Mai am puțin și fac optâșpe. Să îi ridicăm un monument lui optâșpe, numărul iluziilor, al minciunilor și al hormonilor întârziați. Pe monument să sculptăm pisoare unde să vină să urineze toți și tăblițe pe care să scriem că optisprezece e pastila care te face să crezi că ești regele lumii. Să ne pișăm pe opt plus zece, pentru că nimănui nu îi pasă și ești la fel de prost ca la 15 sau ca la 26.
E cool să fii legal, să nu trebuiască să scoți buletinul la magazin când cumperi țigări sau alcool, să fii șmecher cu mașina lu taică-tu și să downloadezi mai multe filme porno decât făceai de obicei.
Știu că abia aștepți să pui pe cap coronița de plastic argintiu și pe sub rochia scumpă cu tutu, de prințesă, să porți chiloțeii aceia pe care i-ai cumpărat special, în caz de te agață vreun tip. Știu că și tu vrei băieția aia cu mult alcool și iarbă, unde chemați și vreo două fete, așa, de distracție și pe care faceți toți pariuri înainte. Dar dincolo de asta, mama e mereu cu voi. Mama se gândește la când o să vi-o trageți prima dată și simte schimbările de pe chiloții murdari pe care ți-i spală. Mama gătește pentru tine și știe că napolitanele nu sunt la fel de bune ca tocănița ei. Mama se foiește noaptea în pat când știe că tu la 3 dimineața încă stai pe net. Mama nu vrea să te faci de râs, să ieși în oraș cu tricoul ăla decolorat și tăiat la gât, cu Nirvana.
Oare ce-ar zice taică-tu când ar afla că îți cumperi țigări din banii lui? Apoi mai e și momentul acela când stai pe canapeaua din sufragerie și aveți toți discuția aia în care, cu un ton aspru, ți pe spune că abia atunci când o să ai tu banii tăi afurisiți, o să poți să faci ce vrei cu ei.
„Cât stai în casa mea, să nu te prind cu țigara în gură, că îți rup capu’!”
Mai am puțin și fac optâșpe. Știu că ai mei încă îmi controlează gențile, sertarele și printre haine. Nu prea am păstrat scrisorile de la băieții din liceu, nici brichetele furate și nici pozele pe care le-am făcut în casele altora. Nu vin niciodată mirosind a tutun acasă și nici nu las pe nimeni să mă conducă. Am ascuns Pianista, de Elfriede Jelinek, în bibliotecă, iar pe Bukowski l-am citit în secret. Prima dată când m-am dat cu fond de ten și rimel a fost în clasa a 8-a. Nu prea am pomenit că am prieteni băieți și nici că vor să mă scoată la un suc. La vârsta asta știu că atunci când mă sună mama trebuie să îi spun ce am mâncat azi, unde sunt și cu cine sunt. E normal. Niciodată un hobby nu e mai important decât curățenia în casă. Niciodată cafeaua nu se usucă pe marginea ceștii, pentru că trebuie spălată imediat. Caut locuri în care dezordinea e în habitatul ei natural. Îmi place să îmi imaginez că într-o zi mă aruncă din casă cu toate lucrurile mele, nu cele cumpărate din banii lor. Atunci mi-ar plăcea să mă transform într-o pisică a străzii, căreia nu îi decide nimeni viitorul. Nu vreau să mă adopte nimeni, să beau laptele lor, să stau în apartamentul împuțit al babelor. Vreau să mă plimb singură prin poduri și să am tomberoanele mele pe care să le scormonesc. Nu vreau să fiu avocat sau doctor.
Da, la optâșpe ani ești același copil pe care toată familia l-a așteptat de la maternitate. Ești același membru al familiei care trebuie să facă cum i se zice. Se schimbă doar o cifră și totul rămâne la fel de penibil. Până când nu o să ai banii tăi, o să fii mereu avertizat de pericolele pe care ai tăi le văd la știri. Când ai optsprezece se schimbă doar poza din buletin și apare carnetul de conducere, pe care îl vei regreta peste 3 ani, când vei ațipi la volan. Mama și tata vor fi mereu cu mine, pentru că ei m-au crescut și m-au făcut să scriu articolul ăsta.
***
Geo Barcan are 18 ani, locuiește în orașul câinilor (n.r Bacău) și de fiecare dată când fuge de acolo merge la teatru, unde și-a petrecut o parte din adolescență. A primit primul aparat în clasa a 7-a, iar de atunci s-au certat de câteva ori. Nu vrea să încheie cu scrisul, teatrul și fotografia și se vede mereu învârtind într-o oală cu tocăniță din toate domeniile astea. Vrea să dea un party uriaș unde să vină toți să mănânce din tocănița asta.
Fotografiile i le puteți găsi aici și aici.
Optisprezece e pastila care te face să crezi că eşti regele lumii
Viața la 18.
Autoportret.