Moodboard de weekend (13)

1. Everytime x Twin Peaks Theme

E o lumină ciudată. Așa cum ți-ai imagina ultima zi din lume. Vanilla sky cu ceață, cu soare și cu un gust metalic în aer. E gol. Trotuarele arată ca o poză, cu filtre cu tot, doar că mai bine. Răsăritul pe străzi de Californication arată chiar mai ireal decât în filme.

Mergi desculță, cu pantofii în mână și rumegi la fiecare colț de casă. Te uiți la tot de parcă ar fi prima dată. Sau de parcă aici se taie filmul, mai departe nu se trece. Te doare pielea și simți cum urlă celulele în tine, urlă a posibilitate și agitație și vrei să vezi, vrei să auzi, vrei să pipăi și să prinzi cum trec toate prin tine. Te trag în atâtea direcții că ajungi să rămâi pe loc. Probabil că așa arată prezentul.

2. Max Lilja - Twin Peaks Theme Cello

Ai în mod recurent senzația că ai trăit mai multe vieți și că ai trecut prin mai multe persoane. Probabil că și cei de lângă tine se lovesc de asta când se uită în ochi noi de fiecare dată. Când dau să se întoarcă spre tine și dau de fata asta pe care nu prea știu unde să o pună. Ba cu glezne tremurate, ba cu rădăcini zdravăn înfipte în beton. Ba cu privirea plecată, ba în căutături tăioase, de a treia pleoapă de pisică. Prezentă, dar mereu un pic plecată. Cu diverse sorcove de care nu trebuie să știe nimeni neapărat. Acum te plimbi și nu ai mai fost niciodată aici. În dreapta și în stânga ta sunt toate celelalte vieți ale tale, merg la pas și se uită și ele la clădiri sau vorba aia, mai privesc și ele cerul. Ți-e totul cunoscut, deși e nou. Pare un loc bun în care să începi, chiar dacă tot la continuări se ajunge. E mișto că nu te recunoști când treci pe lângă vitrine. Și mai mișto e că nu îți mai vine să te verifici în fiecare suprafață care te reflectă – postură, păr, mers, cum se așază fusta. Nu mai, gata. Acum ai părul ars într-un blond alb și parcă ți-ai zice Kelly și ai începe să dansezi la bară într-un orășel mic din mijlocul nimănui. Și dacă tu nu te recunoști, poate că altcineva o să o facă.

3. Tropic of Cancer - Plant lilies at my head

Te trezești într-o lumină albastră, ca în filmele SF la care trăgeai cu ochiul în anii ’80. Alea în care apăreau femei cu trei sâni și femei cu ochi căprui și sticloși. Te trezești ca într-un solar (de bronzat, nu de legume). Te ridici, te uiți în sus și vezi un cer roșu, ca un scut. Dacă te uiți în oglindă poate descoperi că ești vreun robot, așa că nu o să faci asta. Rămâi cu privirea ațintită, prinsă în luminițe care se aprind și se sting după o logică numai de ele știută. Roșu, albastru, stroboscop, verde, laser, negru, și de la capăt. Zici că au un ritual matematic - luminițe în perioadă, repetate la nesfârșit. Pământul începe să se zguduie sacadat și lângă nasul tău se oprește o platformă lucioasă, ca o pată de benzină. Coboară o a doua. Te uiți în sus și vezi o fată. Ea poartă platformele de benzină și își mișcă fața cu încetinitorul de parcă ar vorbi ceva printre sâni și paiete. Iar ai adormit la club.
 
4. Groove Armada - Paris

Îți place când te transformi în pixeli pe un ecran mare, uneori reușești să te fascinezi și pe ține. Asta înseamnă că îți faci treaba cum trebuie. Dacă te uiți în jos vezi doar diverse forme de burți, cravate răvășite pe ele și din când în când niște funduri de fete care li se alătură curtenitor. Ocazional mai apar și băieții de treabă, eroii care se uită la tine cu figuri transfigurate, disperați după o conexiune. Îți spun că tu ești altfel. Îți spun că vor să te scoată de acolo. Îți spun că nu este un loc pentru tine. Îți spun că te pot duce ei undeva unde să îți fie bine. Îți spun că meriți mai mult. Îți spun că ei te înțeleg. Doamne, câte lucruri spun! Tu taci și clipești încet pe sub genele mari și false, și te gândești că e atât de tipic că devine amuzant. Suntem făcuți din praf de stele ca să ne prefacem că ne salvăm într-un club de striptease.

5. Tony Primo and Nixxie - Hardest thing to do

Zâmbești și îți lași capul pe spate. Se aud tacâmuri lovite de dinți, proteze căzute în farfurie, mâneci înmuiate-n sos și plutește un miros putred de indignare. Ești la masă cu familia. Lui, a cui altcuiva? Toată lumea se uită la tine și el pare să nu înțeleagă ce se întâmplă. Știai poezia și acum ce faci? Nu mai vrei? Încep să se vehiculeze scuze pentru comportamentul tău, sigur nu ai vrut să spui ce ai spus, ești obosită. Așa că mai spui o dată. Unchiului libidinos îi transpiră mustața. În capul lui te-a futut deja de 3 ori până acum lângă curcanul umplut. Spui și asta. Iubitul deja înapoiază inelul de logodnă în gând. Alta care nu e bună de luat. Alta care nu a vrut să fie salvată. Bani aruncați degeaba. Parcă vede că o să ajungă să se întoarcă la fosta, măcar aia știa să se comporte și la urma urmei nu era deloc așa de nasol, de fapt erau chiar mișto împreună, de ce s-or fi despărțit? Oare a păstrat bonul? Zici „săru-mâna pentru masă” și îl trezești din reveriile cu credite și fete normale. Te ridici și pleci în rochia ta albă cu flori pale și cuminți. Măcar ai reușit să nu o pătezi.

6. S - maharba - When I go to sleep

Conduci o rablă de mașină. E mișto deșertul. îți place. Începi să înțelegi de ce oamenii o iau razna pe autostrăzile astea, în lumea asta. Atâta praf jos, atâtea stele sus, și nimic între. Cauți un post de radio și dai peste niște goldies prăfuite și ele. Îți place să conduci noaptea prin pustietățile astea, pentru că ți se face frică. Și uneori e bine să tremure puțin pielea pe tine și să te simți mic, mic, mic. Mic și vulnerabil. La degetul mic al întâmplării.

7. Peppino Gagliardi - Che vuole questa musica stasera

Ai început să îți prinzi urma. Blondul a prins și el rădăcini negre. Începi să îți amintești și să te recunoști. Redevii ușor umană într-o bombă de bar unde niște băieți de 60+ o rup pe niște muzici care se pot naște doar în locuri din’astea uitate de lume. Genul care taie în carne vie, ca să te ungă pe răni. Unul dintre ei te ia la un dans ca pe vremuri și nu te întreabă nimic. Doar îți zâmbește complice pe sub mustăți. Le-a văzut pe toate, și la el, și la alții. Știe că te miști în povestea ta, așa că te învârte și te dansează până îți iese toată istoria pe față, rând cu rând. Muzica se oprește în fluierături și aplauze și el îți zâmbește cu toată gura, cu dinți albi și șmecherești. Se apleacă spre tine și îți zice la ureche: Te-am recunoscut, să știi.

Playlist 
Colecția de moodboarduri