să plâng. Atunci colegii mei au văzut asta și au facut un group hug mare în jurul meu. Astea sunt doar două dar sunt suuuper muuulte chestii super intense acolo. - Vlad Bălan, actor

 

Noaptea în teatru e una din experiențele care se repetă în fiecare an. Toți trainerii împreună cu toți participanții se adună în una din seri în teatru. Se face un workshop nocturn. Acum ceva ani am legat la ochi aproape 170 de oameni și i-am plimbat prin teatru. Se țineau de mână între ei și habar nu aveau cine îi ține și pe cine țin. A fost extraordinar să vezi cum niște copii care aleargă în societatea asta să se exprime și să lupte pentru cine sunt și pentru generația asta se lasă purtați de un necunoscut și dau încredere altuia. S-a creat o energie greu de descris. Era pace, era liniște, eram toți un suflet. Asta e I.D. Fest. - Alexandru Vociu, actor

 

Cea mai tare experienţă de la I.D. a fost una cu ecouri puternice şi luuuungi. În 2012 a fost prima oară când am fost acolo. Eram a 9-a, boboacă în Atelier, și m-am aruncat tare de tot cu capul înainte - am strâns câţiva oameni din trupă și am făcut un spectacol care se numea Blogstory. A fost ce aveam nevoie în acel moment, feedback-urile mi-au dat mult de gândit. A fost un wake-up call din partea unor oameni care mi-au spus ce a fost și ce nu a fost în acel spectacol și poate că atunci eram prea mică să înţeleg și prea orgolioasă să accept. Peste puţin timp, însă, mi-am dat seama de niște lucruri și am investit în continuare în acel proiect, care a crescut și a devenit cea mai importantă parte din mine. Blogstory a devenit ampiticipecreier.com, în mare parte datorită întâlnirilor și întâmplărilor de la Bacău, din 2012. - Ilinca Priscariu, studentă regie

 

La primele două sau trei ediții la care am participat eu, țin minte că organizatorii puneau la cale un soi de treasure hunt. Se formau echipe cu oameni din trupe diferite și ni se dădea o listă cu activități pe care trebuia să le îndeplinim înainte să ajungem la destinație. La destinația finală ne aștepta o petrecere. Ce îmi plăcea mie foarte mult era faptul că o dată pe an, undeva aproape de miezul nopții, găști de adolescenți perindau prin oraș ca să ducă la bun sfârșit cele mai neobișnuite cerințe: să găsim propriul nostru salut/mișcare/strigăt de luptă sau să căutăm un cuplu pe stradă și să-l urmărim îndeaprope fără să-și dea seama. Țin minte că la un moment dat a trebuit ca toată echipa mea să se bage într-un taxi ca să facem o poză. Crede-mă, eram mulți. Mai încolo, vedeai cum alte echipe încercau să convingă alți taximetriști să facă același lucru. Era o nebunie. Bacăul, o dată pe an, devenea un uriaș teren de joacă. - Mădălin Hîncu, regizor

 

Cred că aș putea să mă leg de one woman show-ul meu de la I.D.. Adică, prin faptul că I.D. Fest a fost festivalul care a reușit să îmi pună la dispoziție o șansă din-asta... pentru că eu altfel nu m-aș fi încumetat să merg atât de departe. Și de atunci încolo au ieșit multe lucruri bune. Pentru mine a fost un boost de încredere și energie. Să joc singură într-un teatru mare și al naibii de frumos. Mai pot să mă leg de experiența cu dormitul pe scenă, la Noaptea în teatru, când am simțit că I.D.-ul și teatru ca pe un acasă. - Claudia Moroșanu, studentă actorie

 

La I.D. Fest am învățat cum să-ți bei cafeaua, cum să mănânci la fast food-urile de lângă Teatrul Bacovia, cum să workshop-uești, cum să cânți la beție. Să mergi la teatru, să joci Samurai în ploaie și cel mai important e că învățai cum să faci toate astea în sincron cu o mulțime de oameni diferiți. Cea mai tare chestie simțită la I.D. Fest a fost în primul an, la săritura de încredere, când de la o înălțime de vreo 2 metri, am sărit și m-au prins ceilalți. Așa, ca o metaforă a întregului festival. Sau când am dormit în teatru sau când am întrebat participanții de câte ori încuie ei casa înainte să plece, doar ca să ne împrietenim. I.D. Fest mi-a arătat ca poți să te îndrăgostești într-o săptămână de mii de ori și că în mii de bucățele ți se rupe inima la plecare. - Alexa Bejinariu, studentă științe politice

