Moodboard de weekend (6)

1. Radiohead - Talk show host

Aproape ai adormit. Te-ai foit cu o senzație rece printre cearşafuri mototolite şi acum te trezeşti să bei nişte apă. Eşti foarte amețită şi simți cum ți se scurge toată greutatea în picioare şi ai senzatia că o să îți cedeze gleznele în curând şi o să te frângi. Când îți ridici ochii din podea, vezi un copil stând cuminte pe un scaun la masa din bucătărie. Se uită fix la tine şi îți îngheață sângele în vine. Te ia cu leşin. De fapt, ai vrea să te ia, dar eşti tot acolo. Nimic nu se mişcă. Se uită tot fix, şi parcă i se adâncesc ochii în nişte găuri, nu negre, ci de nimic. E ca şi când te-ai holba în nimic, un nimic cu față de copil încercănat. Înghiți în sec şi încerci să te aduni un pic, că de fugit oricum nu ai cum să fugi cu picioarele astea grele, de țipat nicio şansă, de crezut oricum nu o să te creadă nimeni. Hai, hai, linşteşte-te, o fi întruchiparea nimicului, dar e totuşi un copil (nu?) Hai să vorbeşti un pic cu el. Deschizi gura şi să mori dacă înțelegi ce ai zis, nu îți poți controla limba care se zvârcolește ca un pește mort între nişte silabe răstălmăcite. E ca şi când ai fi vorbit invers şi cuvintele ar fi căpătat brusc nişte valențe de magie neagră şi acum ai intrat şi tu într-o horă suspectă de lucruri rele de care ți-e frică, ți-e frică rău de tot de ce ai făcut. Vrei să îți duci mâna la gură, dar copilul se uită în continuare la tine şi ți-o opreşte fix în față, să o vezi, cum e a ta şi nu poți să faci nimic cu ea. Începe să îți vorbească fără să îşi deschidă gura, în aceeaşi fără formă care curge şi o înțelegi de parcă ar fi fost tot timpul în tine. Acu-i acu, îți zici, acum o să înțelegi ce caută ființa asta în bucătăria ta, ce vrea de la tine, cască-ți tot sângele spre el şi reține fiecare lucru, agață-te de tot, concentrează-te, concentrează-te naibii că sigur e important rău, rău de tot! Ai înțeles. Doamne, nu o să te creadă nimeni dacă ieşi în viață din nenorocirea asta.

Sună telefonul. Răspunzi cu atâta disperare de parcă simplul fapt că îți poți mişca mâna până la telefon o să te salveze: robotul Vodafone, nu ți-ai plătit factura. Eşti toată transpirată şi e lumină afară. Ai ajuns la capătul celălalt al patului. Și e abia luni.

2. Julee Cruise - Rockin' Back Inside My Heart

Ți-e cam frică să te mai culci acum. Știi că sunt doar niște vise, dar te sperie halul în care te trezești după. Și cumva mai e partea aia încă în tine, de copil care a crescut cu filmele cu Freddy Krueger și care crede că nu, nu sunt doar niște vise. Stai întinsă pe canapea cu lumini aprinse și un colț de pătură atârnat de picioare. Rămâi cu privirea în gol și îți amintești că atunci când erai mică aveai o păturică în carouri și că nu puteai niciodată să dormi cu șosete în picioare. Nu mai știi dacă așa a început sau a pornit de la vise, dar aveai coșmaruri cu șosete făcute ghemotoc, care prindeau viață în șifonier și începeau să te amenințe. Și erau urâte și tu voiai să tipi, să îi chemi pe mama și pe tata care erau chiar acolo, în sufragerie, și nu puteai. Deschideai gura și nu ieșea nimic și șosetele râdeau de mama focului acolo în întuneric. Ai scăpat până la urmă când s-a încheiat mini-seria cu un coșmar în care toate șosetele au explodat într-o fabrică, într-un vis de acțiune, din care mai lipsea Bruce Willis. Dar nu știai tu atunci de el. Atunci stăteai cu păturica ta pe tine și adormeai după-amiaza mereu când dădeau Lambada la Radio România Actualități.

