Şotăria, locul unde oamenii mari beau din pahare mici

Ne trebuia urgent în Iași un nou loc de noapte. Cu atâta energie proastă în lume, cu toate tristețile, aveam nevoie de ceva care să ne mai distragă atenția. Mai ales că nu mai avem Baza, locul nostru de bază până acum, care s-a autoînchis la începutul lunii, din motivele clasice pentru care se închid multe locuri în ultima vreme. Era un loc drăguț, cu pereți verzi, unde puteai să bei, să dansezi, să stai de vorbă, unde se organizau concerte și unde m-am simțit foarte safe tot timpul, iar în ultima vreme mă distrasem chiar bine de tot pe acolo. Dar, dincolo de nostalgiile naturale, e bine, până la urmă, că s-a închis. Așa am ajuns să beau într-o croitorie. Nu mai făcusem asta niciodată, dar mi-a plăcut mult și o să mai fac.

 

Șotăria, deschisă acum o săptămână, e pe Ștefan cel Mare, pe aceeași parte a străzii cu Mitropolia (moaște), în centru, dar ascunsă după o ușă pe care scrie CROITORIE. Atenție! A nu se confunda cu ușa de la doi metri mai la dreapta, pe care scrie CROITORIE FEMEI. Acolo n-am intrat, nu știm ce este, verificăm. Dacă nu știi unde e Șotăria, nu știi și gata. Nu ține nimeni să ajungă chiar toată lumea aici, cum nu se vrea să stai un secol, vii, bei, te duci să te culci, mergi mai departe. E genul ăla de loc. După cum ne ațâță și ei: „Spațiul e mic, deci nu-i de stat/Îți bei shotul și-ai plecat./Noaptea-i lungă, îi de migrat.” Sau cum zice Irina, prietena mea: „Shot! Shot! Shot!”

 

Unul dintre oamenii drăguți care au inventat Șotăria mi-a povestit că în locul ăsta, din anii '70 și până acum, au fost doar croitorii, iar ca trecerea să fie mai lină, pentru spiritul locului, înăuntru a rămas o mașină de cusut, bobine cu ață și toate cele trebuincioase. Nu știm dacă s-a fumat înainte, însă la Șotărie nu se fumează. Nu e nimeni supărat din cauza asta, ba din contră. Din ce croitorie pleci cu hainele afumate? Se fumează afară. E foarte 2006, un fel de fumat și stat de vorbă după blocuri, ca pe timpuri. Oricum, ne-am obișnuit cu asta în Iași. La Vivid nu se fumează, la Cuib nu se fumează, la Acaju nu se fumează în zilele de luni, la Meru se mai fumează doar până pe 1 decembrie, dar au avut mereu un afiș prin care au recomandat fumatul pe hol. Deci, hai cu legea.

 

La Șotărie, oameni mari beau din pahare mici, adunați într-un singur locușor, joi, vineri, sâmbătă și duminică, de la ora 9 seara. Unii beau „casual” - îi costă 5 lei și e un singur fel de băutură -, alții beau „clasic”, adică de 7 lei primești două băuturi asortate după cum poftești, ceilalți, „la comandă” - 10 lei, care e un fel de poțiune cu orice îți trece prin cap și încape într-un pahar de câțiva centimetri. Mai exact, cu banii cu care-ți scurtezi o pereche de blugi, poți să bei patru shoturi de Jager, de exemplu. Nu se aruncă șervețele pe jos (chiar, nu îmi vine să cred că în 2015, în Iași, încă se mai face așa ceva), nu se aruncă pe jos chiștoace (pentru că nu se fumează), nu te măsoară nimeni prea insistent, din cap până în picioare. Am găsit oameni mișto la Șotărie, relaxați, oameni care plecau dimineață la 4:30 la job, oameni care veneau de la job, oameni fără job, oameni cu tatuaje frumoase, oameni răciți, foști colegi corporatiști, artiști și mulți oameni drăguți pe care nu-i cunosc încă, dar am tot timpul din lume. 

 

Eu am băut după cum m-am îmbrăcat, aproape casual, că am zis să respect conceptul, adică Jager și alte chestii cu Jager. Am aflat după că se mai poate bea și „sport”, dar era prea târziu. Păcat. Mi-aș fi asortat shot-ul cu papucii. Abia aștept data viitoare să aflu ce înseamnă „sport”, deși nu prea e greu de intuit despre ce fel de sport e vorba.