O partidă de retrosex

Câteva publicații online au proclamat prin 2008 noua masculinitate: bărbatul modern oldschool, care plătește întotdeauna nota la o întâlnire și nu vorbește despre sentimentele lui. Retrosexualul a făcut puțină vâlvă dar nu a marcat spiritele ca metrosexualul sau ca hipsterul pe care trebuia să-i înlocuiască.

Titulatura însă era prea bună ca să fie dată uitării la fel de ușor. Când altă generație a început să intre pe Facebook, din interes de serviciu sau ca să-și urmărească odraslele, fotografiile retro scanate în preajma aniversărilor de terminarea liceului au devenit un hit. S-au creat din ce în ce mai multe grupuri pentru cei care au urmat aceeași facultate, liceu, sau chiar școală generală. Din prieten în prieten, s-au regăsit foștii colegi de bancă, prietenii din cluburile sportive, vecinii de la bloc. Și, mai ales, primele iubiri.

Primul meu amorez francez, pe care nu l-am mai văzut de la 16 ani, mi-a scris recent pe Facebook, pentru că plănuiește o vacanță în Europa de est și vrea să treacă și prin România. La sfârșitul mesajului, îmi spunea că regăsise mesaje pe care ni le trimiteam noi pe atunci. Și-a cerut scuze retrospectiv că n-a avut mai mult curaj când ne trăiam noi idila din adolescență. Aveam amândoi 13 ani și ne conduceam în stație după școală, el stătea pe undeva prin centrul Lyonului. Lăsam să treacă multe autobuze până să ne luăm la revedere, vorbind despre câte și mai câte. Lui îi plăcea arheologia, mie îmi plăceau poveștile, eu inventam insule pe care să ne ascundem de lume, iar el le popula cu istorie. M-am uitat printre pozele lui de acum și cei 10 ani de distanță au trecut frumos peste puștanul timid și tocilar din clasa a 9-a. Are licență și master în istorie, a locuit mai mulți ani în Canada, călătorește mult și arată bine. I-am răspuns Sigur, vino, de ce nu.

Citeam recent de o femeie de 37 de ani din Chicago s-a măritat cu primul băiat cu care se sărutase vreodată, într-o tabără de vară, la 15 ani, și pe care l-a regăsit din întâmplare pe Facebook. Evident că nu toate poveștile de regăsiri au tenta asta de comedie romantică americană, ba probabil de cele mai multe se soldează cu dezamăgiri. Dar nu se știe niciodată. Curiozitatea e un motor foarte puternic. Cum mai arată oare băiatul cu care nici nu îndrăzneam să vorbesc în liceu? Oare am ratat ceva, unde și cum o fi el acum? Altădată erau puține șanse ca întrebările de genul ăsta să-și găsească răspuns. Dar de când online-ul își pune din ce în ce mai mult amprenta pe viața privată, cu jucării aparent inocente ca friend finder, unele nostalgii au șansa să fie satisfăcute.