My Queer Valentine (2)

Larisa și Ana

A: În perioada aia aveam o obsesie cu pletoși. Și văd că pe Facebook, la prieteni sugerați, îmi apare un tip drăguț cu freză de Justin Bieber. Era din Cluj, eu din București, dar i-am dat cerere de prietenie, pe 10 mai acum 4 ani, și voiam neapărat să vorbească cu mine. Știam de la colegele mele (deși eu nu încercasem niciodată să fac așa ceva) că dacă îi dai multe like-uri unui tip sunt șanse mari să se bage în seamă cu tine. Și s-a băgat, mi-a trimis mesaj cu „mersi pentru like-uri”. Am zis că asta îmi e șansa.

L: Mi-a dat like-uri la tot. Inclusiv la postări pe care le scrisesem cu un an în urmă. Pe Facebook eu mă dădeam băiat, începuse ca o glumă cu un prieten cu câteva luni în urmă. Râseserăm deja de câteva fete care m-au plăcut până atunci și care începuseră să vorbească cu mine. Iar când Ana îmi dădea mesaje, deja muream de râs. Mă complimenta, îmi zicea că îi place mai ales părul meu, și, la sfârșitul conversației, Ana m-a întrebat la ce oră o să intru pe Facebook ziua următoare.

A: Mi-a zis că intră la 5, iar eu am plecat mai devreme de la liceu ca să vorbesc cu ea. Între timp, vorbisem cu singura prietenă pe care o aveam în comun atunci eu și Larisa, căreia i-am zis să îi transmită Larisei că vreau să fiu cu ea („el”, așa cum credeam atunci).

L: Așa că pe Facebook ea era deja pregătită să îi pun întrebarea, dar voiam să râd puțin de ea întâi. „Vreau să te întreb ceva important.” „Spune-mi.” (deja aici credea că o întreb dacă vrea să fie cu mine) „Zi-mi și mie cât e ora, că nu îmi mai merge ceasul pe computer”. Și după gluma asta, am întrebat-o, dar tot la mișto. Nu îmi imaginam vreodată că va ieși ceva serios.

A: Am vorbit în perioada următoare tot timpul la telefon. După vreo lună de relație, Larisa a vrut să se despartă de mine, pentru că i se păruse că gluma mersese mult prea departe. Eu tot credeam că e băiat.

L: Numai că ea se atașase de mine și de fiecare dată când voiam să mă despart de ea suferea foarte mult, așa că ne împăcam imediat. Iar după vreo șase luni în care am tot ținut-o așa, am realizat că am și eu sentimente reale pentru Ana. Așa că am hotărât să vin la București. Ana s-a aruncat în brațele mele pe scările de la metrou. Am vorbit și, contrar așteptărilor noastre, nu era deloc ciudat. Mi-am lăsat apoi bagajele în scara blocului Anei ca să putem să ne mai plimbăm prin oraș, iar când ne-am întors să le luăm înapoi, fuseseră furate.

A: M-am gândit că a fost femeia de serviciu a blocului. M-am dus la ea și mi-a dat o parte din bagaje înapoi, plus buletinul Larisei, în mână. Mă tot uitam la buletin, dar nu mi se părea nimic în neregulă. Mă holbam la poză, era foarte amuzantă, și mergeam spre Larisa murind de râs.

L: Evident, eu am crezut că mi-a văzut numele real sau sexul, și mi-am zis: „gata, s-a terminat, a aflat Ana că sunt fată”. Dar ea tot râdea de poză, altceva nu văzuse. Asta a fost prima sperietură, iar eu toată ziua am stat și m-am gândit dacă știa sau nu.

A: Dar n-am văzut nimic, pe bune. Am mai avut alte momente din astea, când am fost foarte aproape să aflu adevărul. De exemplu, mi-am făcut la un moment dat Ask.fm, un site unde oamenii îți pot pune întrebări sau pur și simplu scrie, anonim. Acolo, mi-au scris câțiva prieteni ai Larisei că ea ar fi fată. Eu muream de râs, pur și simplu, și nu înțelegeam ce vor de la mine.

L: Iar eu vedeam întrebările și mă simțeam vinovată, din ce în ce mai mult. Țineam foarte mult la Ana, dar mi-era frică să-i spun, crezând că s-ar despărți de mine.

