Iubire şi violenţă adolescentină în Bacău (I)

Orașul Bacău și-a construit adolescenții într-un mediu răpus de o dezvoltare economică acceptabilă și încurcat politic. Așa a mers până în 2016, când a devenit Capitala Tineretului din România - minune care demonstrează că tinerii de aici fac orașul, prin energia de a depăși părerea nimeni nu face nimic și de a pulsa un festival de teatru (I.D.Fest), de film (Film mai aproape) și multe alte evenimente care așteaptă acum să răsară din spatele unor birouri, la care sunt așezați, suprinzător sau nu, tot tinerii.

În Bacău sunt 14 licee. Doar 5 sunt considerate bune, toate au profile teoretice și sunt frecventate de elevi cu un statut financiar stabil sau aprope stabil și de cei care au obținut medii și situații școlare bune în gimnaziu. Doar trei sunt văzute ca fiind de elită. Asta ar însemna un număr de 1.000 de adolescenți care promit să nu se oprească din creștere activă, ci poate să se mute într-un alt oraș sau țară care să le ofere mai mult, în timpul facultății sau pentru totdeauna. Astfel de ambiții definesc adolescenții care ajută la constituirea totemului Bacău. Cei mai mulți se cunosc între ei prin proiecte comune sau intrigi, ca toți moldovenii, băcăuanii au plăcerea de a-și spăla toate hainele în public. Există o șușoteală generală în orice colț din liceu, prin cafenele sau pe chat-urile de la messenger. Imediat se observă orice strângere nouă de mână, pupic pe obraz și, bineînțeles, cine s-a mai futut cu cine, cine mai vorbește cu cine. Într-un oraș ca Bacău, șansele să ieși cu același tip cu care se vedea cea mai bună prietenă a ta sunt, hai să zicem, șanse pe bune.

Viața la liceu în orașul Bacău 

Liceele cele mai bune sunt situate în centru, la 10-15 minute unul de altul, în locul unde au loc interacțiunea și viața socială. Parcurile amenajate sunt tot aici, cele mai multe dintre pub-urile și cafenelele preferate, fast-food-urile (altfel de mâncare to-go nu se găsește în oraș) și instituțiile, printre care și teatrul. Tinerii băcăuani au un super apetit pentru teatru. M-aș risca să zic că este orașul cu cele mai multe trupe de teatru adolescent din țară, adică 5, cu câte 20-30 de membri activi. Așadar, cam 100 de tineri din Bacău își trăiesc adolescența în grupuri care le oferă o dezvoltare culturală și socială inedită. Trupa de teatru a luat locul clasei de la școală când vine întrebarea: Tu unde ți-ai întâlnit prietenii? Într-un oraș cu o cultură destul de risipită și vehiculată doar underground printre veteranii erudiți, teatrul stă mândru pe strada principală din oraș și cheamă tinerii să joace pe scenă și să stea după la vorbă, multă vorbă, pe băncuțele din parcul din spatele lui.

Cei mai mulți dintre liceeni de la liceele „de elită” sunt tineri obișnuiți. Se îmbracă în jeans, tricou, geci – mi se pare că mulți își reciclează stilurile unii de alții, fără să intervină personal asupra modului cum se înfofolesc - și fumează în fiecare pauză Marlboro Touch sau Winston cu biluțe, adicătelea nu țigări pe bune. 30-40% din oamenii din colegiul meu fumează. Nu că simt nevoia usturătoare, ci pentru că le place sau li se pare un gest cool și teribilist. Nu au gândit-o, ci au văzut că alții o fac și și-au zis că asta i-ar face mai mișto. Ori au ieșit în curtea liceului prima dată în pauză și nu știau ce să facă cu corpul, cu mâinile, cu timpul lor, fără să țină o țigară între buze, care să dea un sens la toate astea timp de 5 minute. În plus, fumatul lovește direct în spleen-ul provocat de un sistem școlar cu misiunea clară de a distruge din elanul tânăr de a te provoca pe tine însuți. Iar cel mai simplu să faci asta este prin fumat.

Majoritatea sunt implicați în activități extracurriculare de orice fel. Mulți sunt cu olimpiade. Sunt foarte inteligenți, dar sunt complet confortabili într-o lume restrânsă și ignoră aspectele negative. Îmi pare rău că nu sunt aproape deloc activiști și luptători pentru cauze sociale. Își urmăresc idealurile de businessman și businesswoman, cei mai mulți, și au o frică transformată în sarcasm față de minorități sau cazuri care ies în evidență prin extravaganța de a nu mai semăna cu nimic cunoscut. Există printre ei teama de nou, pentru că școala pune super presiune ca toți adolescenții să se alinieze aceluiași tipar. Când faci ceva diferit, ceilalți se retrag pentru că își simt propria zonă de confort amenințată.

