Playlist de orgasm

După ce am văzut 120 Battements Par Minute, am avut un afterglow consistent. Grație filmului ăstuia am aflat că 120 bătăi pe minut au loc în inimile noastre când ne e frică, când ne apropiem de orgasm sau când fugim. O ocazie minunată să dăm curs tentativei de a carta un sistem de referințe audio-sexual.

Trio Expres - Ploaia nu e în zadar

Precum piesa asta, orgasmul sună străin, dar îl avem și la noi. Cuvântul vine din franceză, dar știm cum trebuie să arate orgasmul din filme de la americani, că la indieni era invizibil. Împreună cu noțiunile de erotic și senzual pentru care am cerut în copilărie definiții la DEX-ul domestic pe linie feminină, l-am asociat pe orgasm cu o stare asistată de încă una sau mai multe persoane. De când citesc despre el în engleză, pls google female prostata and DIY. Jasmina Al-Qaisi, cercetătoare

Paolo Fresu Devil Quartet - Ambre

Prima piesă la care m-am gândit e un r`n`b moale și sexi de la SZA, dar apoi mi-am amintit ca pe asta o (re)ascult și simt că îmi atinge sinapsele într-un mod care-mi provoacă foarte multă plăcere. Ceea ce o diferențiază de un orgasm fizic e ca de ea m-aș putea lipsi, la o adică. Cristiana Tăutu, PR cultural

Beyoncé - Partition (Remix) ft Busta Rhymes & Azealia Banks

Mmmm, treaba asta cu orgasmul… Cum te-ai trezit dimineață? Ce vrei să auzi azi? Orgasmul meu? Al lui, al ei, al vecinului/vecinei? Orgasmul înfundat în pernă, strigat, șoptit, cu mâna la gură, cu ochii în tavan, cu buzele mușcate, cu el, cu ea, cu ei, cu ele, cu spumă în cadă, cu mâna în pantaloni, cu controlorul ăla obraznic care se tot plimbă pe coridor, cu bancheta lăsată pe spate? Lung, scurt, primul, al doilea, al treilea?

Înainte să ieși pe ușă te gândești că ar putea fi orice, de la Rihanna, Birthday Cake, la Donna Summer, Love To Love You Baby, la Prince, Cream, la Kate Bush, Feel It, la Divinyls, I Touch Myself și lista continuă.

Dar cum azi m-am trezit mai puțin sensibilă ca-n alte dimineți, întreb: Est-ce que tu aimes le sexe? Le sexe, je veux dire l'activité physique, le coït, tu aimes ça?

Așa că azi câștigă Beyoncé - Partition (Remix) ft Busta Rhymes & Azealia Banks. Elena Marcu, Black Button Books

Chris And Cosey - Pagan Tango

Oricine a făcut sex măcar o dată în viață nu va ține cont de playlist în acele momente cheie. Pentru că orice muzică uitată atunci pe shuffle all, fie și din greșeală, tinde să dezvolte o minte proprie, suficient de bicisnică încât să cânte ceva gen tema de la Power Rangers fix atunci când nu trebuie. Să alegi o piesă care sună ca un orgasm e o treabă mai grea decât pare.

Unele melodii te fac să trăiești atât de intens că îngheți. De la Bach la Rahmaninov, la Brian Eno și Hans Zimmer, tensiuni orchestrale umplu săli de concerte de mai mulți ani decât pot să număr. Marele O a consacrat-o pe Donna Summer regina disco-ului, Justify My Love al Madonnei a dat tonul celui mai universal erotic album al anilor ’80, urmate de avalanșa anilor ’90 din hip hop, pop și muzică electronică. S-a întâmplat în Franța, în Germania, în America și cam peste tot în lume. În anii 2000, insinuările îngropau aproape tot ce intra în topuri, așa că treaba cu sexul și muzica care merg mână-n mână e o poveste sforăitoare.

În timp ce malaxorul industriei muzicale produce acum tot ce ai putea și nu ai putea să-ți dorești, am ajuns să mă întreb: a scris Peaches vreodată o piesă care să nu fie despre orgasme? Își mai aduce cineva aminte de Vive la Fête? E vreo diferență între o piesă care îți dă fiori și una ca un orgasm? Indiferent de răspuns, dacă e ce trebuie, muzica va reuși să îți plimbe auzul printr-un miriapod de senzații, armonii neașteptate, o să te facă să vezi culori și o să-ți crească pulsul, dar nu o să-ți acorde plăcerea de-a te elibera. De aceea o vei asculta din nou și din nou.

*fără justificare, o piesă care pentru mine e mai bună decât 300 de cuvinte. Iris Opriș - jurnalist

Electronic Performers - Air

Orgasm cu companie.

Se tot anunță, în valuri concentrice. Pare că s-ar putea întâmpla acum, peste 10 secunde sau peste 10 ore, că ritmul ăla perfect găsit și susținut pare că poate dura la infinit. Partea aia cu pianul e când ne mai schimbăm poziția, plateau-ing, mai mișcăm un cot, o măslină, o atenție, cînd reflexivitatea kicks in a few seconds. Apoi beaturile inimii continuă. Niște șoapte acolo, să fie și ele. Insistent, repetitiv, obsesiv, semiabstract. Creierul se golește de sânge, linii care se tot curbează, întindem coarda, ne sincronizăm cu totul. Până când intră - nu-i așa? - viorile, ca poienița după urcuș. E ceva de dans și de compoziție aici, un uplifting ca la carte, care se termină brusc și prea simplu, parcă, după atâta colaborare până atunci.