A: La un moment dat a postat un prieten de-al Larisei o poză cu ea la bal, îmbrăcată în rochie, machiată, cu decolteu. Atunci mi-am zis că poate oamenii de pe Ask ziceau adevărul, că era fată.

L: M-a sunat să mă întrebe ce e cu poza, tot ce i-am zis a fost: „nu știu cine e aia”. Și ea a crezut, nu a mai spus nimic despre asta. Doar că tensiunea și vina pe care le simțeam erau prea mari pentru mine. Trebuia să îi spun, și în fiecare zi mă gândeam la asta. Trecuseră trei ani de relație și ea încă credea că sunt băiat. Mi se părea că e îndrăgostită de ceva ce nu există, și nu mai puteam să trăiesc cu asta. Gata, trebuia să îi zic. Prima oară când am încercat, nu am putut să pronunț: „sunt fată”. I-am spus că mi-a murit mama. A început să plângă lângă mine, să îmi spună cât de rău îi pare.

A: A doua oară când a încercat să-mi spună, și-a găsit cuvintele abia după o oră. Și mi-a zis, în sfârșit, că e fată.

L: Ana s-a uitat într-o parte.

A: M-am gândit: „Oare pot eu să trec peste asta?”. Da, de ce să nu pot? Sunt empatică, m-am gândit că avea motive bune să nu-mi spună.

L: Mi-a zis: „Ah, dar ăsta nu-i motiv de despărțire.”

A: Și facem patru ani de relație pe 11 mai.

L: Ne mutăm împreună din vara asta. Ana dă la psihologie în Cluj, eu vreau să îmi deschid aici un salon de cosmetică.

A: Cred că după atâția ani în orașe diferite, o să apreciem mult să fim împreună. Nu ne-am văzut așa mult în ăștia patru ani, însă în vacanța de vară am fugit două săptămâni de acasă ca să mă văd cu ea. Ne-am văzut odată și în Cluj, când am făcut sex prima oară. Ăsta e momentul meu preferat din relația noastră, dar na, nu dăm detalii acum.

Andrei și Alex

An: Nimeni nu știa dacă e queer sau nu, dar cert e că o grămadă de prieteni de-ai mei îmi vorbeau despre el sau îl plăceau. Și fete și băieți. Și toți se întrebau care îi e orientarea sexuală, fiindcă voiau să știe dacă au vreo șansă. Iar el perpetua misterul. După toată reclama asta, l-am întâlnit într-o zi la Starbucks. L-a adus prietenul meu cel mai bun, care era îndrăgostit de el. La masă era și prietena mea cea mai bună: și ei îi plăcea de el. Dar mie nu mi s-a părut mare lucru din punct de vedere fizic. Acum, mi-am schimbat opinia [râde]. Eram într-o perioadă destul de tristă, și nu aveam chef de nimeni. Dar îmi tot dădea mesaje. Insista. Și insista. Și până la urmă ne-am văzut. Nu aveam nicio așteptare, ne vedeam ca prieteni, însă e foarte amuzant că m-a chemat la el acasă, și ne-am uitat la The Normal Heart. El tot încerca să-și facă coming out-ul: „și, nu e nimic ce ai vrea să mă întrebi?”, eu știam foarte bine că nu e straight, de la prietenul meu cel mai bun care într-un final reușise să elucideze misterul. I-am zis: „nu, chiar nu am nicio curiozitate”, și atunci mi-a spus direct că e bisexual, nu mai rezista. Întâlnirea asta a durat șapte ore.

Al: Vai, dar cât de atent ai fost.

An: M-am uitat doar la ceas când am ajuns acasă.

Al: Au mai trecut câteva zile, am tot vorbit, iar el m-a întrebat la un moment dat care-mi sunt intențiile. I-am spus că sunt indisponibil sentimental, asta chiar înainte să plec în vacanță. Nu ne-am mai văzut vreo săptămână, dar vacanța aia tot ce am putut să fac a fost să aștept să-mi răspundă el la mesaje. Se pare că devenisem disponibil. Când m-am întors, am fost la iMapps cu el.

