Teona likes: Sasha cu Seneca se pupă într-un anticafe

Editura Lucius Annaeus Seneca și sora ei mai tânără, Seneca AntiCafe (str. Arhitect Ion Mincu nr.1), sunt împreună o comoară. Mai multe ne povestesc Sasha Staicu (ilustratoarea editurii), Nastya Staicu (mama ei, care se ocupă de editură) și Ștefania Oprina (colega Nastyiei), care ne ademenesc irecuperabil.
 

Se numește anti-cafe pentru că nu plătești pentru ce faci sau cât și cum consumi, ci pentru timp. O oră - 8 lei. După ora a cincea nu mai plătești. Anticafe s-a născut în altă parte dar a venit acum aici, cum și Seneca s-a născut în altă parte dar a venit aici - toate la timpul lor. Ne place să vorbim de Seneca ca un loc pentru oameni care vor să facă - să lucreze la proiecte într-o atmosferă primitoare, să citească ceva frumos (nu că ne-am lăuda, dar am selectat manual o bibliotecă de cărți frumoase din toate domeniile - de la tipografie și ilustrație contemporană la strategii de marketing), și să își facă singuri oricât ceai e necesar și să ronțăie biscuiți de toate felurile (chiar și fără gluten). Seneca e de asemenea un loc de stat sau întins pe perne, jocuri de masă, proiecții de filme și liniște. Ne-am deschis recent și până acum a fost bine, învățăm pe parcurs.
 

Din moment ce alegi să publici un stoic este clar că e ceva moralizator. Dar felul în care Seneca își exprimă gândurile nu sună ca o morală și e pe înțelesul fiecăruia. M-a întrebat prietena fetiței mele de 13 ani: „Despre ce e cartea?”. După un „Mmmm...“ de câteva secunde i-am zis că sunt niște scrisori care au fost trimise acum 2000 de ani de un filozof prietenului sau și acum au ajuns la noi. Și așa este. Noi l-am ales pe Seneca pentru că răspunde la întrebări pe care ni le tot punem și vine și cu planul de acțiuni, cu termeni și cu responsabilități („Ia omule, lucrează la propria ta statuie interioară; să rămâi așa cum ai fost creat - vertical, pentru a privi cu ușurință stelele. Ești singurul responsabil pentru Universul tău și Timpul tău”). În comparație cu ceilalți stoici, are multe lucrări scrise care s-au păstrat și atinge multe probleme, inclusiv cea a educației naționale. Voi folosi citate din Scrisoarea 88, nu-mi permit să le stric sensul cu limba mea română care lasă de dorit:
 

„Vrei să ştii în ce ţări a ajuns Ulise în peregrinările sale în loc să faci astfel încît noi să nu ne aflăm într-o veşnică peregrinare? ... Învaţă-mă mai degrabă în ce fel să-mi iubesc patria, soţia, tatăl, în ce fel – chiar după ce am naufragiat – să mă pot îndrepta spre portul vredniciei.”

„Tu mă înveţi cum se armonizează sunetele felurite iscate de coardele instrumentelor: fă mai bine în aşa fel încît spiritul meu să fie în armonie cu sine însuşi, ca hotărîrile mele să nu fie lipsite de armonie.”         

„La ce-mi foloseşte să ştiu să împart o greutate, dacă nu ştiu să o împart cu fratele meu?” 
„El mă învaţă în ce fel să nu-mi pierd nimic din ceea ce-mi aparţine; eu însă voiesc să învăţ cum anume să pierd totul fără a-mi pierde buna dispoziţie.” 

Textele lui Seneca ni se par potrivite pentru a le vizualiza (în grafică - vederi, stickere, insigne, în filmulețe mici - gen reclama socială - citat de 30 de secunde) și a le promova. Pentru că dorim să ne adresăm inclusiv și în special tinerilor din licee și deja avem patru colaboratori la ilustrarea cărților care vor ieși in ianuarie.

 

Povestea a început cu Cartea Rămâi cu bine, care  este o selecție de Scrisori scrise de Seneca către prietenul său Lucilius. Cartea a fost ilustrată de studenți de la Arte și deschidea o serie de cărți Filozofie desenată. Dar până la urmă nu a deschis-o, pentru că nu am colaborat cu tipografia cu care trebuia. Au ieșit cărți cu oglindă descentrată și pagini care se vor dezlipi. Deci o poveste tristă. Am dorit să iasă împreună cu un audiobook. Victor Rebengiuc a fost de acord să fie vocea lui Seneca, i-a plăcut ideea promovării textului către tineri. „Rămâi cu bine!” nu este doar o formă de a lua rămas bun la încheierea unei scrisori, ci o aducere aminte: Eu plec, tu rămâi cu tine. Ai grijă de ceea ce este cu adevărat al tău -  timpul tău și partea cea buna din tine! Ideea timpului - singurul bun care-ți aparține cu adevărat. Tu alegi ce să faci cu fiecare clipă, cu ce să măsori Timpul acordat Vieții tale. Poți măsura în cărți citite, în articole scrise, în întâlniri de afaceri, în întâlniri cu cei dragi, în sticle, în cuie, în zboruri pierdute, în mulțumiri pentru ceea ce ai avut.

 

Au fost trimise la tipografie si vor ieși în ianuarie-februarie Scrisori către Lucilius. 2 volume, Despre Liniștea spiritului și Despre tihnă, Despre mânie, Despre fermitatea ințeleptului și Despre providență, Despre viață fericită, Despre scurtimea vieții, Rămâi cu bine (Epistole alese). Neavând experiență în domeniul editorial, ci doar bazându-mă pe oameni buni și binevoitori care mă sprijină cu sfaturi (precum Dana Moroiu și echipa ei, și Ina Dumitrache de la RFI, vom merge înainte cu pași mici.

 

 

18 ani (no longer dancing queen), liceu bla bla bla chestii de muritori, vreau să ilustrez cărți pentru copii și să îmi cos propriile haine, cam ăsta e planul pe viitor.Nu am indiferențe pentru că mi se pare super lame să fii indiferent de orice chiar și când e plictisitor. Și nu-mi place atitudinea oamenilor care cred că e șmecher să fii indiferent și ne-pasionat și laid back tot timpul chiar și cu chestiile de care îți pasă.

 

#1 -  „Nu există nimic aspru pentru cel care mângăie"

#2 -  „Eu datorez foarte mult soarelui și lunii, chiar dacă nu răsar anume pentru mine"

#3 -  „Noi suntem unul altuia un teatru îndeajuns de mare"

 

Simon Diaz / Tornada de la luna llena