priveşte cerul / regarde le ciel

Când era mic Grig visa să ajungă inventator, să construiască obiecte interactive, pentru că i se părea că era vorba de un fel de magie la mijloc. De la 13 ani și-a zis c-o să lucreze în advertising, și în ultimii 2 ani a fost foarte atent la evoluția principiului de street-marketing și tot ce gravitează în jurul lui. Tot în ultimii 2 ani a scris privește cerul / regarde le ciel pe străzile din București și Paris. 

„Îmi plac foarte mult filozofiile antice, cele care descriu un mod de viață, de a privi și a înțelege lumea care ne înconjoară. Te învață anumite reguli care se conturează într-un joc și care te fac să înțelegi diferit anumite situații din viață. Cam de aici se trag elementele care au determinat acet proiect, privește cerul.”

Inițial, prin 2010, Grig făcea stenciluri și ieșea noaptea prin Paris să le aplice pe treceri de pietoni. După vreo 2 luni a început să scrie și pe pereți același mesaj.

„Ideea a pornit de la faptul că mă aflam într-o nouă societate, unde spre deosebire de ce eram obișnuit, lumea era mai stresată, mai închisă în sine, și în același timp mult mai dornică de a scăpa de acolo, de a se reapuca de visat, de contemplat universul în care trăim. Faptul că nu făceam încă parte din acel mediu mi-a permis să îl ințeleg mai bine.”

regarde le ciel / privește cerul e gândit ca un joc, o contradicție care să provoace oamenii. În momente de rutină urbană, atunci când așteaptă la stop sau sunt în trecere prin zone aglomerate ale orașului, în loc să se gândească tot la problemele lor, să își îngăduie un moment de contemplare și de calm interior. 

„Legătura dintre simțuri și gânduri nu poate fi exprimată decât prin metafore, că e vorba de artă, știință sau religie. Este momentul în care îmi simt gândurile, clipa în care dispar din societate și fac parte din cosmos, momentul în care fiecare atom din mine își știe istoria. Odată cu asta și eu realizez că toate lucrurile au sentimente, că fiecare atom are gândurile lui și de fiecare dată sunt uimit de câtă iubire sunt capabili doar ca să ne constituie pe noi.”

La început scria doar noaptea, dar din cauza facultății nu își putea pierde toate nopțile, așa c-a început să scrie la aproape fiecare ieșire din casă, zilnic, timp de 2 ani. Asta la Paris, că în Bucureștiul pe care îl cunoștea mai bine și-a ales mai cu grijă locurile pentru privește cerul. Le-a căutat pe cele în care oamenii își clătesc ochii în peisajul urban, că e vorba de vitrine, case demolate, intersecții sau panouri publicitare. Îi place să scrie în locuri centrale și foarte circulate unde la prima impresie ai zice că n-ai timp să te oprești. Cu poliția nu a avut probleme majore, ba chiar plăcerea de a afla că apreciază mesajul.

„Cel mai mult mi-a plăcut să scriu prin zona Buzești, pe casele abandonate, cu picioarele în noroi și o perspectivă asupra cerului destul de vastă. Am mai scris în Paris într-o intersecție la Gare de l’Est pe o clădire care arată ca o săgeată spre cer. Am mai scris pe o treaptă pe un pod, care în timp ce îl traversai îți ajungea la nivelul ochilor.”

Grig vrea ca până la sfârșitul anului să facă o expoziție de pictură în ulei și instalații. Pe stradă o să continue cu proiectul dar și cu unul de paste-up (afișe) și mozaicuri din cioburi de oglinzi de care a făcut deja, dar vrea să mai facă.

Fotografiile sunt preluate de pe pagina de facebook a proiectului, unde utilizatorii uploadează singuri fotografii cu diferite locuri în care au surprins scrisul.