Licean, jurat

Alexandra Harasim (17), Ana Gheba (16), Cristiana Berechet (16), Rareș Ivan (17) și Cosmina Iordan (16) au jurizat filmele din competiția Fresh Perspectives a festivalului internațional de film Pelicam. La liceu fac matematică-informatică, pian sau bio-chimie, dar tuturor le vine ușor să jurizeze sinceritatea: ce i-a atins din filme, cum rezonează ei cu problemele legate de mediu, cum un film are puterea să le modifice stare de spirit. Fac cel mai natural lucru cu putință: își pun întrebări și caută răspunsuri, împreună.

Cum de Pelicam?

Alexandra: Ăsta e al treilea an în care fac maratoane, văd aproape toate filmele de la Jean Bart. Abia anul trecut am aflat de juriul ăsta. M-a întrebat cineva dacă sunt în juriu pentru că mă vedea tot timpul acolo. I-am spus atunci „Nu...”

Cristiana: Am văzut pe o postare de facebook și am zis Bă, e ceva nou, hai să încerc. 

Rareș: După o discuție cu niște prieteni care s-au băgat voluntari am dat și eu random la 15 minute de aceeași postare și am zis că e ceva altfel și că ar fi foarte fain.

Cum ați resimțit presiunea de a fi jurat?

Rareș: Eu nu am văzut-o la modul ăla foarte sever, să fii adult și să ai responsabilitate. A fost o experiență frumoasă, am avut multe de învățat din treaba asta, pentru că suntem foarte diferiți și vedem diferit lucrurile. 

Cosmina: Mi se pare foarte tare că Pelicam ne ascultă părerile. În rest, mulți nu ne ascultă pentru că spun că suntem mici, nu am trecut prin viață și o să vedem noi mai târziu. 

Alexandra: Îmi era frică să nu dau un premiu unui film care nu merită pentru că eu sunt cu capul în nori, dar acum nu mai simt asta. 

Cristiana: Pentru că mi s-a dat foaia orientativă înainte am știut și cam din ce puncte să privesc filmul. Față de cum m-aș uita la un film la cinema a fost o altă experiență, dar nu într-un sens rău.

Ana: Eu am simțit o obligație de sine să fiu cât se poate de cinstită, pentru că fiecare film merită un respect, nu pot să trec așa peste munca depusă pentru el.

Cam ce urmăriți în filmele pe care le vedeți?

Cristiana: Cum e realizat, povestea, impactul...Cum se îmbină totul de fapt.

Rareș: ...și felul în care se transmite mesajul, că și asta contează, felul în care îl dai. Se poate spune direct și așa înțelege toată lumea sau poate să fie ceva mai subtil, dar care să te atingă.

Alexandra: Eu tot ce caut acum e un film care să imprinteze ceva, să îți însămânțeze ideea că și tu ai puterea sa faci ceva. După un film de acum doi ani am făcut o poezie despre ecologie, o chestie de asta super ciudată în care nu e vorba despre ecologie, dar de fapt despre asta e vorba.

Cum vă impactează pe voi tematicele sociale ale filmelor din festival? 

Cosmina: Cred că ne face să vrem să nu mai fim indiferenți, cum am fost până acum. Vrem să facem ceva.

Cristiana: Mie mi se pare foarte bine că sunt puse la categoria asta de public - Fresh, pentru liceeni. La un moment dat noi o să avem puterea să facem ceva în legătură cu asta.

Ana: Ne trezește. E bine să nu vezi doar SF-uri, ci și filme care să te facă să vrei să faci ceva pentru schimbare.

Alexandra: Sunt filme despre România și despre Rusia și eu ca lipoveancă m-am simțit foarte aproape, m-am simțit ca acasă. 

Rareș: Eu sunt fericit că se organizează astfel de lucruri și că lumea vine la astfel de lucruri. Mulți tineri de vârsta noastră "nu prea au timp" pentru așa ceva, adică ai de la 10 o cafea cu un prieten după trebuie să ieși și cu altul și e tare greu să te împarți. Sper ca cei care chiar au fost și au văzut filmele să prindă mesajul și să îl dea ei mai departe. Dacă nu se poate să aducem noi oamenii aici, măcar să se transmită informația.

Ce înseamnă festivalul pentru comunitatea unui oraș mic?

Cristiana: În primul rând diversitate. E o oportunitate unică să vezi și altă perspectivă, pentru că sunt filme pe care nu le găsești în cinematografe, sunt diferite de ceea ce vezi în mod normal. 

Ana: Ne aduc la cunoștință aspecte a altor regiuni de care noi nu știam. Afli despre lucruri care aici nu se practică, dar în alte locuri se fac la un nivel chiar înalt. 

Rareș: Chiar dacă suntem un oraș mai mic, tot avem nevoie de lucrul ăsta. E un sentiment aparte să relaționezi cu atâția oameni. Aici vin oamenii care trebuie să fie aici, nu vine nimeni forțat, adus cu școala, cu diriginții. Sunt oameni care văd altfel lucrurile, sunt open-minded și nu trebuie forțat nimeni să vină la așa ceva. Cine vine, vine pentru că vrea și se simte treaba asta. 

Cosmina: Pentru comunitate e și o ieșire din rutină. E frumos să mergi seara pe faleză, să vezi lumea adunată la un film, cu pături. 

Alexandra: Într-un fel te reconectezi cu lumea. Afli că tu ești pe planeta asta, dar nu știi despre planeta asta. E ca o plasă de păianjen: începe mic și apoi se extinde.

Tips & tricks la Tulcea

Cosmina zice să faceți poze cu scările pictate (de lângă restaurantul Paso Doble).
Ana să mergeți la Monument.
Cosmina zice să o păstrați simplu cu apusul lângă Dunăre.
Alexandra vă provoacă să mergeți să vedeți luna de pe deal, unde se vede foarte mare.
Rareș să vedeți orașul de pe blocurile turn de pe Strada Gării. 

Toți sunt de acord că oriunde ați merge, Autanul e un must-have.