Princess Nokia

23:00

După ce traversezi Calea Victoriei plină ochi de oameni, alunecarea spre Control e lină și nu se aude din stradă zumzetul obișnuit de mulțime prinsă într-o terasă ca-n stup. Spațiul e aerisit, câteva pâlcuri de oameni s-au strâns ca ciupercile în jurul încălzitoarelor roșii, se stă la discuții. Evident, e Rokolectiv, lumea vine mai târziu decât se vine. Aproape că nici nu-ți dai seama că e seara cu Princess Nokia, o trădează doar grupuri de câte două-trei fete în pantaloni de trening, cu cercei mari și buzele spre negru.

„Oare cât sunt băuturile în Control în afara serilor de marți?”, întreabă cineva.

00:30, pe acolo

playing Rokolectiv Festival 2017 tonight & maybe joining Princess Nokia on stage for her performance afterwards, see you in the afterlife – Chlorys

La Chlorys, care e blăniță, lumea începe să căptușească Sala Berlin. Primele rânduri au între 16 și, hai, poate 23 de ani, nu mai mult. Cam toți (post-)adolescenții cool pe care îi știi din București sunt acolo (bună Tudor!). Câteva minute de disruption total când intră o suită nupțială, compusă din mireasă furată, lumini, cameraman și câțiva nuntași, traversează sala, aterizează la bar, bea un rând, traversează sala înapoi și iese. Începe înghesuiala, începe negocierea locului pe mai târziu, privirile pasiv-agresive de câte ori cineva pare că vrea doar să treacă, dar de fapt se oprește și-ți mai ia un peticel din spațiul personal pe care știi oricum c-o să-l pierzi. Prietenii ți-i vezi din jumătate în jumătate de oră în funcție de cine/care se duce la un pipi, un bar sau o țigară. O fată își trimite mesaje de dragoste cu iubitul care nu e aici și suferă amândoi, ai putea să-i dai și sfaturi.

Îți recunoști deja vecinii după miros, te gândești că până la sfârșitul serii o să vă cunoașteți foarte bine.



02:00 și un pic

Te înșeli. Ai schimbat mulți vecini deja (ți-e dor de fetele care își trimiteau mesaje doar cu emoji) și dacă stai să te gândești ești în cu totul alt loc din sală deși nu ți se pare că te-ai mișcat. De băut oricum nu prea mai bei mare lucru, orice nu e sticlă de bere e foarte periculos pentru haine, iar sticla pentru dinți; tragi cu ochiul la paharul de vin al băiatului din dreapta, albul pare s-aibă rău de mare, speri să-i curme cât mai repede suferința. Se face niște liniște din aia de dinainte de furtună și îți dai seama că va intra puștoaica inimii tale, cea pentru care ești de fapt aici, tu și tot crowd-ul ăsta queer mișto care îți amintește de vremurile când îți plăcea să vii în Control (btw, big up clubului că e partener la Bucharest Pride). And there she is, WITH MY LITTLE TITIES AND MY FAT BELLY!; și e cel puțin la fel de pizdoasă cum te lăsa Instagram-ul ei să crezi.



***
Beyond Instagram, prin muzică, podcasturi și interviurile pe care le dă, prințesa asta e din alea de rit nou, care și-au dat seama că nu au nevoie să fie salvate de nimeni. Se vede și-n felul în care se joacă cu scena, cu sala, cu oamenii din primele rânduri care par a fi prietenii ei din fața blocului. Fata asta nu e doar sigură pe ea, dar îi și pasă. Și na, pleci de la concertul ăsta c-un sentiment de empowerement tare mișto și cu o veselie naivă cum că chiar se poate, poate: 

I want to influence my generation to not give a fuck about the male gaze and to care about making themselves happy. I want women to understand that “feminist” is not a bad word. I want them to be aware of the need for equality, empowerment, and self-love. I want it to be a topic without eye rolling and I want it to be a topic amongst the black and brown community without confusion. I want to bring radical feminism into the bedrooms of young girls so they can know what feminism is., Princess Nokia pentru Bust Magazine. 

***
Ascultă albumul 1992 aici. 
Foto și gif-uri de Larisa Baltă.