Moodboard de weekend (17)

1. Patty Pravo - Pensiero Stupendo

Îți întinzi mâinile și atingi tavanul tapițat de mașină de familie, își suflecă mânecile, dai muzica tare și spune că asta e o melodie de zburat, în timp ce ți se șterge rujul. Apasă pe pedală. Ție îți țiuie urechile, pe stânga zboară chiparoși printre vile, în față mașinile se dau din cale, în spate e plin, în față e gol, ciorapii se agață între ei, râzi nervos. Volanul se învârte, degetele se strâng, încheieturile se prind albe, unghiile se apasă și se lasă: „asta-i partea în care își pierde controlul, fii atentă!”

2. Mina - L' importante é finire

Stai picior peste picior și nu știi ce să faci cu mâinile – te uiți la ciorapi, și ăștia sunt agățați, unde le duci, le așezi în poală- nu, prea cuminte, prea forțat, ca la școală, mai lipsește o riglă spartă pe dunga palmei. Se simte, te privești în oglinda retrovizoare, gesticulezi, îți rearanjezi coada de o mie de ori, fluieri, oftezi, fredonezi, ce greu e să nu fumezi când nu știi ce să faci cu mâinile. La radio se vorbește ca din altă lume despre Sfânta Ecaterina, pe un soi de Trinitas italian, care alunecă ușor pe poezii și misticisme cu semnal prost, de autostradă. Iisus îi cere inima și ea și-o scoate din piept, volontiere, cum zic ei, și el în schimb zâmbește cu aura sa de fiu sacrificat și i-o dă pe a lui, ce să facă, ca să nu rămână fără. Dar cu mâinile tot nu știi ce să faci, că nu e ca și când poți să te rogi în mașină.

3. Arthur H, Nicolas Repac - Prendre corps

Ești dusă, degeaba încerci n-are niciun sens, a căzut geanta, ai vărsat cafeaua, ochii îți curg pe coline care sunt prea mult, e ridicol, te strâng pleoapele de la atâta soare, te strângi toată sub centura de siguranță și te agăți de ea și te-nfășori și te-nfășori, și te-nfășori, ca-ntr-o poză de Araki. Transpiri, e prea cald, nu mai ai ce să-ți dai jos, fluturi genunchii, te tragi, te sustragi, te lipești cu ceafa de tetieră - ce cuvânt cretin! -, îți rearanjezi rochia, nici tu nu știi pentru ce, te înfășori în atâtea și atâtea gesturi reflexe, doar-doar devine mai suportabil. Ca și când ai vrea. Degeaba umblă la sistemul de ventilație, degeaba deschide geamuri, degeaba lăsăm în urmă toate mașinile de parcă ne-am grăbi undeva, radioul a pierdut semnalul, fâșâie și fâșâie fără sens, de parcă ar avea nevoie de unul. E apă peste tot.

4. Lucio Battisti - Perchè No

V-ați oprit, v-ați dus care încotro într-un autogrill care ar putea la fel de bine să nu existe, au apărut niște camioane de armată în parcare, tu-ți întinzi picioarele și te prefaci că nu-ți pasă și că-ți amintești totodată ceva din lecțiile de balet. De ce ți-ai aminti dacă tot nu-ți pasă e ceva ce merită investigat într-un episod următor. Mesajele curg de departe, whatsapp-ul vibrează la unison, micuții soldați la fel, camuflați în culori care te distrag printre pizze și panini la pachet, printre micro-restaurante și moteluri în mijlocul nicăierului, și coline care insistă să existe ca să te enerveze. Cât te prefaci că nu-ți pasă, că nu ți-e frig și că în general aparții acestei lumi, apare mașina în fața ta: „ dacă vrei să rămâi cu băieții în parcare tu zi-mi, și te las aici”.

5. Pooh - Ci pensero' domani

„Uite aici, niște ranchiună italiană în toată splendoarea sa” cât ție îți atârnă trene invizibile prin portieră, cât retrăiești apăsări trecute de butoane șterse, cât sorbi cu o naturalețe învățată din cafele răsuflate și îți întinzi picioarele-n față, ca și când e doar un drum. Se reglează rotițe, se lasă șuvițe, se aruncă bretele, se ating schimbătoare, se adaugă la capitolul bagaje. Lumina asta nu ajută.

6. The RAH Band - Clouds Across The Moon

Duci dorul unei cabine telefonice în care să te închizi și-n care să stai să-nvârți la un disc cu cifre simple, de la 0 la 9, ca-n vremurile în care se puneau lacăte pe fix ca să nu mai vorbești atâta despre nimic cu colega de bancă. Vrei să te lipești de un receptor care să-ți înfunde urechea cu nimicuri, să-ți ridici un picior peste un umăr și să zâmbești ca și când ar avea vreo importanță când știți că de fapt nu e nimic. Niște pereți mâzgăliți cu markere și tag-uri vechi, o cartelă îndoită și un mesaj automat pe care să-l asculți ca pe un bătrân obosit care repetă mereu același lucru. Mai aveți un pic și ajungeți, și nu vrei.

7. Luigi Tenco - Vedrai, Vedrai

Și am ajuns, bagaje scoase în grabă, scaune mutate, genți uitate, picioare împiedicate. Ochelari căzuți, umeri liberi, bretele încă la locul lor, din motive pe care nici ele nu le înțeleg. Ăăăăăă.

O lumină între zi și după-amiezi de pitit sub pături și teatru radiofonic, ca la-nceput de ani '90, când norii piteau alintări fără șosete. Ăăăăăă, păi bine, atunci. Pomeți tăiați cu briceagul, tuleie răzlețe, tuș pierdut în colțuri de ochi care privesc mereu în alte părți, nasuri în vânt, urări automate, zâmbete închise între urechi care încă mai țiuie. Mașina e parcată într-o rână, te-ntorci de unde ai plecat și-ți tragi, cuminte, cum ai învățat, trolllerul ușurel pe scări. Ai ajuns, din nou, acasă.

***
Playlist
Colecția de moodboarduri