Cazul unui adolescent de 17 ani, în clasa a XI-a, elev la cel mai bun colegiu din județ*
*după statisticile din ultimii ani

În timpul săptămânii, participă inevitabil la cursuri. Se prea poate să chiulească de la unele ore și să-și bea cafeaua la cafeneaua de lângă liceu, Chiaro, dar de obicei se învoiește inteligent. Frecvența la cursuri în Liceul Vrănceanu este impecabilă, în rest. Are ore de pe la 07:30 sau 08:30 până la 13:30 sau 14:30. Când ajunge în clasă și își întreabă colegii dacă și-au făcut tema, 50% da, 50% nu. Dar până încep orele unde au avut de lucru, toată lumea își are temele scrise - media clasei este undeva la 9.45. Unii profesori inspiră o atitudine libertină și care ambiționează, dar mulți sunt stricți și neîndurători, cum ar veni, nu trec cu vederea dacă se încalcă regula de a fi ca toți ceilalți, băgând scuza aia că aici e școală și nu discotecă. Diriginta lui de obicei îi jignește alegerile vestimentare și atitudinile „nepotrivite pentru școală” în fața tuturor colegilor, pe un ton arțăgos și nesuferit.

Un coleg bisexual și activist și-a dat cu fard argintiu pe obraji într-una din zile și a ieșit un întreg scandal. Profa i-a făcut o poză și a zis să o cheme pe mama lui la școală. Îl compară cu ceilalți băieți care nu încearcă să se feminizeze. O tipă venise cu șalvari colorați și diriga i-a spus să nu mai vină așa că i se pare că îi atârna ceva grețos la spate.

Orice mică abatare este văzută cu o strâmbătură din nas. Iar asta nu numai de profi. Ci și de ceilalți colegi. Tipul cu fardul argintiu pe față este fumător. Am ieșit cu el la țigară într-o pauză și puteam vedea cum alți colegi din jur îi trimiteau priviri WTF. Tot ce este diferit este condamnat. Nu te-ai fi așteptat la asta în cel mai bun liceu din județ și al treișpelea din țară. Sunt sigură că mai este mult de lucrat cu mentalitatea mirosind a naftalină care ne bântuie grozav pe fiecare și nu ne dă voie să îi acceptăm pe toți din jurul nostru așa cum sunt.

Viața de noapte în orașul Bacău 

După ce se termină cursurile, tinerii se întâlnesc la ședințe cu organizațiile și asociațiile din care fac parte, mai au o repetiție cu trupa sau o pregătire și apoi se retrag acasă. Toți așteaptă weekend-ul să iasă. Vineri și sâmbătă cafenelele și barurile sunt înțesate de liceeni. De cele mai multe ori, ies în grupuri compacte, de câte 4-6 prieteni. Câteodată, fetele mai ies și câte două, când treburile cu băieții devin complicate. Stau la aceeași cafea cu orele. Vara, ieșeam de pe la 2 și stăteam până seara la 11 la un singur suc la 5 lei.

Apoi dau o tură prin centru să-și cumpere din mâncare. Mai rămân în spate la teatru la o țigară. Trec pe acasă să-și pupe părinții și să le fure din buzunare câteva bancnote pentru seara ce urmează să se întâmple. Se întâlnesc de pe la 9-10 în locuri obscure, poate la cineva acasă, în scări de bloc sau în spatele clădirilor. Unul mai major decât ceilalți se duce la non-stop și se întoarce cu sticle de alcool. Câteodată mai și fumează. Așa se pregătește o seară, cum s-ar zice, corectă, de Stage, singurul club ok, cu muzică trap, funky, rap și orice înrudit. Cele mai multe dintre dramele liceenilor se întâmplă aici - exceptând bineînțeles, liceul.

Stage e locul ăla cu tot ce ai văzut în seriale când aveai 12 ani: 80 de adolescenți de vârsta ta laolaltă. Vin în grupuri și prima dată se așază pe canepele. Își deschid telefoanele, scroluiesc puțin pe Facebook după își cumpără fiecare câte o bere. Până o termină, ring-ul de dans se umple și în sfârșit, își fac curaj să danseze. Dansează entuziaști, uneori plictisiți până la orele 02:00-03:00.

E locul ăla de combineală, unde te uiți după băieți și fete și te rogi să te observe. În care te întâlnești cu foștii și te prefaci că nu îi observi. Sau eventual te cerți. În care te săruți beat pe ritmuri Tropkillaz și abia după observi cine te ține strâns în brațe. Stage-ul e dramatic și e scandalos.

După o seară petrecută în club, ziua următoare rămâi linșat în pat. Sâmbăta e clubăreală partea a doua și duminca ți-o petreci la fel de tragic. Cu aceeași gașcă, în aceleași locuri. Poate doar mai schimbi aroma la latte. Orașul în sine este foarte mic și toată lumea cunoaște pe toată lumea. Este absolut imposibil să ieși din casă și să nu te întâlnești cu cineva. Absolut. (va urma) 

Ilustrație de Teodora Verman. 

***
Eseu redactat în cadrul In a Relationship, un proiect al Fundației Friends For Friends, care face parte din Campania Respectului, iniţiativa AVON de luptă împotriva violenţei domestice. Între octombrie 2016 și ianuarie 2017, 1.500 de adolescenți din 80 de orașe din România au participat la o cercetare despre relațiile și abuzurile posibile din timpul liceului. O parte din rezultate pot fi consultate aici. 

Citește și partea a doua.