3. Little Dragon - Twice

Deja se luminează afară. Iar o să ajungi obosită peste tot. Închizi ochii. Ești la calculator și ai starea asta de neliniște așezată în tine, de care nu te poți scutura. Și știi că ai putea să faci ceva dar nu îți dai seama ce, și știi că trebuie să cauți ceva, că doar d-aia ești în fața calculatorului, dar ce? Aaaaa, bilete, normal. Ce-o fi așa de greu, îți iei un bilet de autobuz spre Barcelona, asta sigur o să te calmeze. Nu știi cum de nu ți-o fi venit ideea asta mai demult, uite ce ieftine sunt, și într-o oră ești acolo, ai timp să te și întorci tot azi. Te simți în continuare de parcă ai fi teleghidată, nu poți să îți amintești ce ai făcut cu o secundă în urmă. Oare mai ai geanta, portofelul? Normal că le ai, ai și ajuns, ce bine că are stația chiar în port. Tragi aer în piept, chiar aveai nevoie de puțină sare în plămâni. Și ce bine că aici încă nu s-a făcut așa de frig cum era acasă. Te apropii de plajă, să vezi mai bine marea, dacă ajungi la mare o să fie bine. Te uiți în stânga și se întunecă cerul și marea e agitată și închisă la culoare, se aruncă valurile care încotro. Las㙠că e frumos și așa. Bate vântul și îți scoți telefonul să faci o poză, normal, ce ți-o fi luat atâta să faci asta, când era clar că asta trebuia să faci? Țac-pac, te uiți să vezi ce a ieșit, poate îi dai un share să se oftice lumea că ei sunt la muncă și tu ești la plajă. Nu apare nimic. Nu e nici negru ecranul, nu poți să descrii imaginea, dar nu e ce ai văzut tu. Ciudat. Te mai apropii de mare și în dreapta a apărut un petic de soare. Sunt valuri mari și mulți băieți care fac surf. Mai încerci să faci o poză, dar e la fel. Zici că e o mare vampir, nu apare neam. Te mai apropii un pic să te convingi că e real. E chiar caldă apa, intri puțin în ea, poate ar fi mers să îți fi luat și costumul de baie. Dar nu te-ai gândit nici la asta. Lasă, e bine şi aşa.

4. Phoenix - Bankrupt (Gessafelstein remix )

Îți masezi tâmplele, de parcă ar ajuta la ceva. Nu poți să te aduni deloc, sigur ai mai uitat ceva. Uiți tot timpul. Mergi pe stradă și în același timp ți se derulează atâtea filme fără legătură în cap, că te miri că nu te-a călcat vreo mașină până acum. Mașini, da, mereu mai ai vise în care se întâmplă ceva dramatic și trebuie să te urci într-o mașină și să fugi, când tu nu știi să conduci. Dar mereu te descurci până la urmă. Poate că așa e și acum, chiar ar trebui să te calmezi, n-are ce să se întâmple. Ești doar un pic neatentă. Și confuză, de parcă ți-ar fi turnat cineva multe droguri în băutură. Ce băutură, că n-ai băut nimic? Chiar, ai buzele uscate și iar ți-ai uitat strugurelul în altă geantă. Să nu uiți să îți faci curat în genți, da. Și apă, să nu uiți să bei niște apă. Mereu ai nevoie să te întorci la apă.

