La Balkanik cu Maria T

De pe flyer, de pe bilete, de pe mesh-urile warholiene de la Uranus te privește Maria T. Ar fi împlinit 100 de ani la sfârșitul ăsta de septembrie. I-ar fi plăcut la Balkanik 2013? S-ar fi bucurat de line-up? Ar fi dansat cu noi? Ce și-ar fi luat de la meșteșugari din târg?

Așa cum o știu eu, Maria T ar fi ajuns la festival în fiecare zi, dar mai târziu, pe la-nserat. S-ar fi oprit nițel înainte la Piața de Flori. Ar fi pus pe cineva să-i ia jetoane – prea multe, ca să aibă ce-mpărți cu muzicienii, cu vecinii din Rahova și cu prietenii făcuți pe loc acolo. Ar fi râs de cerceii-stencil cu chipul ei, și-ar fi luat basma țigănească și un nud pe lemn de la Wood Be Nice. S-ar fi oprit la vin fiert și pălincă, butelcuța mé, și-ar fi pierdut nițel răbdarea la coadă la mici, și-ar fi luat baclava, ar fi ales cea mai bună masă la terasă și pe loc s-ar fi înconjurat de 20 de cunoscuți mai vechi, mai noi.

Ar fi dansat în nisip la Kal și la Kottarashky & The Rain Dogs. I-ar fi ascultat atentă, să le deslușească vorbele și armoniile, chiar dacă nu i-ar fi sunat străine, din alt timp – dar dacă-i din suflet, să fie, taică.

La Fanfara Ciocârlia s-ar fi dus în backstage, să-i pupe și să-i ia în brațe c-au făcut pe scenă nuntă, cu alai de alămuri în armonie. A doua zi mai că s-ar fi suit pe scenă cu Taraful Haiducilor, să cânte lângă Caliu și fiu-său, să zâmbească la fel ca ei, cu toți dinții și toată inima. Ar fi tras cu ei un rând de hore și-ar fi aplaudat-o pe fata frumoasă, despletită, care-a arătat cum se dansează pe muzica haiducilor.

Între concerte, n-ar mai fi răbdat să asculte Trei focuri arde pe lume de pe bandă și l-ar fi improvizat nițel jazzy, cu nea Ionică (țambalagiul Haiducilor) și (visez eu) Kate Wikinson, viola din cvartetul lui Bălănescu. La Bălănescu sigur s-ar fi suit pe scenă să cânte și Tulnicul (Mountain Call) , Mâine toți recruții pleacă (The Young Conscript and the Moon) și Lume, Lume. S-ar fi oprit să râdă de proiecțiile cu oi, sticle, iarmaroc și pălării ale lui Klaus Obermaier. Ar fi cântat, și publicul ar fi amuțit, așa cum s-ar fi cuvenit să se întâmple și-n realitate. Iar Mariei nici că i-ar fi păsat de vântul care le sufla muzicienilor partiturile, de ploaia răzleață, sau de frigul de toamnă pe-nceput.

S-ar fi bucurat Maria de bâlci, c-a fost om de lume și i-a plăcut viața, cu vin, cu dans, cu cântec, pestriță – exact cum știe Balkanik s-o sărbătorească în fiecare an.

Fotografii de Larisa Baltă.