Lana este o cosânzeană bucureșteancă de 24 de ani care are până acum numai succese la activ în fashion, de la rochia Facebook și rochia Etno până la colecțiile Romanian Apparel și La Naïve. Interviu.
Dacă nu ai face fashion ce ai face?
Cam tot ce fac în afară de fashion. De exemplu, fac un doctorat care mă încântă, despre artă și modă. Și să zicem că nu ar fi fashionul. Atunci aș scrie, aș cerceta, aș desena, m-aș exprima eu cumva artistic, într-un fel sau altul.
Toate colecțiile de până acum le-am făcut pentru școală, facultate, masterat. Dacă tot trebuie să fac câte o colecție am zis să fac ceva care să îmi placă, surpriza că altora le-a plăcut a fost wow, e flatant, dar nu știu dacă are vreo influență substanțială în viața mea.
Lumea îmi pune o etichetă de fashion designer și mi se pare că asta îmi minimalizează toate puterile. Sunt ca o vrăjitoare din aia cu puteri minimalizate. Nu cred că am cum să scap de asta, decât dacă renunț la fashion, dar nu vreau, pentru că mi se pare easy. Asta cu fashionul nu a fost niciodată un plan, dar s-a întâmplat ca oamenii să îmi propună lucruri și să zic ok, de ce nu.
E ceva ce nu îți convine la fashion, în mod substanțial?
Păi ar fi tocmai asta, substanța sau lipsa ei. Dar de fapt îmi convine, că e foarte versatil domeniul și poți să faci ce vrei cu el. Dacă vrei să faci business faci business, dacă vrei să faci artă faci artă, dacă vrei să faci o campanie și să convingi pe cineva de ceva, este un instrument perfect. Poți să pui pe haine, pui pe seama fashionului, și ai reușit.
Altfel nu am nicio treabă cu trendurile, nu fac shopping, nu citesc reviste de modă. E o formă de exprimare individuală și atât. Dacă am o viziune o pun pe o rochie la fel cum aș pune asta pe un tablou. Tot la oameni ajunge.
Deci, artă vs. modă...
Arta și moda sunt un pic paralele. Arta teoretic e eternă, moda prin definiție trăiește puțin. Conceptual este foarte legată de acum. Un creator de modă este în primul rând un om de afaceri, foarte pragmatic.
Ce crezi că poate să vadă cineva în hainele tale ?
La început am luat-o simplu. Trebuia să fac ceva pentru școală și nu am găsit nicăieri material care să-mi placă, și atunci mi le-am făcut singură. Pe urmă, printuri cu fluturi și flori mi s-a părut boring. Și atunci, pentru că toată lumea stă pe facebook m-am gândit să îmi pun contul de facebook pe rochie, să îl port după mine tot timpul.
În 2009 când am facut prima rochie din motive tradiționale era o chestie nouă, iar mie mi se părea de bun simț: decât I love New York sau tot felul de drapele, mai bine pun o carpetă moldovenească. Îmi place arta populară, mă inspiră, e basic, simplă și înteleaptă, în același timp.
Încerc să nu mă gândesc la cum se profită de zona asta. Bine, am profitat și eu, dar cred că acum e supra-exploatată, a devenit un loc comun. Până la urma e o sursă comună de inspirație, depinde ce faci cu ea.
Crezi c-o să faci fashion toată viața ?
În niciun caz ; ar fi prea simplu. Acum mă las dusă de val, că e comod și îmi și place ce fac. Poate o să scriu. Nu mă îngrijorează viitorul, nici nu mă preocupă și nici nu mă gândesc la el.
E un pic inutil să faci planuri. E ca atunci când eram mică și îmi ziceam și peste 10 ani o să îmi placă de băiatul ăsta, ce frumos. Dar nu e niciodată așa. Sau când îmi ziceau ai mei cand o să fii mare o să înțelegi lumea mai bine și mă gândeam dar ce mai e de înțeles. Și m-am făcut mare și înteleg și mai puțin.
***
Acest interviu este parte din campania THIS IS LUMIA