Un obicei prost de la un fost

Coae'
El era genul de personaj care nu o să moară niciodată: băiatul bun care vrea să pară rău. Metoda aleasă: limbajul de cartier. De la el m-am molipsit cu apelativul „coae” pe care-l rostesc drăgăstos cu juma' de gură, în timp ce cu cealaltă mestec o gumă fructată.
Diana Ioana Mărășoiu, jurnalist

Canonic
De la tânărul care a ţinut morţiş să fie canonizat şi să realizeze performanţa de a nu se certa vreodată cu mine, indiferent de sforţările mele de a-l scoate din zen am acum prostul obicei de a le căuta pricini încă de la primele întâlniri, să mă asigur că nu mă lasă să fiu nebună de una singură.
Emilia Barbu, Fusion by Cernei

Unghii perfecte
Din cauza obsesiei lui pentru mâini, nu pot ieși din casă fără să am unghiile pilite atent și date cu lac. Dacă îmi sare vreun pic oja ori fug acasă, ori stau cu pumnii încleștați tot restul zilei.
Miruna Potop

Burp.
Acum un an am avut un prieten care obișnuia să râgâie in public. Obicei pe care l-am preluat și eu, ulterior.
Ionuț Cristian Cazacu, PR Advice Students

Postludiu
Două: acum mănânc în pat și nu mai fac duș după sex.
Cătălina Miciu (Mimo)

Băi Mariene
Știi care este cel mai nasol lucru pe care l-am luat de la tine? Vocativul ăsta dubios, frate. De câte ori îl folosesc, mă aștept să primesc o zmetie peste față, că mă trag cu oamenii de șireturi. Și culmea e faptul că oamenilor le place când îi strig așa. Nu înțeleg de ce, pentru că mi se pare că are darul de a le lăbărța fizicul oamenilor, nu numai numele.
Simona Rădoi, jurnalist și PR

Big Tasty
De la Romeo încoace când merg la Mc, îmi iau doar „meniu Big Tasty normal, sos de maioneză și Cola 0”. Din varii motive pe el l-am schimbat la final de liceu, doar obiceiul a rămas.
Alexandra Bombiță, creativ pe plantație publicitară

La margine
Să vânez primele două scaune din margine la cinema, ca să ne cărăm primii afară.
Tatiana Moise

Câine rău
Am crescut cu doberman în casă și ciobănesc mioritic în curte, de care nu mi-a fost frică nici după ce m-a mușcat. Nu mi-a fost frică de câini nici când eram împreună și traversai pe partea cealaltă a străzii de câte ori vedeai câte unul. De când ne-am despărțit însă, și mie mi se pare că toți se uită urât la mine.
Karin Budrugeac

Cafea cu lapte
După doi ani cu tine, singurul lucru fără de care nu-mi pot bea cafeaua este laptele.
Robert Rațiu, jurnalist

Sobranie
Reușisem să mă las de șase luni. Eram singură cu plămânii mei și fericită. Dar la prima țigară pe care mi-a oferit-o el, Sobranie negre, m-am simțit ca o evadată dintr-un rehab, cu dracu’ pe umăr și alcoolu-n sânge. Câteva luni și o despărțire mai încolo, duc dorul nopților de vară în care părul mirosea a păr și hainele a curat, când dinții erau mai albi și unghiile necrăpate.
Amorul trece, țigara rămâne.
Bianca Oana, copywriter și scenaristă

Avion cu motor
După tine am rămas cu un obicei prost, pentru o mioapă: mă chinui să descifrez ce scrie pe burta avioanelor de pe cer. Îți inchipui ce bizar e că mă uit pe cer, sunt cu niște oameni, și zic așa din senin (sic!): Lufthansa!
Irina Dobriță, communications manager Ecopolis

Lene
De necrezut ce „învăț” rapid are lenea, mai exact lenevitul în pat dimineața până când deja ai întârziat la școală, serviciu sau alte treburi. Dar mai greu decât asta este dezvățul. Am învățat să fiu leneșă dimineața în șase luni și încerc să scap de acest obicei de mai bine de șase ani.
Ada Leonte, Fondator/ P.R. Instalart