5. Robert 3D Del Naja vs. Scarlett Johansson - Summertime

Tot trage un actoraș semi-obscur de mine să joc în nu știu ce film. Nu înțeleg exact despre ce e vorba, dar mă văd cu el mai mult că să mă lase în pace (mereu uit că e o tactică proastă). Oricum nu pricep cum a ajuns la mine și mai ales de ce, dar el e convins că numai eu pot să îl ajut și îmi promite că o să înțeleg când o să ajung acolo. Acolo unde? Suntem deja în mașină, el e entuziasmat dar e ceva foarte ciudat la el, dar mă gândesc că sunt eu nebună. La un moment dat îmi văd pisica pe stradă, și mă panichez puțin în sinea mea, că știam că am închis-o în casă, dar mă gândesc că nu are sens să ne oprim acum, se descurcă ea, sigur o mai găsesc când mă întorc. Ajungem la o casă mare pe Lascăr Catargiu. E veche și cam macabră dar abia aștept să văd cum e înăuntru. Urcăm multe scări întortocheate, totul scârțâie a prăbușire și e un miros greu. Ne întâmpină o fată pe care nu știu de unde să o iau, brunetă, cu niște ochi foarte deschiși la culoare, dar nu reci, sunt momente în care zici că ard, dar mă gândesc că e de la lumina care se filtrează ciudat înăuntru. Dar deja totul pare un pic cam ciudat, și încep să cer explicații. Se bucură că am fost de acord. Ho, că încă nu am fost. A, nu, nu mai există cale de întoarcere acum, și iar îi iau foc ochii și parcă se întunecă totul în jurul lor. Încep să mă sperii de-a binelea și îi spun actoraşului că eu nu mă bag în nimic, să își găsească altceva, că nu-i a bună ce se întâmplă în casa asta. Nu-nu, nu înțeleg, nu mai pot să ies din chestia asta, eu sunt, eu am fost aleasă, altcineva nu poate. Nu poate să ce? Hai liniștește-te. Între timp tipă brunetă a dispărut și intrăm într-un dormitor părăsit, cu mobilă veche și îngrămădită, mare, cu un parfum foarte puternic dar pe care nu reușesc să îl disting. Îmi cad ochii pe patul masiv despre care aș fi putut să jur că era gol, dar în care acum zace o bătrână și lângă ea, tipa brunetă. Inițial cred că e moartă, dar își deschide și bătrâna ochii și abia acum realizez și eu că nu mai e cale de întoarcere. Încep amândouă să șușotească frenetic niște nenorociri din care nu reușesc să descifrez nimic. Cât mă fixează amândouă cu privirea și tot îi dau cu blesteme, nu pot să mă clintesc de pe loc oricât aș vrea să fac cale întoarsă. Bruneta rânjește acum la mine. Au terminat și de data asta baba chiar e moartă. Mă întorc pe călcâie, mai că mă și opresc de mirare că pot să mă mișc și o iau la fugă pe scări, dar ard toată și văd numai ochii ăia peste tot, nu pot să scap de ei. Mă urc în mașina actorasului, reușesc să o pornesc și să plec cu ea și sunt disperată să ajung la pisica rătăcitoare, că sigur o să îi facă ei ceva, sigur are și ea un rol. Cum îmi mișc un pic privirea se materializează capul brunetei în direcția în care mă uit, și ochii ăia mă termină, îngheț toată, ard, nici eu nu mai știu, trebuie să ajung la pisică. Mă mai uit o dată în spate să văd dacă nu cumva am reușit să scap de brunetă și o văd cu pisica în brațe pe drum. Evident că știa, ce proastă am fost. Rânjește la mine, dau să fac cale întoarcă, dar deja suntem față în față și pisica pare transformată, nu știu ce i-a făcut, dar mă apucă nervii și o vreau înapoi. Mi-o dă zâmbind, și în momentul în care pun mâna pe ea, înțeleg că așa am acceptat. Puteam să scap, dar acum am acceptat, s-a terminat. Pisica toarce parcă iar a ea, o țin în brațe și încep să mă calmez. Când mă uit mai bine e o fetiță. Și tot toarce.

***
Moodboard de weekend (6) playlist