Iubire şi violenţă adolescentină în Bacău (II)

În România crescută pe versurile celor de la Azur: Tu mi-ai dat o palmă / Nu mi-ai dat-o tare / Dar inima mea / Poartă supărare, violența domestică este teribil de prezentă. Generația părinților mei a fost crescută pe modelul că femeia și copilul, pentru a fi supuși forței bărbatului, trebuie trecuți prin palme și pumni. Iar relațiile la vârsta noastră sunt, fără doar și poate, rezultate ale modului în care societatea ne influențează viețile. Îmi amintesc de mine prin gimnaziu, puțin debusolată de faptul că nu avusesem până atunci un prieten. Celelalte colege aveau și asta mă determina să îmi pun anumite întrebări, să încerc să par mai matură. Am început să folosesc machiajul la 14 ani și nu mă făcea mai fericită.

Mi se pare că, la vârsta noastră, avem wanna-be relații. Suntem alimentați de tipologiile de adolescenți care își condamnă viața, își pierd devreme virginitatea dintr-o alegere extremă (cu toate că ni se spune greșit că pierdem ceva dacă facem sex!) și sunt instabili emoționali. Sunt în toate filmele și serialele pentru adolescenți, iar noi împrumutăm de acolo câte ceva și ne construim în consecință. Suntem străfulgerați de instincte incontrolabile și suntem distruși dacă nu ne răspunde la mesaj.

Într-un astfel de context în care suntem mai mult ceea ce vedem în jurul nostru decât ceea ce suntem, este de la sine înțeles că nu vom ști cum să reacționăm în momentul în care suntem prinși în situații delicate și periculoase. Unii consideră că într-o relație, persoana trebuie să fie lipită de tine în orice moment. Nu poți controla pe cineva așa cum îți dorești tu, iar asta li se întâmplă multor adolescenți când ajung într-o relație. Ei cred că asta presupune să iubești pe cineva. Iar de cele mai multe ori palma este deja dată până conștientizează ceea ce au făcut.

T.
T. trebuie să fie considerată cea mai importantă persoană pentru cel care o iubește. S-a născut cu un gol uriaș în suflet, acolo unde trebuie acumulată multă dragoste. Primește multă de la părinți, prieteni, dar pare că rezervorul ei este nesfârșit. Duce sentimentul ăsta de iubire pe cel mai înalt piedestal, în jurul iubirii gravitaționează toată viața. Se entuziasmează când citește secvențe despre eros din cele scrise de Ovidiu în Metamorfoze. Este dramatică, greu de înțeles, problematică, inteligentă și căută iubire peste tot.

După ce l-a pierdut și a treia oară pe băiat, T. a plâns mult și consistent. Nu înțelegea de ce o atacă cu gelozii, de ce dorește întotdeauna să se rupă de ea și s-o convingă că altele sunt mai bune. Presupune că nu conștientiza cât rău îi provoca, pentru că nu îl crede în stare de atât de multă răutate și lașitate. Crede că ei doi vedeau diferit iubirea și valorizau altfel sentimentele. Pentru el era ceva pasager, mai mult o nevoie, pentru ea, ceva vital unei vieți frumoase.

Încercând să îi înțeleagă comportamentul, i-a analizat familia. Tatăl lui a murit când el era mic și apoi mama era cu un alt bărbat, care aparent era foarte violent. Mama lui a pus punct relației și a plecat în Italia să muncească. Băiatul a rămas cu sora lui mai mare, de 18 ani. Avea clar o nevoie enormă de afecțiune, sora lui nu putea suplini rolul a doi părinți. Așa că a căutat-o în modul în care i se părea lui cel mai corect. Azi o fată, mâine alta. Când au mai crescut, el și-a pus pe Facebook o fotografie cu noua lui prietenă. I-a dat like și imediat el i-a trimis un mesaj. A fost un moment care i-a încălzit înapoi și s-au detensionat. Au vorbit și și-au dat seama că relația a fost o copilărie și au acționat ca atare. Acum când se întâlnesc pe stradă, sunt la nivel de Bună, Bună.