An: Nu, ai fost la iMapps cu mine și cu o prietenă. Și asta a fost doar prima întâlnire dintr-o serie în care puteam să jur că evita să fie singur cu mine. M-a chemat la el acasă după câteva zile, și, ghici ce?, acolo era și o prietenă de-a lui.

Al: Andrei s-a îmbătat și mi-a dat mesaj, legat de prietena mea: „de ce a trebuit să vină?”. Ziua următoare, l-am chemat la primul date.

An: Dar chiar și acolo, după ce am ieșit la restaurant, ne-am văzut cu un prieten de-al lui. Nu mai înțelegeam nimic, am zis că nici nu mai are rost să încerc.

Al: Așteptam doar momentul potrivit ca să fac ceva serios.

An: După câteva zile m-a chemat din nou la el acasă și în sfârșit a făcut ceva. Eram în bucătărie, pe un scaun, și s-a pus deodată în brațele mele. Și a început să vorbească. Să mă atenționeze că e o persoană „dăunătoare și toxică”, să îmi povestească despre cum s-au terminat toate relațiile lui de dinainte de mine: „am făcut oameni să sufere”. Ok, i-am și zis că nu mă interesa.

Al: I-am scris pe o foaie întrebarea, dacă vrea să fie cu mine, și a zis că da. Ne-am sărutat apoi ceva vreme. Și ne-am luat foarte în serios de la început. Vorbim despre orice, încercăm să petrecem cât mai mult timp împreună.

An: Am plecat împreună la Brașov după nici două luni. Acolo, Alex a făcut diverse glume despre cerutul în căsătorie, eu am zis „ai putea să mă ceri acum, că nu m-aș aștepta”, iar Alex avea un inel pregătit și m-a cerut.

Al: Din moment ce suntem studenți, ne vom căsătorim mai târziu. I-am făcut și copie după cheile de la casa mea, chiar dacă suntem doar de patru luni împreună. Aș vrea să ne mutăm împreună, și să adoptăm un copil. Sau trei. Sau 45.

An: Ei.

Al: Mai bine zic acum 45 și după vei fi ușurat când adoptăm doar trei.

An: Mi-a spus prima oară că mă iubește pe 23 octombrie. M-a sunat: „eu nu am spus asta nimănui din afara familiei până acum, dar te iubesc”, apoi mi-a închis. Tipic pentru el, ce să zic.

Al: Apoi m-am îngrijorat ore și ore că l-am supărat. Dar seara mi-a spus și el același lucru. A urmat Crăciunul, așa că am vrut să-i fac o mică surpriză, fiindcă e momentul care-i place cel mai mult din an. Pe bune, numără zilele.

An: M-a legat la ochi și m-a dus într-un parc cu luminițe și un brad, unde ne-am plimbat și sărutat.

Al: Oricum ne sărutăm aproape oriunde. Pe holurile facultății, în localuri, iar foarte recent ne-am sărutat la Starbucks Victoriei, care are geamuri ce dau spre Calea Victoriei. Așa cum a spus o prietenă, „ne-am sărutat în vitrină”.

An: Ultima oară când a fost la mine, mi-a lăsat un „te iubesc” ascuns în spatele unui poster. Dar nu e prima dată când a făcut asta.

Andrei și Filip

Filip: Ne-am întâlnit la școală, când un coleg homofob, care „nu avea nimic cu mine, ci doar cu ceilalți homosexuali”, ne-a făcut cunoștință, în clasa a 9-a. Andrei tocmai ce auzise despre mine că sunt gay. Iar asta nu fusese nicio coincidență: eu mă apucasem să spun cât mai multor oameni din jur despre mine, exact cu speranța de a-mi găsi un iubit. Și mi-am găsit, chiar unul cu care am fost trei ani. Inițial lui îi era foarte frică să fie cu un băiat. Mi-a luat 10 minute să îl conving să ne îmbrățișăm doar, la școală. După ce am vorbit două-trei luni pe net și în realitate, el s-a hotărât că „am putea fi împreună”, și a spus că va lua o decizie până de ziua mea. De ziua mea, a spus că putem fi, ca un experiment, „vreo două săptămâni, să vedem cum merge”.

