Jocurile indie. De ce vrei să le încerci și nu știi asta încă.

Jocurile video, fie ele pe calculator sau pe console, au devenit în ultimii ani o afacere bănoasă. Din păcate, atunci când faci bani, trebuie să și bagi mulți bani ca să rămâi deasupra competiției și să scoți bani mulți în continuare. Un cerc vicios care i-a cam făcut rău acestei forme noi de artă care se află încă în adolescență (și, fie vorba între noi, una al dracului de rebelă). De ce? Păi odată ce investești mult într-un proiect, și aici mă refer la sume de ordinul zecilor de milioane de dolari, vrei să fii sigur că nu rămâi în pierdere, așa că orice creează developerul pe care l-ai pus la muncă trebuie să se vândă. Asta înseamnă riscuri creative din părți, asta înseamnă gameplay experimental lipsă și, mai grav, asta înseamnă evoluție zero pentru ceea ce am putea numi mediul artistic al secolului 21. (Las pentru alt articol motivul pentru care cred eu că jocurile video sunt una dintre cele mai interesante forme de expresie pe care le avem.)
 

Din fericire, jocurile au parte de un public unic în spațiul artistic și anume un public care e dispus să scoată banu’ gros și care, pe lângă shooterul militar plin de hoo-ha și patriotism tembel, mai vrea să experimenteze și ceva nou. Ei bine, ăsta a fost marele noroc pentru scena indie, care a explodat în ultimii ani. Mai adaugă la asta ușurința de a-ți publica jocul pe PC (Steam – cel mai mare magazin digital din lume a contribuit decisiv în direcția asta) sau pe platformele mobile gen iOS sau Android și ai o rețetă a succesului.

Totuși, dacă nu sunteți gameri, aveți tot dreptul să mă întrebați despre ce tot vorbesc aici. Până la urmă, ce e curentul indie în lumea jocurilor? Păi, cam la fel ca-n cazul filmelor și muzicii, e vorba de dezvoltatori de jocuri independenți, rupți de chingile publisherilor mari care vor, în mod natural, mai mult profit și mai puțin artă experimentală. Developerii indie pot să facă ceea ce studiourile mari nu îndrăznesc și pe bani mult mai puțini.

Zona indie este locul în care o serie întreagă oameni inteligenți încearcă să-și dea seama cum pot să folosească interacțiunea dintre jucător și lumea jocului într-un fel cât mai interesant și ieșit din comun. Ideea aici nu e să oferi cea mai tare experiență cinematică și cea mai realistă grafică, ca-n cazurile titlurilor AAA (astea-s jocurile făcute de giganți gen Electronic Arts sau Activision) - Call of Duty-urile și Assassin’s Creed-urile de fiecare zi (deși nu vă lăsați înșelați, există și aici destule de văzut), și care de multe ori degenerează într-un film interactiv de cam proastă calitate. Ideea de bază a spiritului indie din jocuri e legată de inovație și de emotivitate, adică de a vedea cum faci să scoți un anume tip de sentiment sau reacție de la jucător într-un fel în care niciuna dintre formele consacrate de artă nu a fost în stare vreodată.
 

Dacă nu te-au atras niciodată jocurile, dacă ți se pare un hobby cam pueril, încearcă, rogu-te, să-ți întorci privirea o secundă și către jocurile indie, și o să ai parte de ceva spectaculos. Un mod de expresie care abia începe să se definească, care începe să crească simțitor în complexitate și care poate să-ți ofere experiențe estetice cu totul noi. Mai jos, am făcut o listă sumară de jocuri pe care și cei care nu-s neapărat interesați de divertismentul interactiv, așa cum i se zice în limba de lemn a marilor corporații, ar putea să o consulte ca să-și facă o părere.

Braid – narațiune multi-nivelară într-un platformer 2D (adică un joc precum Mario) care are și niște reguli de călătorie în timp foarte tari. Prima dată când am simțit că gameplay-ul poate să aibă un mesaj.

Amnesia: The Dark Descent – argumentul principal în favoarea ideii că genul horror își are adevărata casă în lumea jocurilor. Una e frica pe care o simți la un text sau un film horror bun, alta e teroarea pe care ți-o poate da un joc – ajungi să încui ușile înainte să te culci. În cazul Amnesia, e și mai groaznic că nu ai cum să te aperi – tot ce poți să faci e să fugi și să te ascunzi. Povestea este, de asemenea, excelentă.

Minecraft – sau uite că poți să faci bani și dintr-un concept pe care ți l-ar fi refuzat orice publisher normal la cap. Un stil grafic low-fi, dar cu mult bun gust, posibilitatea de a construi tot ce-ți trece prin cap, dar și zombies care atacă noaptea au făcut din Minecraft cel mai vândut joc indie din istorie.

Bastion – ai zice că-i Diablo cu un look de desene animate. Inovația aici este un narator jucat excelent, care-i dă context fiecărei acțiuni pe care o întreprinzi, plus o coloană sonoră pe care o vei pune direct pe iPod.