N.
N. are 17 și el 19.

N. provine dintr-o familie disfuncțională. Tatăl a părăsit-o pe mama ei, plecând înapoi în Turcia. Mama are acum o relație de 10 ani cu un alt bărbat. N. are două surori, una dintre ele vitregă, mai mică, iar cealaltă mai mare. Toate trei locuiesc cu mama și iubitul ei într-un apartament mic, închiriat, într-un cămin pentru nefamiliști, într-o zonă cu o reputație destul de proastă a Bacăului.

N. este împreună cu un tip încă din clasa a VIII-a. El se comportă agresiv și abuziv cu ea în mod obișnuit. O scuipă pe stradă, se înjură și o bate în public, folosindu-și mai ales mâinile. Tipul a fost și infidel de câteva ori. Lui N. îi vine foarte greu să se despartă. Nici cu el, nici fără el. După atât de mult timp, s-a obișnuit cu el și ar însemna să o ia de la capăt dacă s-ar despărți, lucru care pare de un milion de ori mai dureros decât toate episoadele de violență. Dacă o agresează, pentru ea nu este ceva nou, nu o mai șochează o palmă. Văzând de mică bătaia ca fiind ceva normal și oferită chiar de persoanele care au crescut-o și iubit-o, N. o consideră de nelipsit, parte a procesului de formare. Suportă, în ciuda suferinței. Profesorii nu iau atitudine, deși se pare că sunt aware de abuzuri. La școala lor s-a desfășurat un proiect în care copiii au strâns bani și au cumpărat o pereche de blugi unui copil cu o situație financiară precară. Colegii au ales-o pe N. Dar nimic despre abuz.

R.
R. privește violența ca pe un lucru care ne afectează societatea serios de mult. Mă atingi? Te bat de nu te vezi!, spune despre cazul în care iubitul ei ar fi agresiv. Nu este pro-violență, dar admite că ar fi bărbatul într-o relație. Ar fi foarte capabilă să riposteze tot cu violență, dar nu ar iniția-o ea. Crede că prin vorbe se poate rezolva orice conflict.

La blocul de vizavi trăiește un cuplu tânăr, de 18-19 ani. R. îi vede mai mai mereu împreună, dar observă că au o relație instabilă, certându-se, ținându-se agresiv de mână și comportându-se rece unul cu altul.

Într-o dimineață, la ora 07:00 și ceva, când R. pleca la școală, îi aude certându-se. Tipul se afla pe balcon, la etajul al doilea, și o întreabă răspicat de ce nu i-a călcat cămașa, pentru că trebuie să plece și întârzie. I-a reproșat că nu face nimic pentru relație, că nu face curat în casă și nimic întreaga zi. La un moment dat, băiatul devine agresiv. Se aud țipetele fetei: De ce mă bați, nu știi să înjuri?

În același bloc în care are R. apartamentul de la oraș (ea locuiește în zona rurală), locuia la parter o tipă de 18 ani, aflată într-o relație cu cineva de aceeași vârstă. Venise la ea într-o zi verișorul ei, pe care R. îl recunoaște pentru că s-a dat la ea în Stage. Iubitul ei era afară în acel moment și a văzut cum cineva necunoscut intră în apartamentul prietenei sale. După ce verișorul ei a plecat, iubitul fetei a intrat în casă și au avut o ceartă. Din câte a auzit R. de la vecinii de bloc, băiatul a violat-o pe fată și ulterior, aceasta a murit. Nu este sigură de ultimul aspect, dar știe că după incident, nu a mai vazut-o deloc. Cei doi se înțelegeau bine, dar aparent, tipul a avut o criză de gelozie. Au fost investigații realizate de poliție în apartament, R. își amintește cum ușa era lipită cu benzi galbene, fosforescente.

S.
Fata făcea dans de performanță, dar nu ținea la el atât de mult cât el ținea la ea. Într-o seară în weekend, era cu prietenii la un club din oraș. L-a înșelat atunci cu altcineva și a trimis o poză sugestivă unor persoane, care au trimis-o la rândul lor mai departe prietenului ei, care știa că ea e acasă. A venit special în clubul respectiv și foarte nervos, și-a lovit cu piciorul prietena. Fetei i s-a spart maxilarul și i s-a învinețit ochiul, a fost internată o perioadă în spital. Nu a fost singura dată când a bătut-o, aparent a mai lovit-o de câteva ori, însă după ultimul episod, s-au despărțit definitiv. În cazul de față, S. ar fi reacționat la rândul ei violent, dar nu ar implica autoritățile. Crede că este o problemă personală și ar rupe orice legătură cu persoană abuzivă. Nu și-ar implica nici familia, fiind destul de sigură pe propriile puteri.

