Moebius, o trupă veche de un an

Şi-am să-ncerc să explic de ce cred că Moebius e o trupă inteligentă, dar care nu prea vrea să se încordeze.

Adam Curtis se justifica, la un moment dat, de ce a fost „grosolan” cu fetele de la Savages: (...) whilst Savages are technically extremely good, and live are extremely powerful, they are a bit like archaeologists from the 1920s, going back and digging up the tomb of Tutankhamen, and laying it all out for you to see, but they’re digging up The Slits, or New Order, or Siouxsie Sioux, and presenting it to us, and that's it. It's very odd. It's almost like a terminus railway station in a city where all the trains just keep on arriving and nothing ever leaves.

Păstrând proporţiile, Moebius pot fi, în mare, în acelaşi folder de corectitudine (ceea mă şi obligă să mă simt mai puţin ipocrit atunci când mă bucur de piesele lor). Vreau să zic că sunt capabili. Influenţele, însă, poate că-s dăunător de multe. Au, spre exemplu, ruperi de ritm melodramatice când parcă firul logic ar fi cerut ceva mai progresisto-psihedelic. Mai au vagi momente de nu-metal (gen P.O.D sau Puddle of Mudd, dacă pot umbla la cufărul cu vechituri din liceu) sau poate Coldplay. Pe de altă parte, cazanele şi chitările cu tremol, reverb şi alte asemenea efecte sensibile îi duc către shoegaze (destul de aproape de The Big Pink, Suuns sau Echo Lake, ei sunt primii la care mă gândesc) – cred că ăsta ar fi, de fapt, cel mai confortabil pentru ei, chiar dacă n-au wall of sound şi nici distort aşa cum se cere. E destul de complicată trupa asta, undeva între Joy Division şi Antonia.

Concertul de sâmbăta trecută a avut şi două idei bune: locanta, In Spayer, foarte finuţ potrivit pentru muzica lor finuţă, şi invitaţi din alte trupe pe scenă – Oana Maria de la Poetrip a avut coaie mai mari decât ei pe, aş zice, cea mai reuşită piesă din setlist (Stranger). Au mai urcat acolo Ioana Lefter de la Fine It’s Pink, Florentin Vasile de la Robin & the Backstabbers, Adrian Spier de la Velosonics, violoncelistul Alexandru Grăjdeanu și violonista Elena Stoica, ultimii doi în acelaşi timp cu Oana Maria.

Cam două sute de oameni, give or take. Dezamăgitor, fireşte, mai ales că Moebius veneau după un concert alături de Backstabbers când Controlul a dat p-afară. Dar, mă rog, fiecare cu publicul lui. Sau fiecare public cu publicul lui.

Sursa interviu cu Adam Curtis: http://www.newstatesman.com/culture/2014/02/adam-curtis-interview

Fotografii de Iustin Andrei Șurpănelu.