Pe trip cu Poetrip

Au avut ultimul concert în Expiratul din Vama Veche săptămâna trecută și a fost cel mai mare de până acum. S-au întâlnit acolo toți participanții la Mongol Rally și să tot fi fost vreo 200 – 300 de oameni. Asta după ce au avut concerte în Târgu Jiu, în Iași la clubul Hand și în București la Cool Cat, pe Mătăsări, la lansarea numărului 4 al Revistei de Povestiri și pe Dianei 4. Cel din Expirat a fost și primul concert la care cei mai mulți din public nu cunoșteau trupa și totuși, spune Ștefan, n-au încasat roșii în bot. Și-au făcut intrarea cu piesa care i-a făcut celebri pe Vice, Pufuleți.

Avem de vânzare pufuleți
Bagă în tine pufuleți
Îndoapă-te cu pu-fu-leți!

Ștefan: Oana era cu câteva cârpișoare zdrențuite pe ea și făcea ca trenul la microfonul ăla. Înghețase servirea clienților pe terasă, toți se uitau cu gura căscată la ea. / Cum ca trenul? / Ștefan: Mi-era și jenă să mă uit la ea, se unduia ca o târâtură pe uscat.

Ei sunt trupa Poetrip, al cărei gen muzical n-a fost identificat încă nici măcar de membrii ei. Hateri și fani i-au făcut în toate felurile, de la „cenaclul flacăra pe droguri”  (porcul celest, Vice România), până la „oltenii care au vandalizat muzica si poezia” (amdraci). Ei cică nu vor influențe, ci să fie muzicieni liberi, cam ca Sun Ra, Fred Frith, Bobby McFerrin, Steve Reich, Can, Sonic Youth, The Residents și Avant'n'gard, zic ei fără să se lase influențați. De unde a început totul e greu de spus.

Am mințit, am furat,
am preacurvit.
Cum de-s un om vesel și liniștit?

Oana Maria Zaharia are un blog de câțiva ani pe care scrie povestiri scurte și poezii. Toate foarte personale, toate pe temele ei recurente: mă piș pe religie, mă piș pe orice formă de intoleranță și mă fut pe sistem, sunt vegetariană pentru că-mi plac animalele dar și pentru că vegetarienii se fut mai bine. Câteva dintre ele au ajuns melodii Poetrip. Oana e de felul ei un personaj, de pe vremea când avea părul roșu și poza nud, până la concertele cu trupa Insect Politics la care urca pe scenă în tutu și sutien negru, și scris pe ea cu rujul I KNEEL ONLY WHEN I'M TOLD TO și ajungând la cele cu Poetrip în care e nemachiată, cu părul șaten deschis prins cuminte într-o codiță și cel mai adesea îmbrăcată în haine minuscule. Mi-am revenit la esență, zice ea.

Ștefan este moldovean și arhitect. Are și el un blog care aduce ca stil a Moscova Petușki și pe care nickname-ul lui este Idiot. Ceea ce i-a plăcut Oanei, care avea categorii tematice pe blog cu stupid.me sau the.reflecting.goddess. Așa s-au și cunoscut. Apoi Ștefan a locuit o vreme în București într-o casă de pe lângă Mitropolie, cu niște fete care i se adresau deseori cu bunel, ceea ce la un moment dat e posibil să-i fi afectat stima de sine. Apoi peste sufletul lui de rocker s-a așternut Poetrip.

Şi mai ales la Catedrala Neamului
Să respectaţi
Plăcuţa pe care scrie
Rog nu rugaţi.

Oana și Ștefan s-au mutat din București la Târgu Jiu ca să se gândească ce să facă cu viața lor. Acolo au aflat foarte repede că vor să cânte, după ce la un jam session de la deschiderea unui club au fost invitați de către bateristul Auraș (16 ani) să-și facă trupă împreună. Între ei, treaba a mers unsă. De la prima repetiție au făcut piesa Lumină și de atunci, într-un an de zile, au tot făcut muzică. Cum în Târgu Jiu nu prea erau multe locuri de cântat, iar Auraș avea altfel de planuri muzicale, Oana și Ștefan s-au urcat călare pe vrabia anarhistă*, căutând răspunsul: „Când?” și „Cum?”. Au ajuns în București, dar nimic nu e definitiv. L-au găsit pe Andrei Grigore la bass (și uneori chitară) și au făcut audiții pentru un toboșar nou (pe care spun că l-au și găsit).

Au cel puțin 20 de piese și sunt în etapa în care trebuie să discearnă între ele. Asta din (cel puțin) 3 motive : pentru că cele mai faine piese li se par mereu ultimele făcute, pentru că melodiile lor sunt în așa hal de eterogene și eclectice, încât nici ei nu-și pot imagina cum ar suna un album de-al lor și pentru că le place atât de tare ideea de continuă transformare a pieselor, încât nu le-au încadrat într-o formă fixă pentru înregistrare.

„Publicul de la concerte ascultă de fiecare dată alte versiuni ale pieselor, în funcție de de locul în care cântăm, de muzicienii cu care colaborăm, și de starea generală. Dacă există în public unul care se zbânțuie ca nebunul, puteți fi siguri că ne inspiră.”

Ce urmează nu știm, dar ce e sigur e că nimeni nu mai are adidași ca ai Oanei Maria.

* vrabia anarhistă e Matze featuring Mircea Florian cu Dj Vasile, melodia Unde este vulpea.