B.
B. este convinsă că nu ar accepta ca prietenul ei să fie violent. Este și ea o fire impulsivă, dar nu ar reacționa agresiv în momentul în care este nervoasă sau i se face o nedreptate. Nu poate fi de acord cu o palmă. Ar rupe totul între ei doi, dar nu ar opri sentimentele pe care le simțise până atunci pentru el. L-ar ierta, nu ar mai vorbi, dar ar ține în continuare la el. I se pare o nedreptate că femeile sunt blamate, că nu iau atitudine. I se pare că este la fel ca și în cazul hainelor decoltate sau fustelor prea scurte. Femeile sunt învinovățite în cazul în care cineva le fluieră pe stradă și ele nu sunt îmbrăcate decent.

Însă, dacă prietenul ei ar ruga-o să nu iasă în oraș într-o anumită seară și l-ar iubi mult, ar face asta pentru el, indiferent de motivele sale. Desigur, nu este de acord cu așa ceva, dar ar accepta de dragul lui.

Consideră că acele victime care suportă violența fizică au un comportament explicabil. Mulți dintre noi susținem că nu am accepta să fim agresați de către partenerul nostru, dar dacă ne-ar înșela? Cel mai probabil am trece cu vederea dacă am iubi foarte mult persoana respectivă. Dacă iubirea este îndeajuns de mare, atunci se poate trece peste orice. Îndurăm să fim agresați, abuzați sau înșelați. Face parte din dependența și lașitatea naturală a ființei umane de a se împotrivi vieții. Mulți se complac în realități mult mai sumbre.

I.
Trecând printr-un gang singură într-o seară, pe la 23.00, I. a simțit cum cineva o atinge pe fund și îi șoptește de la spate „Nu vrei niște limbi în pizdă?” S-a speriat foarte tare și a fugit până a pierdut urma tipului.

B.
În Stage, un tip trecut de vârsta de 20 de ani se dăduse la o puștoaică de vreo 15 ani care era acolo împreună cu gașca și prietenul ei. S-a iscat o ceartă între aceștia, iar bărbatul a reacționat agresiv. I-a amenințat și i-a fugărit prin fața clubului până când adolescenții au luat un taxi și au reușit să fugă. Tipul a luat de la o benzinărie din apropriere o bâtă și a alergat cu ea după taxi. B. se afla lângă un gard împreună cu doi prieteni și a văzut toată scena. Bărbatul respectiv s-a apropiat de ei și crezând că sunt din aceeași grup cu ceilalți, i-a pălmuit tare pe cei doi prieteni, cu care nu interacționaseră deloc. Înainte să plece de lângă ei, i-a amenințat că îi împușcă. Cu câteva ore înainte, B. era cu un alt prieten tot pe lângă Stage și o gașcă de băieți le-a strigat că i-ar omorî în bătaie. În seara aia, B. s-a simțit cea mai speriată și de atunci, refuză să mai iasă în Stage, unde în altă seară a fost atinsă pe fund de un necunoscut, în care doi doi băieți s-au luat la bătaie din cauza unei fete și au aruncat unul în altul cu sticle de bere. Ambulanța a intervenit în ultimul caz.

S-a mai simțit așa amenințată la un festival în alt oraș. Se afla pe bănci cu mai mulți colegi de trupă și un grup de tineri de 20 și ceva de ani au venit lângă ei și au încercat să se dea la B., mângăind-o pe spate și punându-i întrebări personale. Când ei s-au dus în cămin, au auzit de afară cum strigă: Ce-am fute moldovencele!

