Kite Bike - Bucureşti pe bicicletă

Recomandările de locuri pitorești de pe KiteBike nu prea țin cont de sugestiile cărților poștale autohtone. Sunt pestrițe, sub semnul pitorescului și al zâmbetului pe care ți-l pun pe față odată ce ajungi la ele.

1. Străzile cu nume de pești

Pantelimonul apare des în videoclipurile de pe Atomic TV ale unor trupe de la noi ca acest tărâm magic al băiețașilor de cartier, unde până și 2pac ar fi emigrat dacă ar mai fi avut ocazia. 

Dacă însă dai o tură cu bicla pe acolo, descoperi că este exact o replică a Bucureștiului la nivel mai mic, o combinație amețitoare de kitch, case boierești dichisite, blocuri ceaușiste, monumeste istorice și străzi fără canalizare. Cum te plimbi prin cartier, dai total neașteptat peste ceea ce pare a fi “un mini sat”, un loc cu ulițe sărăcăcioase pe care copiii bat mingea fără niciun stres că s-ar putea să treacă vreo mașină. Iar dacă treci cu bicla pe acolo cu niște prieteni, sigur vor striga după voi ca după prima apariție de OZN-uri, care vin cam la fel de des în zonă ca “turiștii” din alte cartiere. Pe lângă pitorescul caselor și al oamenilor (care îți dau binețe, întocmai ca la țară), toate străzile au nume de pești. Așa din Bibanului ajungi să nimerești pe Carasului, ca apoi musai să treci și pe Obleților, ca așa se face! E de preferat să ajungi cu bicla, pentru că, probabil, dacă e să chemi un taxi de pe Știucii colț cu Morunului o să se creadă că e o glumă.

2. Scaunele de pe malul lacului

Pe marginea lacului din Cișmigiu se găsesc, într-un singur loc, 2 scaune puse exact pe mal, ca o invitație să te retragi acolo din zarva parcului pentru un dram binemeritat de tăcere - împreună. Cel mai plăcut e când răsare soarele acolo. Te așezi pe scaun, tot ce vezi e o întindere mare de abur deasupra apei și un moșneag singuratec vâslind lent să strângă frunzele de pe apă. Și te cuprinde bucuria aia pe care o simți de fiecare dată în București când dai peste un loc care pare din cu totul alt oraș. A, plus că ai concert gratis de păsări matinale care nu e deranjat de niciun claxon.

3. Zâna verde

Pe străduțele din zona Traian (pe strada Romulus, mai precis) vezi tot felul de giuvaeruri de case părăsite, care parcă așteaptă să le ia cineva să le curețe de praf și să facă din nou timpul să curgă în ele. Aici, într-o curte unde a rămas doar terenul viran, dai peste zâna verde, o creatură ciudățică dintr-o mitologie incertă care își face veacul pe acolo. Se bucură de orice vizită, deci nu ezitați să treceți.

4. Mierarul

Lângă Biserica Anglicană de la Parcul Icoanei șade într-o casă veche cel mai vechi “business” pe care îl știu în București. E domnul mierar, cu scăunelul său tapisat așezat în fața prăvăliei. Are mereu o față serioasă, așa cum îi șade bine unui antreprenor veritabil. Îl știu din generală, când treceam pe acolo în drum spre școală și are aceeași față căruntă de om care parcă s-a născut direct “domnul mierar”. Abia după ani de zile i-am trecut pragul. Ce-i drept, odată intrat aici, greu mai ieși, pentru că cel mai dulce magazin din București ascunde toate sortimentele posibile de miere, fiecare cu o poveste pe care mierarul va fi bucuros sa ți-o spună. Doar să ai chef de taifas.

5. Talciocul

În Militari, pe lângă Valea Cascadelor, se găsește o minunăție de târg pentru cei care nu caută nimic concret și vor să-și bucure pupilele. Dacă te duci dis-de-dimineață în weekend, ai șansa să dai peste cele mai drăguțe lucruri inutile: monede, mecanisme de ceasuri vechi, biciclete ruginite, walkmen-uri, zorzoane care mai de care. Recomand cu tărie de mers măcar o dată la câteva luni, e o doză tare plăcută de teleportare într-un spațiu unde coexistă lejer anii ’30 cu un pic de comunism și cu prezentul.

***

KiteBike a apărut ca idee la intersecția lui Ștefan cel Mare cu Polonă, pe o bicicletă claxonată asiduu de un cârd de mașini aflate în coloană. Așa că totul s-a iscat de la întrebarea, întâi strigată către mașini: „Și eu pe unde o iau??” Pe atunci habar n-aveam decât de rutele pe străzile mari și bulevarde, și clar, Bucureștiul părea tare urât și nervos din unghiul în care eram.

Așa că ne-am apucat, eu și Andrei Iliescu, să săpăm după trasee noi. Nu cele oficiale care se opresc în primul pom sau shaormerie, ci pe străduțe cu mai puțin trafic, unde poți observa o față mai cochetă și surprinzătoare a orașului. Inițial a fost o hartă tipărită, apoi, pe măsură ce numărul de trasee a crescut, a devenit platformă online. Și cum traseele în sine sunt de fapt pretexte de plimbare, le-am garnisit cu playlist-uri pentru plimbări pe 2 roți, recomandări de locuri pitorești, trasee tematice și alte lucrușoare care să motiveze la scos bicicleta de pe balcon.