Skater boy

Cu o săptămână înainte să împlinească 18 ani, Ștefan Dragomir a aflat că va pleca la New York. Un zbor de 15 ore urma să-l ducă, pentru prima dată, în afara ţării. Iar în comunitatea de skateri adunaţi în Fabrica, într-o după-amiază de iunie prea călduroasă, vestea a fost primită cu dușuri de bere şi ridicări pe braţe: era pentru prima dată când unul dintre ei se califica în finala Red Bull Manny Mania.

Când s-a mutat din Sibiu în Bucureşti, într-a VII-a, Ștefan se descurca deja binișor pe placă. S-a integrat rapid în grupurile de skateri care-și dădeau întâlnire la coloanele de la Casa Presei sau la Politehnică. Părul roșcat, până nu demult lăsat lung, tenul palid și pistruii i-au hotărât repede porecla – toată lumea îi spune „Roșkat”.

Ștefan e elev la Tonitza și ar vrea, peste câţiva ani, să lucreze ca graphic designer. Între skateboarding și desen, nu are de împărţit doar timp. Când vrei să-ţi protejezi în permanenţă mâinile, nu ai mari șanse de progres. Iar cu o săptămână înainte să împlinească 18 ani, întrebarea despre carieră și viitor răsuna mai intimidant ca oricând. Într-o perioadă în care o pauză părea necesară, Ștefan a aflat de selecţia pentru Red Bull Manny Mania. Mai degrabă relaxat decât motivat, a trecut ușor de calificări, iar în finala din Fabrica, totul i-a ieșit perfect.

În seminfinala de amatori de la New York, a fost cel mai mic dintre cei treizeci și unu de participanţi veniţi din toată lumea. În timpul concursului, a dus la capăt doar jumătate din seria de trick-uri reușită fără probleme la repetiţii, și a ieșit pe ultimul loc. Nu a mai stat să urmărească finala. În loc de asta, o oră de somn și o plimbare pe străzi alese la întâmplare au venit ca o gură de aer proaspăt.

Între două pasiuni serioase, Ștefan își petrece timpul căutând câte o metodă nouă de-a mai strânge niște bani. Skateboardingul e, înainte de toate, un sport scump: zilele astea, o placă bună îl costă până la 300 de lei și îl ţine între o săptămână și una, două luni. A încercat mai multe joburi temporare: a plimbat câini, a desenat simboluri tribale transformate în tatuaje de niște tipi din cartier, iar de ceva timp, ţine cursuri de skate în Club Fabrica, în singurul skatepark indoor din București. La sfârșit de săptămână, câţiva puști de 11-12 ani vin la Școala de skate să înveţe trickuri, o oră și jumătate pe zi, de la niște puşti ceva mai mari decât ei. La începutul lui noiembrie, un prieten îl ruga să îi ţină locul câteva ore. A devenit, în scurt timp, un job constant la care Ștefan predă, pe lângă mișcări de bază, lecţii de calm și curaj, și cea mai importantă lecţie, fără profesor: „când stai o zi întreagă singur, cazi de o grămadă de ori, și la un moment dat, îţi iese. Toţi nervii ăia dispar. E cel mai plăcut lucru.”

Din cauza rezultatelor de anul trecut, selecţia pentru Red Bull Manny Mania nu se mai ţine și anul ăsta la noi. Ștefan păstrează legătura cu câţiva amici pe care și i-a făcut la New York și se oftică la gândul că în altă parte ești luat în serios și poţi să câștigi bine din asta. Până la următoarea competiţie, nu se gândește decât că acum, că vremea e din nou frumoasă, poate să-și ia skateboardul și să pornească din Crângași către un parc, unde vor fi ceilalţi. Cu cele patru roţi puse în mișcare, ziua va începe pe bune iar drumul se va lungi iar, pentru că străzile sunt, de departe, locul lui preferat. Dacă cineva cunoscut îi va ieși în cale, nu va merge prea mult timp cu placa în mână. După un schimb politicos de replici, o să spună nerăbdător că vrea „să dea talpă”.