TOP 2015: SUB25

De la editori

Karin Budrugeac: 

Fata babei, fata moşneagului şi fata care face păpuşi

De Ileana Surducan știam de multă vreme, ca ilustrator, ce nu știam e că s-a apucat și de ceramică. Mi s-a pus pata pe păpușile ei, iar cartea e pe lista de lucruri pe care să i le cumpăr nepoțelei mele de (aproape) 3 ani. Un interviu cald, între fete, care se încheie c-un sfat al naibii de bun pentru reușita în orice domeniu creativ, furat de la Neil Gaiman: „să fii foarte bun, foarte punctual și foarte de treabă.”

Fotografii de familie în haine roz

Anna e din Cernăuți și a fost printre primele cititoare care ne-au scris pe adresa redacției. Între timp e la București, la UNArte (unde altundeva?) și face proiecte cu doruri nescrise, care mă ung pe suflet de fiecare dată.

3 X cineaști români

Un monteur, un duo regizor & DOP și o regizoare care au lucrat la 3 filme de anul ăsta: un documentar despre istoria evreilor în România, un scurtmetraj despre vacanța la țară a doi puști în era smartphone-urilor și un debut foarte personal despre cum e să fii tipă turning 30. Ioana P. vorbește cu Letiția Ștefănescu despre Aliyah DaDa, Paul cu Andrei Tănase și Barbu Bălășoiu despre Vacanța la țară și Ioana M. cu Ana Lungu despre Autoportretul unei fete cuminți.

BONUS: Tot pe nostalgie, lista de amintiri de pe băncile școlii – cu poze de la fața locului - la care s-a pretat (aproape) toată lumea din redacție.

Gabriela Pițurlea: 

Robin and the Backstabbers, take two

Alexandra Ștefănescu, om de bază la LZR și la Plic, o revistă, și fan RATB, a intrat în povestea SUB25 anul trecut, când a scris despre cum s-au transformat ea (și orașul ei) de când a primit un Penny. În mai, i-a întrebat pe Robin și pe Florentin Vasile despre abia lansatul Arhanghels’k, despre adolescență și nopți de vară, versuri uitate și concerte memorabile.

„Ce-i asta, o maşină de spălat?” - interviu cu Matei Branea

Omulan e genul ăla de scurtmetraj-bijuterie care, în orice calup ar fi prins, oricât de rău, face să fie bine. 15 ani i-a luat omulețului creat de Matei Branea să ajungă în cinematograf. Despre meandre creative, într-un interviu de Paul Petrache.

Profil de artist: Simona Deaconescu

Un gând: „Omul contemporan trăiește acidulat”. O imagine: „Eram toți juliți, cu sânge pe picioare”. O dorință: „fără culise, cu tehnicul la vedere, să ne schimbăm la vedere, să greșim la vedere” Dintr-o serie care sper că va avea viață lungă.

BONUS: 3 x Artă x Adolescență: Oana Barbonie + Andra Semciuc + Sărăcel

Paul Petrache:

Obsesiile Mirelei

Pentru că mi-au arătat că pot să citesc paragrafe lungi despre haine fără să-mi vină să schimb tab-ul. E drept, mai ales povestioarele din jurul lor sunt de vină pentru asta. Și pentru sex.

Jurnalul foto al lui Bambi

Pentru că întotdeauna m-au fascinat adolescenții care par blocați în vârsta asta ca niște insecte în chihlimbar și pentru că „suntem niște idioți, dar nu suntem oameni răi.”

Mărțișorul lui Fiastru

Pentru că mi se pare atașantă generozitatea cu care Fiastru ne pune pe masă o halcă consistentă din nostalgiile proprii, făcându-le și ale noastre.

BONUS: Şaptişpe fete mai marfă decât dragostea (din muzica punct ro) - Pentru că e playlistul cu care poți să scapi rapid de toți snobii de la o petrecere, dar dacă ai noroc, cu el poți să-ți tragi gagica care trebuie.

