Ultima noapte de panică, întâia noapte de control

Pe 9 martie 2013, într-o sâmbătă seara ca oricare alta, interbelicii au spus „basta”. Ennui și spleen, tripuri și sictir – le-au fumat și ei, dar cu opium, în versuri, sau pe acorduri de romanță. La papion și bască, Arghezi sparge lacătele de la poarta panteonului. Bacovia dă foc manualelor cu alcool etilic, producție proprie. Ion Barbu dărâmă soclurile. Sebastian are 8.000 de followeri pe Tumblr, Maria Tănase intră în heavy rotation pe Guerrilla cu un dubstep la țambal, Cioran tot nu pricepe cum oprești notificările pe iPhone, iar Eliade are în inbox 326 friend requests de la adolescente (148 dintre ele mioape, 178 cu hipermetropie). Le adăugă pe toate.

18:23, Biutiful
Lui Sadoveanu îi plac butoaiele înfipte în perete, îi place lemnul ăsta, dom’ne, își mai aprinde un trabuc și pocnește din degete către chelner. Masă mare, boierească, împănată cu ciozvârte de prânz, care-a devenit gustare, care s-a transformat în cină. Absent, nervos, Rebreanu bate filtrul țigării de masă și se preface că îi scrie lui Fanny un SMS pe sub masă. Ar trebui să fie acasă, scriind. Îl dezmorțește palma lată a lui Brâncuși peste spate. Costică voia mai degrabă la Clubul Țăranului, e mai ieftin vinul, dar Sadoveanu mai comandă trei porții de costițe cu varză acră – ce doamne-păzește e-aia burrito?

20:05, mansardă, strada Mântuleasa
În boxele Macbook Air-ului lui Cioran, Bregovic jelește Ederlezi pe repeat. Eliade trece dintr-o conversație în alta pe WhatsApp, îi plac domnișoarele, au vervă, îi amintesc de Lisabona, de Spania. Cioran tresare: iar începe Mircea cu amintirile de lupanar și curve. „Te scapă de neurastenie, de sentimentul de inferioritate, Emil. Ca opiumul. Chiar, am primit deunăzi din India—” Cioran a închis ochii, l-a furat Bregovic; din tot ce spune distingi doar „asentimental”, „melancolie vulgară”, „vid”. Se caută de mărunt. Le ajunge de vreo trei Becks.

20:17, Lente
Cu două beri în față, George Călinescu polemizează cu Fofează. Criticul tușește aprig – de data asta sigur e tuberculoză! Fofează dă înțelegător din coadă. Călinescu își verifică batista. E plină de sânge! Perpesiccius abia intră pe ușă, abia se prăbușește în fotoliu și se trezește cu batista fluturată în față. Se uită la Călinescu, se uită la batistă, se uită la câine. „George, batista e imaculată.” Călinescu bate furios cu pumnul în masă. Pe el nu-l face nimeni ipohondru!

21:38, Dianei 4
Și-a căutat cel mai bun costum, e pieptănat, până și mustața și-a tuns-o drept. Stă singur la masa din colț și numai după umerii înalți ai obrajilor îl ghicești în întuneric. Cere a cincea bere, muzica îl apasă, ar vrea să lege o conversație, dar în ferestre încă își dă ultima suflare iarna. Tinerii animați de la masa de alături nu se pot decide cine-i mai pe trend: Hary sau Victor Brauner. Sufletul lui Bacovia atârnă trist de lustră.

23:00, Control
Păcat că e slab whiskey-ul, altfel muzica e taman atât de absurdă cât să te țină treaz, zâmbește Eugen Ionescu. „Mateiu, tu nu-nțelegi. Abia dacă te-ai atins de pahar”. Al patrulea în seara asta, șoptește Caragiale pentru sine; și-au fost vreo douăsprezece cu totul. Douăsprezece zile din viața lui fără alcool, femei și tutun. Rachiu de ienupăr, punch cu Bourgogne și ananas, aquavit – băutura trebuie să fie dulce, ca să-i spele amarul. Când n-avea bani de vin la Berlin, că-l lăsase seniorul fără rentă, s-a dedat până și la bere. Ionescu și-a mutat atenția în altă parte. În colț, aplecat peste o duduie cu păr roz, Minulescu face planuri quijotice pentru următoarea revistă pe care o va conduce. Duduia e și dânsa autoare? Are blog! Dar de dansat, dansează?