L.
L. a fost foarte mult bullied în gimnaziu de către un coleg de clasă, iar efectele se observă și astăzi. Este reticentă și de obicei îi este frică să își asume anumite gesturi. Băiatul respectiv avea o situație familială nasoală. Tatăl lui era agresiv și o bătea în mod frecvent pe mamă. Asta a aflat L. în momentele în care colegul ei era lucid și spunea că simte o conexiune între ei doi, doar că atunci când se întorcea la normal, devenea din nou agresiv cu ea.

G.
G este bisexual. De obicei, este judecat că se comportă puțin diferit față de ceilalți, dar a învățat să nu se lase influențat de părerile lor și să trăiască așa cum simte.

Prietena lui cea mai bună se află într-o relație cu un tip de un an și șapte luni. Tipul e foarte gelos, genul de tip super posesiv care vrea să știe mereu unde este, ce face, cu cine și cât stă. La început, nu îi dădea voie să se întâlnească cu G., cel mai bun prieten al ei din copilărie. Fata bineînțeles s-a împotrivit și au existat momente, multe de altfel, când au ieșit toți trei. G. simțea că tipul nu îl suporta absolut deloc și senzația era foarte dubioasă. Fata era prinsă la mijloc.

Au început să fumeze în aceea perioadă, iar tipul a pus o regulă prin care tipa nu ar avea voie să fumeze fără el. Fata nu a respectat asta și au avut multe certuri tocmai din cauza unui lucru atât de minor. În astfel de momente, ea îl insultă cu apelative precum prost, bou și îl amenință cu despărțirea. El se calmează și o roagă să nu îl mai înjure. După ce apele se limpezesc, fata nu își cere scuze niciodată.

În timpul unei mici despărțiri, tipa i-a intrat pe contul de Facebook fără știrea lui și a văzut că dăduse like-uri și cereri de prietenie mai multor tipe. După ce s-au împăcat, i-a cerut explicații. El a spus că a reacționat așa din gelozie și intenția lui a fost să o facă să sufere. G. nu înțelege de ce s-a împăcat cu el. Știe cât de mult o face să sufere și că atitudinea lui este absolut greșită. But I guess it was love, spune.


Dacă ar fi să gâdilăm adânc în sufletul lor, mi se pare că în adolescență băieții au nevoie de mai multă grijă și afecțiune, poate tocmai pentru că societatea pune așa multă presiune pe ei. În esență, sunt complet umani, sensibili și nesiguri pe ei înșiși. Pe de altă parte, fetele simt că au mai mult control asupra vieții lor. Însă România este condusă de bărbați, vocile feminine nu sunt foarte auzite și astfel își formează niște păreri despre cum ar trebui să se raporteze la sexul opus. Fetele devin docile, se resemnează cu ideea că forța lor nu o întrece pe cea a băiatului. Băiatul se bucură de testosteron și crede că are lumea la picioare. Ca să se afirme, fetele vor recurge la diverse tertipuri psihologice și manipulative, iar băieții la forță fizică.

Fiecare adolescent este cumplit de problematic. Cumplit de nesigur. Cumplit de acneic și hormonal. Rareori se uită la cel de lângă și încearcă să îi sară în ajutor. Asta se întâmplă și în cazurile de violență. Mulți avem prieteni care trec prin violență și abuz, dar nu facem nimic să oprim asta. Ne complăcem în ideea că ar complica situația și că nu este treaba noastră. Dar cum poți să știi că cineva este lovit fix în momentul ăsta și să nu iei deloc atitudine?

Iubirea nu este violență. Nu poți să îi dai o palmă partenerului și după să îi ceri scuze pentru că nu ai știut cum să îl mângâi. Este în ADN-ul nostru să știm cum să iubim pe cineva. Gesturile violente nu fac parte din sentimentele afective, ci dintr-un instinct de supraviețuire. Nu trebuie să provocăm durere ca să câștigăm pe cineva în viața noastră.

***
Ilustrație de Teodora Verman.

Eseu redactat în cadrul In a Relationship, un proiect al Fundației Friends For Friends, care face parte din Campania Respectului, iniţiativa AVON de luptă împotriva violenţei domestice. Între octombrie 2016 și ianuarie 2017, 1.500 de adolescenți din 80 de orașe din România au participat la o cercetare despre relațiile și abuzurile posibile din timpul liceului. O parte din rezultate pot fi consultate aici.

Citește și prima parte.