Iarbă pentru un concert (şi ştiinţă)

Grădina underground

Devenit popular cumva tocmai prin sterilitatea și mizeria locului, zona de cluburi „de la cub” își păstra cu oarecare râvnă statutul de loc de pierzanie. Mirosul de băuturi vărsate și vomă, betonul tratat cu tutun ars de atâtea nopți și aerul decadent căpătau o vrajă în nopțile de petrecere. Nu același lucru se putea spune despre loc dacă te aventurai dimineață sau în miezul zilei, când ți-era frică să nu fii violat de ceva fantome și nu înțelegeai de ce cineva s-ar plimba, de plăcere, pe acele scări și în acele ganguri.

Ideea celor de la Luno de a corela găurile negre cu muzică și cu un gazon face ca pe de-o parte știința să capete o față vie și armonioasă iar pe de alta să transforme un loc, care la rândul lui să transforme oamenii ce aveau să vină pe acolo.

Un zâmbet care ne iartă pe toți sub pământ 

Cu ocazia concertului nostru de lansare al albumului Arhanghel'sk, s-au găsit 12 tone de gazon natural la Turda și s-au adus la spirala galeriilor Ștefan cel Mare. După aranjarea celor 12 tone de gazon, aerul se schimbase radical. Un miros proaspăt și frumos a umplut sera de la scări, o seră pe care n-a sesizat-o nimeni până acum.

După concert, lumea a ieșit pe iarbă, s-a descălțat, s-au așezat în grupuri, de undeva a apărut o chitară și unii cântau în legea lor într-un colț în timp ce petrecăreți de la toate barurile din jur veneau să se bucure in noul parc. Lumea nu mai arunca chiștoacele de țigări pe jos ci în ceva frapiere devenite scrumiere. Pestrița adunare de rockeri și străini împinși la petrecerile din ganguri urmau să descopere grădina din subsol și să se comporte decent și plăcut.

Puterea de conversie a unui petec de iarbă în mijlocul orașului îmi pare că trebuie subliniată c-un marker permanent.

Mii de ani de mâine (udați gazonul din Iași) 

Gazonul ar urma să fie strâns și dus cine știe unde. Poate aruncat pe un deal, că așa s-a întâmplat cu toată scenografia concertului anterior al Robin And The Backstabbers la Iași. Un corb de câțiva metri ce fusese suspendat de Luno la intrarea în club pentru a primi și privi spectatorii a ajuns vandalizat pe unul din dealurile de lângă Iași la ceva timp după concert.

De ce fac oamenii astfel de evenimente? De ce concertele de la Iași se transformă mereu în ceva mai mult? Nu prea contează. Ce însă mi se pare important e ca nouă gradina subterană să rămână. Are toate condițiile să devină un gazon minunat, un loc de pelerinaj, o atracție turistică, o dovadă a faptului că Iașiul e viu și mai modern decât pare.

Desigur, cere efort. Trebuie udat, curățat, îngrijit. Cluburile din zonă n-au nici un chef de o bătaie de cap în plus. Dar spre binele întregului oraș, voluntari și simpli petrecăreți ar trebui să dea cu greblă din plăcere, că răsplata e mai mare decât pot s-o măsoare.

Întreba un domn în vizită la regina Angliei: 
-  Cum reușiți să obțineți așa un gazon?
-  Ah, e foarte simplu. În fiecare dimineață, grădinarul nostru Thomas, tunde iarbă. Și facem asta de 800 de ani.

Întinse pe iarbă niște fete spuneau că se așteaptă ca în curând petrecăreții să plece cu bucăți de gazon acasă. Eu sper că reciproca e valabilă. Să vină a doua zi să dea cu grebla și să ude gazonul. Și nu trebuie făcut asta timp de 800 de ani. Dacă numai peste 5 ani mă chemați să întorc fânul în acest nou loc preferat, promit să vin de oriunde aș fi.

***
Proiectul este parte a campaniei SDS2015 (Search for Deep Space 2015) a laboratorului CERN, susținută de colectivul Luno, care își propune să stârnească în noua generație curiozitatea față de comunitatea științifică. Formația RATB este la a doua implicare în campanie, după videoclipul melodiei Sat după sat în care trei neantozauri și un câine sârmos își dau întâlnire pe autostrada de la Cluj.

Fotografii de Luno, Istra Tec și Diana Butnaru.