La cafea şi prin SH cu Blackbird Blackbird

Mikey e din San Francisco. A lansat un prim album, mix de electro blând și organic, în iulie 2010. Summer Heart aduna EP-uri mai vechi (Happy High, Let’s Move on Together și încă) într-o antologie de peisaje văratice, clinchete digitale și de instrumente analoge. Până să stai de vorbă cu omul care le-a compus, presupui că vine dintr-un loc în care e mereu vară, se visează la fel de mult cât se dansează, iar sunetul și liniștea nu se opun – se completează. 

Vârste
Îl chema Bye Bye Blackbird înainte ca o dispută legală cu un artist cu nume similar să-i strice o bucată de aliterație. Ăsta-i doar un fragment din istoria pe care o are în spate, în care se înghesuie atâtea EP-uri, remixuri și single-uri încât nu știi de unde să le numeri. Last.fm-ul zice că e copil minune, iar el se face că nu înțelege de ce. „Probabil pentru că am postat o poză cu mine din liceu și toată lumea a crezut că am șaișpe ani sau ceva. (...) De fapt sunt foarte bătrân, am gen douăș’patru.” Râdem, dar dacă împărțim 24 la 2, aflăm că Mike face muzică fix de-o jumătate de viață. La 12 ani era baterist într-o trupă de coveruri. A continuat cu tobe de hardcore și de punk și de-atunci n-a mai oprit muzica. Spre electro a migrat acum „trei-patru ani și a fost o tranziție destul de tare,” un debușeu care i-a permis să se concentreze pe „compoziție și structură”.

În cap
La recepția hotelului se opresc Porcelain Raft, care cântă în aceeași seară la București. Mike i-a remixat mai demult și ar mai face-o o dată. Nu-l deranjează comparațiile cu artiștii care îi plac și descoperă muzică nouă prin comparațiile cu artiștii pe care nu-i știe. Lumea zice că face noise-gaze și glo-fi și chillwave. El zice că sub-genurile te bagă cu forța într-o categorie. Sunt cuvinte pe care le folosești când nu găsești modul potrivit să descrii muzica. El nu s-ar descrie nicicum, pentru că în cap la el se aud multe. Și folk, Elliott Smith și mai ales The Beatles, de la care a împrumutat numele proiectului său și care sunt principala lui influență. Chiar dacă nu prea e cu hip-hopul, s-ar băga la o „dubioșenie de colaborare” cu Azealia Banks și ar plânge de fericire dacă l-ar remixa Disclosure.

Locuri și valuri și oameni
Când compune, îi place să meargă pe val spre experiment („pot să găsesc un sample online și să-mi bazez un cântec întreg pe el”), dar scrie mai ales despre „locuri și locații”. A început să facă asta când stătea lângă plajă, în Santa Cruz. Se pierdea în pădure și apoi se încuia în cameră ca să traducă experiența în sunet. Îi place să aibă timp – e a doua oară în Europa și de data asta nu trebuie să mai alerge dintr-un loc într-altul ca data trecută. Ca toți călătorii, are prieteni și aici și oriunde, îi retweetuiește și citește inclusiv un blog românesc de electro (care „bagă un număr dement de mare de artiști!”). Îi place că ajunge să se împrietenească cu oamenii care vin la el după show-uri sau care îi găsesc muzica pe net și îi fac cadou un clip, cum a făcut Sam Pressman pentru Pure.

Muzică de văzut, de făcut
Mike vede muzică și filme. „Probabil subconștient îmi aplic pasiunea pentru film la muzică.” A revăzut recent Pi al lui Aronofsky și i s-a părut că ar fi mers super-bine Pure („care e cumva... epileptic”) pe o secvență de montaj rapid. Vrea formație cât mai curând. Își lansează un EP în vară, după care o să vină un album inspirat de set-up-ul live. „Clar vreau tobe live și ar fi tare să cânt chiar eu la ele”. S-a tripat inspirațional de la prietenul lui Zac, care cântă live poli-ritmuri de jazz și apoi le loopează electro. Până atunci, da, îi e un pic aiurea singur pe scenă („Încă mai am trac, chiar dacă fac chestia asta de ceva vreme”). Dar fiecare loc are energia lui și pe energia aia Mikey construiește diversitate.

Pe energia din după-amiaza aia din București, Mike și prietena lui au plecat la thrifting – adică prin second-hand-uri. Ne-am reîntâlnit în unul dintre cele două magazine de haine pre-iubite de pe un bulevard din zona Gării de Nord, unde cei doi se bucurau uimiți de prețuri și de vară și de sunetul unui oraș care s-a bucurat, la rândul lui, de Blackbird Blackbird.