 

Cea mai tare chestie a fost când am jucat rolul principal la o piesă de-a trupei, fix de ziua mea.  A fost maaaagic. Am pus în scenă  piesa Just Another Friday în regia lui Adi Loțcu și a fost și primul I.D. la care am participat. Eram cu toți oamenii dragi acolo pe scenă și la sfârșit sora mea mai mică mi-a dat buchet de flori. A fost așa, ca un cadou frumos, primul I.D. Fest. - Mara Cojocaru, absolventă a doișpe clase

 

Cred că lucrul care mi-a rămas în minte cel mai limpede despre I.D. Fest nu e neapărat o amintire concretă, o imagine, ci un sentiment, o senzație, o informație spirituală, cumva. I.D. Fest-ul are pentru mine o energie clară, diferită de ce am mai întâlnit până acum. E un micro-univers de 10 zile unde atunci când nu există delimitarea clasică spectator-spectacol, toată lumea este toată lumea. Cred că cea mai tare chestie pe care am simțit-o a fost când după un spectacol, An Angel on the Eleventh Floor, în regia lui Tudor Pușcașu, care avusese publicul pe scenă, feedback-ul cu publicul a făcut ca trecerea de la piesă la cotidian să se petreacă mai lin, mai cald. Probabil și datorită faptului că oamenii erau puși pe practicabile. Eram înconjurați de oameni încântați că sunt acolo, că au asistat și care au putut imediat să zică ce simt, cum a fost de pe partea cealaltă. Au prelungit magia cu încă câteva minute. - Eric Țuțuianu, student actorie

 

Anul ăsta se numără 17 ani de la prima ediție a Festivalului Național de Teatru pentru Tineri Ingenious Drama, pe numele lui complet. 17 ani de când trupe de actori cruzi tremură pe scena Teatrului Municipal Bacovia. Oamenii ăștia nu taie bilete, oamenii ăștia vor doar să fie pe scenă, vor să se joace și vor să se cunoască. Anul ăsta se strâng cam 250 de participanți, vor fi 13 spectacole de teatru susținute de A.C.T. (Bacău), Atelierul de Teatru (Botoșani), Drama Club (Botoșani), Nobody's Group (Bacău), Brainstorming (București), The Hooleelogans (Timișoara), In The Spot (Bacău), Transparency (Bacău), Heavenly Hell (Timișoara), The Knockers (Suceava), Teatrul Pi (Suceava), Victoria Art (București) și AICI (Constanța), plus 8 one man show-uri și alte spectacole profesioniste invitate la festival. Mai există și o categorie destinată dramaturgiei, unde tinerii își înscriu piesele proprii. 

 

O mână de actori mai trecuți prin viață îi scutură bine pe ăștia micii în niște workshop-uri pe diferite teme: arta actorului, coregrafie, muzică, dramaturgie, regie. Trainerii din acest an sunt Ștefan Huluba, Alexandru Voicu, Vlad Bălan, Irina Ștefan, Catinca Nistor, Liviu Chițu, Doina Antohi, Cistina Juncu, Eduard Burghelea și Mădălin Hâncu. 

 

Și cum treaba fără părerea unui juriu profesionist parcă nu este o treabă serioasă, anul ăsta  din poziția de picior peste picior vor arunca priviri de judecată actorul și regizorul Horia Suru, criticul de teatru Doru Mareș, actorii Isabela Neamțu, Marian Rîlea, Vlad Bălan, Alexandru Voicu, alături de președintele onorific al juriului I.D. Fest, actrița Coca Bloos. 

Deci, pentru cine apucă să ajungă prin Bacău până pe 19 iulie, hai le teatru! HaIDi la fest! Cine n-are cum, ce păcat, dar la anu' e musai! Majorat, ce naiba!