Krem, între ProTV şi Pe Coaiele Tale Records

Răzvan „Krem” Alexe s-a îmbolnăvit de rap în cartier. A fost cel mai mare fan Eminem, după părerea lui, din Bacău. Eminem era ca un croitor de mesaje made-to-measure „pentru o generație nouă care-și căuta vocea”, iar Răzvan îi purta moaca pe tricouri negre și largi, visând la o evoluție asemănătoare. După Eminem, a trecut la B.U.G. Mafia, Mos Def, Jedi Mind Tricks, Rugged Man, Looptroop. Cumpăra multe casete, nu prea-i convenea să-și dea banii pe CD-uri. Asculta muzică la walkman, la combină, oriunde.

Într-a cincea, i-a convins pe băieții de la scara A să o dea în mini-battle-uri cu băieții de la scara B. Într-a opta a fondat prima lui trupă de rap, numită R.Squad. Băieții din trupă (cei mai buni prieteni de-atunci) l-au poreclit Kremlin. În timp, s-a declinat Krem.
În liceu s-a împărţit între teatru şi muzică. Mama îl visa ofițer, dar când și-a dat seama că nu ăsta era filmul lui, s-a conformat. I-a dat voie să își aducă acasă prietenii rapărași și actorași, să înregistreze sau să repete. Jumătate din timp făcea teatru cu trupa A.C.T Bacău, iar în rest, rap în Epitaph, trupă formată de el cu Japo (Cristi), pe care l-a cunoscut într-a noua. Japo a venit atunci la Krem pentru că îl văzuse rapper, după vorbă și după port. S-au bătut în referințe muzicale, iar Krem a ieșit șifonat. „VeritaWhat? CTCum?” Aflând atunci ce era undergroundul, s-a produs un declick. Nu şi-a lăsat primii idoli în urmă, doar că început să guste și dintr-un „altfel de meniu”. Mai adevărat, care i-a satisfăcut altfel pofta de rime.

***

Pe bune a fost numele primei piese Epitaph. Au furat tehnică de-afară, de la grei, și au adaptat-o la stilul lor. Pentru ei, greii erau pe atunci rapperii cei mai promovați: Aftermath, Shady Records. „Erau răi și hazlii. Empatizam.”, zice Răzvan. Au înregistrat piesa cu microfonul dinamic al lui Krem (care era pentru live-uri, nu pentru studio), cumpărat din singurul magazin de muzică din Bacău. I-a pus el, pe o sârmă, o sită din ciorap, „care bloca poo-urile și blow-urile”. Apoi au mers cu piesa la cam toate preuniversitarele și balurile de boboci din Bacău. 

Roby, un rapper mai greu, dar tot din Bacău, a fost cel care le-a livrat numele de Epitaph. Cu ph, ca să fie cool. L-au inspirat versurile lor cu moarte, cimitire și spirite, „VeritaSaga dus la un extrem penibil”, își amintește Krem. Roby a făcut parte din Epitaph ca mentor și inginer de sunet. Ceva mai târziu, ca MC.

Rapul de liceu al lui Krem se întâmpla mai ales la el acasă, până noaptea târziu sau până când îndura doamna Alexe. Cântau la baluri de boboci, dar şi prin dosuri de cluburi, ca într-a zecea, când băiețașii din Epitaph s-au confruntat ri(t)mat cu cei din Prezentat ca Exemplu (Joint, Tengu și C4): cypher, freestyle, tot ce vrei. Erau mici, cu poftă de poezie și scenă.

Din prietenia lui Krem cu Japo au ieșit trei albume Epitaph şi notorietate în underground. Dacă ziceai Bacău şi rap, se ştia. Cântau despre moarte și viață, despre ce li se părea lor că înseamnă un sistem de valori („În numele fricii/Ascundem bricheta/ În cutia pisicii/ N-avem indicii/ Doar intuiții/ Capricii/ De care/ Ne ținem cu dinții.”) Krem voia să fie ok tehnic, să aibă acel mecanism bun şi structurat pe care îl foloseşti pentru a scrie un text, cu instrumental bun, schimbări de flow și de ritm. „Flow-ul ăla nebun.”
S-au despărțit într-a doișpea, când Japo, care acum are un job mai corporatist, a simțit că era timpul să se lase de performance/MC-ing. Răzvan a dat la actorie, unde a intrat la buget. Odată ajuns în București, a știut că vrea să facă rap altfel decât până atunci. L-au inspirat și ceilalți doi mentori ai săi, Omu’ Gnom și Tibi (Zumzet), din Bacău. Și-a dat seama că poate îmbina cele două forme de artă din viaţa lui. Din dorința asta a ieșit Show à la Krem, un mix de stand-up comedy și rap cu care a mers prin localuri precum Cafe Deko. Cu „pipi, Sara, homosexuali, futai în cur, fetițe minore.” Totul livrat într-o „satiră maximă” și o autoironie care-l încântă. „Chestia asta că-mi bat pula de mine însumi în piesă e ca să-ți demonstrez că pot să o fac mai bine. Să râd eu de mine însumi mai bine decât ai putea s-o faci tu.”

Când intră în starea de „true MC”, Krem își coordonează perfect mișcările corpului cu flow-ul. Dansează, dă din mâini, din degete și din zulufii de sub fes. Schimbă tonalități în funcție de personajele fictive, sau nu, despre care cântă.

Pe Sara a scris-o în anul doi de facultate. Ieșise pe-afară, să caute inspirație, și a auzit o mamă care își chema copilul: „Hai, Sara, să mergem.” Trăsăturile și acțiunile fetei sunt descrise fidel în piesă. Doar că l-a aruncat în foc pe „ce-ar fi dacă?”, artificiu folosit în actorie ca propunere de creare sau rezolvare de situație. „Ce-ar fi dacă aș scrie despre cum m-am îndrăgostit de această Sara?” Restul detaliilor au devenit, la propriu, material de CanCan. Unii l-au numit pedofil. Inevitabil poate, atunci când cânți despre o fetiță de 6 ani, „atât de cool/fără țâțe fără cur”. Sara e în continuare una dintre cele mai cunoscute piese ale lui Krem. Live-urile cu ea sunt unele dintre preferatele lui. „Când las microfonul deoparte, pentru ultimul refren, cântat de mulțime. Superb.”

Prima piesă înregistrată profi, în București, a fost Krem + Muzica = LOVE [Part I], în 2010. O colaborare Krem/Omu Gnom/DjUndoo și un manifest pentru tot ce avea să însemne din acel moment Show („Mă duc pizdos cu capul/ Iau grațios tot rapul/ Și-l combin frumos cu teatrul/ Până zici gelos/ La dracu!”) à la Krem („Uite-l cum se manifestă/ E un clovn/ Îi mai trebuie doar nas, perucă și vestă/ De mâncat mult căcat/ Mulți chiar nu se mai satură/ Clovnul când prezintă reprezintă altă latură.”)

» citeste mai departe