Oneohtrix Point Never - Boring Angel

Orgasm fără companie și fără complicații.

La început e o orgă, ca la orice lucru asociat în copilărie cu o transgresiune. Crescendo-ul e mult mai rapid, după 1 min și 50 de secunde deja se întâmplă chestii semnificative (ca în viață). Știi unde te duci și e frumos și fără surprize și ajungi fără niciun efort acolo, că știi drumul ca în palmă. E ca și cum ai rula pe autostradă cu viteză foarte mare, din poignet, nu e nici un „bam”, e un high egal care descrește răbdător... și ești fix înapoi de unde ai plecat, cu orgă cu tot. Pentru că a fost doar o paranteză. Elena Morar - regizor

Lapalux – Don’t Mean a Thing & Alison Valentine – Pixie Dust

Nu-mi dau seama cum se descrie orgasmul în urechile altora. Pentru mine ar trebui să fie ud şi-nghesuit precum un trup dezgolit de mai lăsat să-l spele marea. Ca o mânuţă de mărgele din sticlă risipite pe podea sau ca respiraţia şoptită la ureche în timpul unui concert de jazz, armonios şi indescifrabil în acelaşi timp. Ca oftatul spasmodic, mulţumit după ce ai hăpăit o pizza-ntreagă. E cuvântul „hulpav”, dar pe neon roz, pe un magazin non-stop de cartier.

Acum, boemie aside, sunt prinsă undeva între două. Diferite, dar similare. Lapalux – Don’t Mean a Thing e un broken beat leneş, umed, grunjos şi seducător, pe când Alison Valentine – Pixie Dust e un soi de r’n’b aerisit, spațial, de gagici, puțin gangsta, o chestie la care nu te aştepţi imediat ce apeşi play. Beatrice Sauvage, Nova Nilla

Bryan Ferry - Slave to Love

2005: DVD cu 9 1/2 Weeks + evident, Mickey Rourke in his 40s, cred, + Slave to love = orgasm. Chiar s-a petrecut, era primul ever. M-am foarte speriat, am aprins lumina, am oprit filmul și am fumat țigări până dimineața. A doua seară am dat play bis. N-am mai aprins lumina. Mădălina Dimache, ilustrator

Akua Naru - Poetry: How Does It Feel Now

Piesa asta pentru mine este despre un orgasm vizual. Trebuia la un moment dat să fac o documentare fotografică despre orice subiect îmi trece prin cap din care să reiasă o diaporamă (montaj fotografic sonorizat, în cadrul căruia e proiectată o suită de fotografii cu acompaniament muzical). După un travaliu de creație, mi-am luat inima în dinți și i-am propus Cristinei Lilienfeld, muzei mele, o colaborare în acest sens. După ce am urmărit-o în culisele spectacolului, la ea acasă și pe scena CNDB, performând Layers, am realizat că nu am niciun fel de fundal sonor pentru a susține vizualul creat și am început să ascult și să ascult și din nou să ascult până am ajuns la această piesă care a completat perfect vizualul meu. Vă trimit și o fotografie ca să înțelegeți de ce piesa asta este un orgasm pentru mine. Alina Ușurelu, fotograf

Angelo Badalamenti - Love Theme (Twin Peaks OST)

Toate au un fior anume. Dar piesa asta mi se pare atât de intimă pentru că aud cum respiră înainte de a continua să cânte la flaut, cum trage aer. E printre cele mai puternice conexiuni pe care le am cu un cântec, probabil și datorită faptului că, pe la 16 ani am ascultat în neștire caseta, într-o perioadă și o noapte încărcate de emoții, dar nu și de sex. Irina Marinescu, performer

Björk - Bachelorette

Autoreferențial, lung, (melo)dramatic, intens. Beats and strings, la tema albumului pe care apare – dar și timpane, acordeon, corn elvețian. Melodia crește și descrește în valuri, știți, sunt multiorgasmică de când mă știu.Și, da, nu-mi scapă ironia faptului că melodia mea orgasmică se numește lteralmente Burlăcița. La începutul piesei, Björk citește, cu accentul ei inconfundabil, o poveste circulară, care se scrie singură.

„One day, I found a big book buried deep in the ground. I opened it, but all the pages were blank. And, to my surprise, it started writing itself. One day, I found a big book buried deep in the ground...”

Povestea întreagă, My Story, by Isobel The Bachelorette, apare aici. Clipul suprarealist, care spune povestea lui Isobel, care se duce la oraș, a fost regizat de (încă nu ultra-celebrul) Michel Gondry, colaborator al lui Björk pe termen lung. Cântă și Tori Amos o versiune live, dar există și un cover în limba turcă, cântată de un domn cu mustață și cu un titlu care se traduce prin Love Loves Coincidences. Dincolo de trivia, care mă bucură cvasi-orgasmic, mai există versurile. Ah, versurile – scrise, unde altfel, la o masă de bucătărie, de poetul islandez amic cu Björk, Sjón. Și, ca să revin la orgasm, le-aș cita pe toate, fiindcă sunt sex și iubire în starea cea mai pură. O să încerc să mă limitez la prima strofă + refren: