Teona + Andrew = Love

ascultă asta, e mișto

Era iulie 2011, eram în Timișoara, epuizasem playlisturile de pe YouTube și eram atât de disperată după muzică nouă încât stătusem pe Stumble Upon toată ziua. Eram întinsă în pat, nedormită de ceva vreme și cu ochii ațintiți într-un tavan plictisitor, când Iasmi, prietena mea cea mai bună, înfășurată într-un prosop și cu un turban în cap vine și îmi spune „Auzi, știi de MGMT, nu?”. Dau din cap că nu. „Să asculți Time to Pretend”. Peste câteva minute mă ridic leneș din pat și caut.

Dau peste un videoclip psihedelic cu pisici dublate și delfini triplați, un băiat care face surf pe niște valuri inventate, o armată de tobe, din nou pisici, lumini explozive și puștani care aleargă cu torțe în mână. Fug la Iasmi și o întreb „CÂT DE VECHI SUNT ĂȘTIA?”. Îmi plăceau prea tare și nu-mi venea să cred că sunt din zilele noastre (deși partea electronică a valului indie era foarte prezentă în melodie). Andrew aducea a tipul perfect din visele mele, deși mult mai fragil. Ochi albaștri copilăroși, bucle șatene voluminoase, statură de adolescent. Uitându-mă cum aleargă în oceanul din videoclip în pantaloni roz fosforescenți, am simțit instantaneu că o mare parte din el n-o să crească niciodată. Cred că asta m-a și făcut să mănânc discografia MGMT în următoarele zile și să fangirluiesc asupra tuturor interviurilor (chiar și alea mișcate, filmate de fane nebune).

Devin pasionată repede de cântăreți și actori (bine, și de scriitori, pe alt plan), dar pasiunile astea vin și trec repede. Câteva care au rămas în picioare sunt pentru Caleb, solistul din Kings of Leon, personajul Ricky Fitts din American Beauty, Eddie Vedder solist în Pearl Jam (o da!), Anthony Kiedis din RHCP, Heath Ledger și, cum să nu, David Gilmour de la Pink Floyd. Mai sunt și pasiuni efemere care totuși mă fac încă să ciulesc urechile: Jared Leto, Chris Cornell.

MGMT, Glitter Penis și stilul lui Andrew

Am devorat toate videoclipurile, la fel de colorate și cu miros puternic de youth. Videoclipul de la Electric Feel- o mulțime de tineri într-o pădure, care fură luna și se hrănesc cu substanța vie și tripantă din ea - îți insuflă pe loc o stare de petrecere și de țopăit ca într-un film cu adolescenți rebeli și aventuri explozive. Videoclipul de la Kids (am recunoscut melodia imediat, era în mai multe reclame și dată des la radio) - un copil mic urmărit de monștrii pe care numai el îi vede, și Andrew într-un costum foarte mulat și strălucitor - are un iz de tristețe care cumva se pierde în energia muzicii.

Am trecut la trupele lui Andrew din liceu, Glitter Penis și Accidental Mersh, care, deși nu sunt cine știe ce minunăție muzicală, beneficiază de farmecul și stângăcia lui. Când l-a cunoscut pe Ben Goldwasser, au experimentat muzică împreună și au pus bazele MGMT. După multe alte tumblre și pagini de wikipedia, am ajuns la concluzia că Andrew s-a jucat în concerte de când se știe și încă este, la 29 de ani, un adolescent căruia îi place să cânte și să se îmbrace dubios.

Venind vorba de cum se îmbracă: e și un fashion icon pentru mine, și asta întâlnesc rar la băieți. Headbands, coliere, brățări și inele psihedelice (ochi, dream-catchers, acadele, spirale), pantaloni FOARTE STRÂMȚI, chiar colanți, cu designuri tribale și alte zeci de steluțe colorate. Tricourile sunt mereu în culori țipătoare, de cele mai multe ori copilăroase. Ochelari de soare cât jumate de față, căciuli purtate pe vârful capului, și alea în sute de culori și bocanci, teneși sclipicioși. Cât despre tatuaje, are tatuat pe partea stângă a pieptului, foarte discret, „Real”. Povestea din spatele lui nu a fost dezvăluită. Dacă i-aș lua un interviu, ăsta ar fi unul din primele lucruri pe care le-aș întreba.

Ce (mai) știu despre el

În timpul interviurilor râde 5 minute dacă vede un câine mic trecând pe stradă, își pune pene pe cap și în jurul gâtului prostindu-se ca o fetiță de 5 ani, iar la concerte se ascunde în tort și se costumează în Daphne din Scooby-Doo. E și ceva misterios la el. Pe lângă veselia imperturbabilă, e pe-acolo și o tristețe, cumva simți că e ca și cum ar fi într-un pericol continuu și e conștient de asta, dar are privirea aia relaxată și fericită orice s-ar întâmpla.

Am ajuns o enciclopedie în ceea ce-l privește. Pasiunile lui: iubește să meargă la festivale de muzică prin toată lumea - Lollapalooza, Sziget Festival, Coachella, Pink Pop și multe altele. Îi plac foarte mult animalele, mai ales câinii. Petrece foarte mult timp cu Ben și citisem pe un forum obscur că unul din regizorii lui preferați e David Lynch. Menționează de câte ori are ocazia că nu suportă să stea pe net, mai ales pe site-urile de socializare. Din păcate pentru mine. Dar când o să am destul de mulți bani strânși, o să merg la un concert MGMT, oriunde în lume ar fi. O altă prietenă foarte bună, Andreea, a fost în vacanța de vară în Canada și era un concert MGMT de doar o oră în Montreal, la câteva ore distanță de unde era cazată. Deși îi plac și ei foarte mult, nu s-a dus - i-am făcut capul calendar.

În legătură cu iubitele lui Andrew... aici vine partea grea pentru mine. Mă uit la zvonurile și pozele cu posibilele iubite și îmi crește tensiunea. Majoritatea sunt modele, dar se pare că a fost și cu Fabiola Gatti și Kirsten Dunst .

Mă întorc des la zilele când eram în Timișoara, mă trezeam la 8-9 seara, puneam imediat Time to Pretend, mă întindeam pe jos și efectiv mâncam muzica aia. Era o melancolie plăcută care-mi umplea tot corpul de o energie pe care chiar nu o mai simțisem până atunci. Versurile melodiei pe care le știam de mult pe dinafară mi se puneau ca o gâlmă în gât. Ei bine, cam asta îți face trupa asta și mai ales vocea lui Andrew: nu ieși neapărat din realitatea ta, dar o completează și o cizelează încât devii foarte repede atașat de muzica lor, ca de o rudă îndepărtată care îți aducea jucării frumoase când erai mic.

*****
Teona împlinește 15 ani în ianuarie. E boboacă (urăște cuvântul) la Cantemir și cu ochii în patru pe tot ce mișcă: filme, muzică, fashion și foto. Îi plac terasele cu chestii pictate pe pereți, scriitorul ei preferat e Salinger, dar sigur va fi altul săptămâna viitoare, iar la regizori preferați îi are pe listă pe Jean Luc Godard, David Lynch, Wes Anderson și frații Coen. La muzică nu face multe nazuri de la metale la muzică hipioată și deliciosul, electricul val indie. Cu ambii părinți în domeniu, a crescut prin teatre, la 3 ani a jucat într-o reclamă și pe la 7 ani a dublat vocea lui Lilo pentru Disney Channel. Cel mai important rol al ei: 5 minute în Bloody Ryne. Cu ocazia asta, Sir Ben Kingsley i-a pus mâna pe cap și a zis că e un copil foarte drăguț. Când se face mare, vrea să dea scenaristică, ca să aibă de-a face și cu teatru și cu film. Până atunci, vrea să scrie.