Jessie, producătorul şi războiul

Cred că era martie şi foarte frig când am ascultat pentru prima dată Running. În aceeaşi zi, după câteva ore, o auzeam în căştile lui Paul, la două-trei mese distanţă de mine. I-am zâmbit, şi-a scos căştile de pe urechile trecute prin multe şi a zis, către noi, toţi ceilalţi: „Frate, e bună rău asta, aţi ascultat-o, nu?“ E bună, Paule. Completarea a venit în secunda următoare din gura unui alt DJ: „Păi, Julio Bashmore, frate!“. Adică Bashmore, gagiu tot mai relevant din 2009 încoace, crescut cu ochii către Bristol şi urechea către America şi house-ul bombastic, pleoscăit, de garaj.

E adevărat că Jessie Ware nu şi-a dorit neapărat să cânte şi că a interesat-o mai mult jurnalismul. Există un dumnezeu care a ajutat femeia să dea chix. Fiind plimbată, oricum, în tot ce se poate numi underground londonez, la băute cu muzicieni de clasă, fără .biz la adresă, a avut primele încordări vocale ca backing singer, apoi, la modul foarte serios, pe ceva scos de SBTRKT (vezi Nervous). Cum vocea-i cristalină n-a putut trece neobservată, Bashmore şi încă vreo câţiva i-au promis un album. Şi-aşa s-a întâmplat Devotion, cu superbul Wildest Moments, hit pop de mare angajament şi cu pretenţii imense pe o scenă uk-ish oricum mai întreagă la mainstream decît cea, să zicem, americană (sau vezi Radio Zu & Co.). La fel cum nu se explică succesul I Follow Rivers (vezi The Magician remix), aşa nu se explică nici botul umed pe care mulţi românache l-au pus la: „Baby, in our wildest moments / We could be the greatest“. Să încerc eu una: oamenii ăia ştiu cum şi de ce să ne facă pielea ca de Maggi.

Ei, supa asta copioasă, gătită cu ingrediente exotice, dar şi ultra-cunoscute celor care frecventează tarabele din centrul oraşului via Regie, a primit trei clipuri la acelaşi nivel flawless şi sexos de elegant (vezi şi al patrulea, chiar, la Night Light). Imaginea ei, departe de adevărata Ware care ni se arată la concerte sau interviuri (graţie celor de la Fact, printre alţii), e croită cu decenţă şi bun-gust. Ce ne lipsea de la Sade încoace sau ce n-a devenit Adele e acum Jessie Ware. Iar de data asta, nu cred că e nevoie să suflăm şi-n iaurt, mulţumim de sfat, Lana.