Primul nostru date a fost la Ice Age. Acolo a avut loc și primul sărut, care nu a mers extraordinar. Dar săruturile au evoluat mult. După ce ne-am despărțit, trei ani mai târziu, și vorbeam despre alți tipi cu care ne-am mai sărutat, i-am zis „ne înțelegeam atât de bine la săruturi că nu aș putea să evaluez cum săruți; făcea parte din obișnuință, am ajuns să ne potrivim perfect”.

Pentru a ajunge la obișnuința asta, am avut nevoie de un loc. Am găsit niște scări aproape pustii din Afi, precum și acoperișul care atunci era în renovare. Mergeam acolo de cel puțin două ori pe săptămână și ne sărutam. Și mai foloseam și băile, dacă era nevoie. Până la urmă, eram amândoi băieți și deci puteam intra în aceeași baie, nu? După mult timp însă, pe scările din Afi (pe care din când în când mai coborau sau urcau familii simpatice care tocmai își făcuseră cumpărăturile) ne-a văzut un bodyguard sărutându-ne. Am rămas să vorbim cu el, fiindcă știam că nu încălcam absolut nicio regulă. Ne-a spus că era interzis să stăm pe scările alea, și eu l-am întrebat unde scrie. Am ieșit în fața ușii care dădea în scări - niciun anunț că ar fi interzis. Gardianul a bombănit că totuși nu avem voie și ne-a lăsat în pace. Trei zile mai târziu, când am vrut să mergem în același loc, a apărut un afiș cu „INTRAREA INTERZISĂ” pe ușă.

Apoi a început perioada zvonurilor, așa cum o numim amândoi. Stăteam mult împreună la școală, și a început să se zvonească că suntem împreună. Pe Andrei l-a deranjat mult și a vrut să ne despărțim. La fel îl deranjase și insistența mamei mele, care întreba în fiecare zi dacă sunt gay și dacă sunt cu Andrei. În fiecare zi. Eu eram gata să cedez, să le spun, dar Andrei credea că mama le va spune și părinților lui. Nu era greu ca mama să bănuiască ceva, fiindcă vorbeam cu Andrei la telefon vreo două ore pe zi, din camera mea, înainte de culcare. Am rezistat totuși și zvonurilor, și perioadei mamei cicălitoare.

În acești trei ani, pe Andrei l-am ajutat să își exploreze sexualitatea și să devină mai încrezător în ceea ce privește subiectul ăsta. La început, îmi spunea că tot cu o femeie se va căsători până la urmă, chiar dacă va avea relații cu bărbați. A evoluat de atunci. Pe mine Andrei m-a ajutat să devin mai independent, mai matur. Cumva a reprezentat tranziția dintre perioada în care vorbeam tot timpul cu părinții, în care ei erau cei mai importanți, și desprinderea de ei.

Am făcut o grămadă de chestii romantice. De la a dansa pe muzică indiană pe Calea Victoriei, la faptul că îi făceam benzi desenate cu momentele importante din relație, de două ori pe an. A fost amuzant că voiam cu orice preț să ne ascundem de părinții lui, așa că ne-am luat bilete în trenuri separate când am fost împreună la Sinaia, ca să nu mă vadă ai lui la gară. Și totuși, în aceeași perioadă, am fost la el și, într-un moment pasional, am făcut sex cu ușa întredeschisă, cu părinții lui acasă.

Chiar și după ce le-am spus că sunt gay, părinților mei nu le-am spus niciodată că sunt cu Andrei, mai mult ei mi-au spus mie. La un eveniment, mama a început să povestească despre mine și despre cum mi-am făcut eu coming-out-ul față de ea, și a adăugat: „oricum, în perioada aia vorbea ore cu iubitul lui de atunci”. Am încremenit, dar m-am prefăcut că știam că știa.

După trei ani, eu am plecat din țară, Andrei a rămas. De mult știam că atunci se va termina relația. Oricum, mie mi se părea imens să fiu trei ani cu cineva la vârsta asta, într-o relație monogamă, fiindcă sunt (probabil) polyamorous. În plus, nu credem niciunul în relațiile la distanță. Ne-am sărutat pentru prima oară în public în mijlocul aeroportului.

Citește și prima parte.