23:46, exterior Que Pasa
Patru cămăși verzi (Zara, 170 RON) ies îmbrâncite pe ușă. Pe scări se izbesc de Bacovia, nu observă, unul dintre ei are iPhone-ul pe speaker, înăuntru se cântă în cor „Hey, Joe, where you goin' with that gun in your hand?”. „Căpi—coae, deci, nu. Tot neo-marxiști și jidani și-aici.” Pleacă spre taxiuri în ritm de Tinerețe Legionară: „Garda, Căpitanul/ Ne preschimbă-n șoimi de fier/ Țara, Căpitanul/ Și Arhanghelul din cer.” Sufletul lui Bacovia se strecoară înăuntru pe ușă.

1:22, Panic!
Nu lipsește nimeni, observă încețoșat Mihail Sebastian din prag. De brațul drept îi atârnă adorata Leny. Caler, după numele soțului, de al cărui braț atârnă pe stânga. Dacă-s toți aici, înseamnă că la concert la Maria T. în Modern nu s-a mai dus nimeni, jubilează Leny. Sebastian îl observă pe Botta, dar stă la masă cu Camil Petrescu—o fi lungă masa, dar Sebastian n-o-mparte cu piticul grandoman și antisemit, decât dacă-i întins pe masă, rece. Mihail ar bea cu Emil, Emil ar bea cu Mihail și uite-l și pe Barbilian (Botta: „Oare n-o avea Ion niște cocs de-ăla bun la el azi?”), dar nu-i mai lasă Acterian. Mihail ar înghesui-o pe Leny în baie înainte să plece, dar Jeni A. deja le-a adus hainele de la garderobă. Acasă! Ei, acasă--

Cu picioarele prea lungi pentru rochița înflorată, Cella Serghi coboară scările spre club. Nici nu trebuie să mai întrebe pe unde umblă Camil, și-a cultivat un simț aparte pentru asta (și sunt și prieteni pe Foursquare, și asta ajută). Ah, surzenia aia a lui, care îl face să urle de-l acoperă pe Skryllex! Cella își croiește loc spre masa lui Camil; unde-a dispărut?

În sala cu dans, Cioran și Eliade încearcă să agațe. Doar unul dintre ei reușește.

1:39, B52
Camil Petrescu își trage zgomotos sufletul. A scăpat la limită, nu vrea s-o vadă, nu aici, nu acum, nu e momentul pentru ea. Nici pentru Ionescu. „Eugen...” „Camil, tu paratrăsnet al literaturii românești!” Petrescu șterge pe jos cu textele de neînțeles ale lui Ionescu. Ionescu îl face arogant, paranoic, infantil. În numele dramaturgiei românești intervin bodyguarzii.

3:38, Atelier Mecanic
La bar, Maria Tănase în aparté cu un jurnalist britanic. Din manșonul de nutrie Maria palmează o mapă cu eticheta „Roșia Montană”, o pasează, zâmbește. Face semn florăresei care trece obosită pe Covaci, îi cumpără cu toți banii din portofel cele patru găleți cu lalele și le așează radioasă pe bar. Sigur că mai vrea ceva de băut – „Fă! Două de Jack, tot la mine, pe caiet.”

La singura masă ocupată, Sebastian, Botta și Jeni Acterian. Botta compune spontan și nevrotic versuri despre cocaina lui Ion Barbu. Intră Alex Dragomir, filosoful. Se așază la masă lângă Jeni. Fără un cuvânt, Acterian se ridică și pleacă. Continuarea în jurnalul ei: o nouă și lungă pagină despre obsesia pentru fenomenolog.

07:07, Ioana Marilena, cârciumă, Strada Icoanei
Sufletul lui Bacovia se așază la masă și comandă o bere.

9:58, exterior, Divan
Cioran coboară din Matizul parcat prost. Eliade fumează absent în fața șaormeriei. S-a dezlănțuit azi-noapte. Îl sleiește intensa monotonie a desfrânării. Ar bea un lapte la Herdan. Cioran visează la profiterolul de la Nestor, la tort și merengue-glacé, la înghețată cu langue de chat, tort Krantz, Joffre, un parfait. Trăiai, mâncai, te dezlănțuiai altfel pe vremea lor. Ei, aș. Își comandă fiecare câte o cafea și pleacă, să nu întârzie la sală că iar prind toate aparatele ocupate.