Muzica din sferele planetei Cehia

Pentru a doua sâmbătă la rând, pisica-blazon de la Clubul Țăranului a fost detronată de pasărea de pe afișul Soundczech. În loc de vin, bere cehească, iar în loc de scaune și mese pictate, experiment.

Fiordmoss sunt trei, dar la Petra te uiți. E cea mai blondă Björk cu voce de Beth Gibbons. Cântă și se rotește în filmul ei. E abia trezită din somn. Povestește fiecare melodie într-o șoaptă laconică: „This is a song from a forest” sau „We have one love song. We are going to play it now.” Fiordmoss cântă psychfolk de inspirație nordică, adică o doză de furie (post-)coitală în vocea Petrei + ziduri de acorduri acustice și beat-uri electro, care se ridică din instrumente doar ca să aibă de unde se prăbuși. Cântecul lor de dragoste e despre un doctor care și-a ucis pacienta, dar a lăsat-o șapte ani în același pat, ca s-o iubească. Alt cântec e despre Sharon Tate, prima soție a lui Polanski, omorâtă cu 16 lovituri de cuțit de minionii lui Charles Manson. Un altul e despre tristețea iceberg-ului care a scufundat Titanicul.

Dintr-un nord sinistru și incert ajungem—peste tot în lume, într-o lume care nu există, pe fast-forward. Dva cântă în propria lor limbă. Fac muzică pentru radiouri inexistente. Se inspiră din folclorul popoarelor imaginare. Au două geamantane pe scenă. Din cel roșu, Bara scoate pe rând: o portavoce cu LED-uri, un saxofon, refrenul „iu-hu!”, o maimuță roșie cu care cântă la un pian de jucărie, impresia unei gorile, un clarinet și multe cuvinte care sună cunoscut - dar doar ți se pare. Din geamantanul verde al lui Jan ies loop-uri de beatbox, patru jack-uri de la cablurile de sunet pe post de instrumente de percuție, un banjo, un cântec techno rusesc, un tango (Nunovó Tango, cântat de două ori în feluri complet diferite), valsuri și orice. Bonus: pe tot parcursul concertului, o little miss sunshine de 9 ani a dansat pe muzica „inclasificabililor” de parcă în ultimele două luni n-ar fi făcut altceva decât să repete la coregrafiile alea.

Fotografii de Alex Lungu