Nostalgia literară a primului porno

Rareori solitar, primul meu porno ia naștere printre prieteni, că sunt ăia puțini și de încredere cu care se spun în șoaptă secretele rușinoase, sau toată gașca de la bloc. Primul meu porno se transmite în familie, pentru că este ciordit și împrumutat pe ascuns de la părinți și alte rude. Sex-shopul primului porno nu vinde vibratoare colorate de toate dimensiunile, păpuși gonflabile, cătușe sau bile anale. Rafturile sunt ticsite cu casete VHS cu etichete puse la mișto care se copiază la videouri rare și șmechere, cu recorder, pachete de cărți cu 52(!) de tipe goale și reviste erotice străine pline de praful din podurile în care sunt dosite de mâini adulte.

Cu puține excepții, cele 31 de povestiri scurte incluse în Primul meu porno nu sunt despre sex, ci despre absența lui. Nu numai din viața autorilor, minori și naivi la momentul amintirii, ci și din mediul în care copilăresc. Mamă, ce înseamnă coapsă?, întreabă un copil-autor în bucătărie, la care mama șovăie și-și trece grăbit mâna peste pulpă de parcă și-ar șterge-o de șorț. Doamne, iartă-mă, i-o bagă pe toată-n gură!, exclamă o mătușă sau mamă sau tată sau unchi care se uită la un film porno în sufragerie, cu ușile închise. Avem porno prin gaura cheii.

Candoarea are detaliile ei frumoase. Le găsim în emoțiile erotice ale unui joc de mațele-ncurcate*, în descoperirea fotografiilor cu femei goale pe pereții toaletelor din curțile de la țară (pariu că mai sunt și azi) sau în doliul sincer al unui puști la moartea unei actrițe porno de care era îndrăgostit. În zona porno-culturală, Ultimul tango la Paris este rege. Filmul lui Bertolucci a marcat erotismul unei generații, atât estetic dar și practic: șocul că untul se mănâncă și cu altceva decât pâine nu le-a trecut multora.

La sfârșitul lecturii, concluzia se impune de la sine: să celebrăm împreună promiscuitatea, cum spune și unul dintre autori. Așteptăm așadar și primul porno al generațiilor următoare, despre primul porno 3D etc.

Primul meu porno este un volum de povestiri coordonat de Marius Chivu, din seria de antologii de autori contemporani Prima dată, de la Editura Art.

*Se iau 5+ copii, dintre care unul rămâne deoparte. Ceilalți se așează în cerc, în picioare, ținându-se de mâini și încep să se încurce: picior peste mână, mână pe umăr, mână pe sub celelalte mâini, picioare, etc. Dacă se prăbușesc, o iau de la capăt. Când sunt gata îmbârligați și nu cad de pe picioare, cel rămas deoparte trebuie să-i descurce, fără să le desprindă mâinile.