Spencer Tunick - militantism social fără inhibiții

Noemi Gunea | 12 Ian 2013

Spencer locuiește în Brooklyn și pozează oameni goi de pe la începutul anilor 1990. La început își abuza prietenii, acum a ajuns să imortalizeze până la 18.000 de oameni dintr-o lovitură.

Departe de a fi vreun propăvăduitor Woodstockist al iubirii ieftine (pardon, gratuite), Spencer Tunick metamorfozează mase de corpuri nude, abstractizându-le până în punctul în care își pierd total latura sexuală, și ne face să regândim noțiunea de nuditate și de intimitate. În funcție de fundal, trupurile își schimbă parcă substanța, iar ideea de frumusețe de advertising se disipează în favoarea uimirii și a bucuriei de a observa structurile și texturile corpurilor.

În instalațiile lui complexe, create cu o energie demnă de D. W. Griffith, Tunick juxtapune organicul cu mecanicul, face colaje cu nuanțele pielii, cu presiunea subliminală a trecutului, cu relația noastră cu mediul social în care trăim.

După ce a fost arestat de cinci ori în New York în timpul lucrului, a dat în judecată statul american pentru încălcarea primului amendament al Constituției. A câștigat, dar nu și-a primit permisul de lucru în NY. A colaborat cu Greenpeace pentru a atrage atenția asupra pericolului încălzirii globale, cu Opera din Sydney pentru Gay and Lesbian Mardi Gras, cu Opera din München pentru grandomanii wagneriene, cu fundația Dream Amsterdam pentru poze cu biciclete.

Felul relaxat și liber cu care abordează corpul uman i-a câștigat mulți fani și multe pagini web care vorbesc despre experiența de a participa la o sesiune foto de-ale lui. Un exemplu bun: What it’s like to strip for art’s sake, textul lui Simon Wilson (ex-curator la Tate), ne poartă de mânuță prin curiozitatea, paranoia și apoi sentimentul liberator cu care a luat parte la una din instalațiile lui.

Pin It