Profil de ONG-ist: Ioana Ivanov (Urban 2020) construieşte oraşe vii

Ioana Ivanov nu prea credea în ONG-isme până prin 2010-2011. Nu făcuse niciodată voluntariat până atunci, nu se abținea de la comentarii răutăcioase despre domeniu, și credea în „tot felul de stereotipuri și preconcepții”. Când a înființat „ce altceva – tocmai un ONG”, împreună cu doi foști colegi de facultate și-un profesor, mai că nu-i venea să le spună prietenilor ei. Dar, cum-necum, lumea aia nouă care i se deschidea în față proiect cu proiect, prieten cu partener, a prins-o. „Eu una nu eram obișnuită cu deschiderea asta a oamenilor și stilul de a-ți sări mereu în ajutor și a se alătura proiectelor tale. De-a lungul timpului, mi-am dat seama că, ONG-ist sau nu, dacă ai atitudinea potrivită, atragi în jurul tău exact oamenii potriviți la momentul potrivit. Un prieten numește asta „întâlniri improbabile”, iar noi de așa ceva am avut noroc.” Așa că și-a asumat hotărârea și a continuat drumul.

Formal, informal, viu să fie

Azi, de cealaltă parte a baricadei ONG-iste, Ioana vede altfel clișeele în care obișnuia să creadă. Dintre stereotipurile ei preferate: „că (ONG-iștii, n.m.) sunt exaltați, că sunt prea insistenți, că-s nerealiști și, că, pe deasupra, nu știu ce fac, nu sunt profesioniști. E un clișeu care mă face să râd, atunci când nu mă frustreaza peste măsură. ONG-iștii mei – colegi, prieteni, cunoștințe – nu numai că au o educație peste medie (formală sau mai puțin formală), dar nu au trecut prin școală „ca gâsca prin apă”, ci au avut urechile și mintea deschise, ca să absoarbă informația care le trebuia, să descopere ce le place, să experimenteze, și să crească frumos. Mă amuză când încheiem parteneriate, sau lucrăm cu oameni care nu ne cunosc și, la un moment dat, îmi spun că nu se așteptau la atâta seriozitate și profesionalism.”

Funcția Ioanei sună serios și profi. E vicepreședinte și co-fondator al asociatiei Urban2020, care își propune să aducă înapoi comunitatea în spațiul public și să încurajeze interacțiunea socială. De fapt, îmi explică Ioana, „funcția nu înseamnă mai nimic, în afara faptului că am dreptul să semnez documentele”. Alte lucruri contează. Scopul ambițios al organizației („orașe mai vii”), forma reală de organizare („un grup de prieteni, care muncesc împreună pentru „a aduce culoare în viața celor din jur”), și lucrurile alea, pe care știe fiecare membru să le facă bine. „Organizarea noastră internă (...) s-a întâmplat cumva natural. Eu m-am specializat în project management și comunicare și-mi bombardez din când în când colegii cu feedback constructiv”. Feedback-ul e de mare preț la Urban 2020, pentru că sunt o echipă mică, în care se discută toate deciziile, de la cele mari, de direcție, la cele minore, de grafică sau design. Și se hrănesc cu feedback din partea publicului.

București: A schimba vs a te plânge

Feedback-ul Ioanei pentru București nu-i tocmai pozitiv la momentul de față, dar ia orașul ca pe work in progress. Vede că mai e de lucrat la „lipsa de viziune și de proactivitate, atât a administrației publice, cât și a populației. Bineînțeles, cu mici excepții și într-o parte și în alta. Nu cred că e numai o problemă a Bucureștiului, dar noi aici locuim și aici încercăm să schimbăm ceva. Suntem foarte buni la a identifica probleme, toata lumea se plânge de ceva, dar nu ne gândim la cum să rezolvăm, la cum să ne facem viața mai bună. Iar în ceea ce privește viziunea, ne mulțumim prea ușor cu ceea ce ni se oferă și nu ne gândim la cum ar putea să arate orașul, ce ne dorim și în ce direcții s-ar putea dezvolta pe termen lung. De aceea am și ales intervenții urbane în spațiul public, în ideea de a demonstra că se poate. Sunt un fel de intervenții culturale de fapt, care sa ne faca să ne reevaluăm modul de a gândi.”

În cadrul D’INNO Lab, Urban 2020 a ales să intervină cu un scaun care poate produce energie electrică – relaxare + funcționalitate = confort pentru urbani, pe toate planurile. Ioana a plecat și cu insight-uri de-acolo: de exemplu, cum ar fi dacă n-ar mai exista ideea de spațiu public? D’INNO Lab i-a întrebat simplu și frust „de ce?” Și, ca orice perspectivă nouă, Ioana crede în potențialul ideii ăsteia de a genera soluții inovatoare pentru oraș. Până atunci, Urban 2020 a mai intervenit cu București Pop-UP, proiect prin care, în urma unui concurs de idei, au construit obiecte de mobilier urban neconvențional, amplasate în spațiul comun dintre blocuri. N-a fost totul simplu din prima. Comunitatea a respins ideea fără vreun motiv anume, a refuzat s-o înțeleagă, pentru ca în cele din urmă să se apropie de ea și s-o accepte. Probabil de-asta Ioana n-are „un singur proiect grandios, ci mai degrabă multe lucruri mici, care să ne ajute în viața de zi cu zi pe fiecare dintre noi – un fel de life-hacks. Asta e cumva și filosofia noastră – impact maxim cu resurse minime și cu multă creativitate.”

Proiectul „D’Inno Lab - laboratorul de soluții creative la problemele comunității” este realizat de Asociația CROS (Centrul de Resurse pentru Organizații Studențești), în parteneriat cu Modulab și SUB25, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

Mai multe detalii, pe pagina de Facebook a D’Inno Lab.