Mirela Petre: 

Jurnal în imagini: Andra Semciuc

E complicat să ai 16 ani într-un oraș de provincie. E suficient de nasol oricum că nu știi ce vrei și te tot răzgândești, dar să fii, pe deasupra, într-un loc unde nu se întâmplă mai nimic e deja sfâșietor. De-aia păstrez la preferate jurnalul vizual al Andrei Semciuc, care a desenat o banală zi de adolescent cu un umor atât de onest că ți se umezesc ochii la gândul că încă mai e speranță. 

Șaptișpe fete mai marfă decât dragostea (din muzica punct ro)

Femei iubite bine dar mai ales prost în muzica românească, via o mână de femei din zone diferite de interes și de expresie - puține lucruri mai frumoase pe lume decât asta, la pachet cu un playlist bun de ascultat înainte de ieși din casă, cât de fâțâi în fața oglinzii. Reminder că uneori mai ai nevoie să nu te iei prea tare în serios. 

Astra Film Festival: Djinnii musulmani și demonii psihiatriei

Anul ăsta, mai mult ca oricând, am simțit nevoia să ies din inerția propriei bule, să mă transform într-un burete care adună toată informația din lume pe care să o rumeg înainte să încep să înțeleg mai bine ce ni se întâmplă la nivel micro și macro. Interviul cu antropologul Christian Suhr, tipul care a documentat întâlnirea dintre emoțional și rațional într-un Occident derutat, e un punct de pornire numai bun.

BONUS:

B-boys, comunism și churchkhela = Tbilisi

În 2015, m-am întâlnit și m-am lăsat molipsită de entuziasmul Ștefaniei Matache. Printre altele, m-a cucerit definitiv când m-a luat de mână și m-a plimbat prin Tbilisiul cu băieți și fete care se pun în cap, bagaj emoțional cam ca al nostru și dulciuri care fac să-ți plouă în gură. 

Cu ce te încalți dacă ești vegan

Veganii trăiesc într-o bulă ușor de judecat de noi, ăștia mulți. Când mai scot capul de acolo și pun pe masă un subiect care îi roade, se ciocnesc de atât de multe reacții iraționale că te întrebi de ce o mai fac. Cătălina Hirean, ieșeancă recent convertită la acest nou stil de viață, a pus o întrebare la care și acum caut un răspuns care să mă mulțumească și etic, și practic - cu ce te încalți dacă ești vegan? Iar asta e ceva ce voi aprecia întotdeauna la un material.


Cele mai citite în 2015

13 seriale pentru 2015 – O listă de seriale pentru care am fost dispuși să pierdem multe ore și anul ăsta.

Portrete de adolescenţi după-amiaza în Bucureşti – Interviu cu Olivier Moeckli, fotograful elvețian care adună portrete de adolescenți din toată lumea. La București, Olivier a fotografiat 120 de tineri.

Cei mai sexy din spatele barului – 11 barmani, baristas și ospătari din București și poveștile lor de la muncă.

De ce ţi-ai distrus părul? Se numesc dreaduri. – O fată, niște dreaduri și foarte multe explicații.

Optisprezece e pastila care te face să crezi că eşti regele lumii – Ai făcut 18 ani, cum se simte? [Eseu personal]

Nimeni nu te-a chemat – Un eseu personal în care un bully din copilărie și admiratorii de azi de pe Facebook se-ntâlnesc spre a arăta cu degetul înspre aceeași Raluca-obiect.

Pădurea care nu doarme niciodată – „Waha nu e festivalul ăla de prăjiți?”. Ce să caut eu acolo?

Cele mai iubite 5: Oana Titică – Ghete verzi, costum de baie cu buline, bluză de mătase cu spatele gol, pantofi roșii, bluză albă apretată din dulapul unui blogger culinar ca nimeni alta.  

(alte) 13 personaje literare pe care le iubim – 12 cititori avizi și crush-urile lor literare.

Primul meu Pride – Karin a mers la Pride pentru că nu mai vrea să-i fie frică.