Malițios și roșu
Am moștenit într-o vreme o malițiozitate gratuită detestabilă, amenințată și de o suficiență infectă. Din fericire, imediat după ce am constatat că noua obișnuință e cam soră cu prostia, am revenit la precedenta moștenire, de la un fost anterior: mă lălăi mai în fiecare seară la un vin roș.
Dana Bergheș

Rupe-teniși
El este autorul moral al halului în care arată tenișii mei pentru că am rămas cu prostul obicei de a mă încălța fără să desfac șireturile. Mereu spun că e ultima dată, dar până acum n-a scăpat nicio pereche fără ruptura specifică din spate.
Roxana Bucată, Think Outside the Box

Țigara de dimineață
Pe mine țigara de dimineață mă trezeşte din somn şi mă ţine strâns de mână în faţa geamului deschis de la bucătărie. De prost e prost obiceiul de la fost, dar odată căpătat umblă numai deghizat în plăcere.
Iulia Burtea, dreamsize.ro

4 (patru)
De la primul, sexul. De la al doilea fumatul. De la al treilea alcoolul. De la al patrulea evadările la Paris.
Anca Tăzlăoanu, BrandTailors

Șosete
Șosetele mele au ajuns (și ele!) să fie împrăștiate prin toată casa. Cele negre mă sperie cel mai tare, cred, uneori, că-s șoareci. Și mi-aduc aminte de tine.
Cristina Murariu, jurnalist, despremine.ro

Aspirator pe dubstep
Jazz și clasică, astea erau singurele muzici fără vorbe pe care le toleram. Până când mi-ai arătat cum sună o drujbă pornită scăpată pe gresie. Acum ascult dubstep când fac curat, îmi dă energie.
Magda Mihăilă

Minciuni
Pentru că nu am chef să elaborez o explicaţie personalizată pentru chestii banale. Finalul spusului de minciuni sunt oameni răniţi în mod gratuit, dar uneori şi încurcături amuzante. Bine, rădăcinile obiceiului ăsta sunt în copilărie, dar am aprofundat „arta” de dragul unui băiat care voia să știe el tot: când merg la facultate, cu cine m-am întâlnit azi, ce am mâncat la prânz. Înțelegeți voi. 
Bogdana Voican, jurnalist

Atâ-â-â-ttt
Înainte mă exprimam supra-complicat, cam prețios și ocazional licențios. După, cu ticurile altcuiva rămase-n gât, am început să sun ca o autistă cu sindromul Tourette. Exemple: consoana finală a lui „atât” repetată până devine refren („atâ-tt-t-tt-tt-t”), calificativele semi-ironice „marfă”, „drăgu’”, „grăvuț(ă)” și „bunuț(ă)”, exclamațiile „caterincuț”, „exceLENT!” și „eFECtiv!” și toate cuvintele de 3-4 litere (da, alea), presărate aiurea prin fraze, pe post de adjective, apelative, semne de punctuație.
Ioana Pelehatăi

Semn de carte
Fix la cărțile cele mai dragi, de pe care suflam praful zilnic, pe care le admiram în liniile drepte și paginile curate, el îndoia colțurile, ca să știe „unde a rămas”. Mi se zbârlea pielea și puteam să jur că aș pleca pe vecie trântind ușa, ignorantul dracului.
…și iată-mă în metrou, trebuie să cobor, n-aș ține minte pagina, hai, doar de data asta, fac un semn mic, îndoi doar puțiiiin de tot...
Larisa Baltă

Culmea mâncatului nesănătos
Cartofi prăjiţi (de-ăia de casă, în tigaie) cu ouă ochiuri şi crenvurşti, prăjiţi şi ei. Cu apucătura asta proastă a lui m-am luptat tot timpul cât am fost doi. Eu mă chinuiam să-l fac să înţeleagă ce bombă e combinaţia, el o ţinea pe-a lui şi cerea dimineaţa, la prânz şi seara acelaşi lucru. Ironia e că acum, după atâta timp, dacă îmi prăjesc cartofi, nu pot să-i mănânc decât conform reţetei lui. De-aia am grijă să nu am niciodată în casă în acelaşi timp cartofi, ouă şi mezeluri.
Mirela Petre, jurnalist

22:22
Totul a început cu obsesia lui față de ora asta. Și de atunci, de fiecare dată când mă uit la ceas la 22:22 mi se pare o mare schemă. Și dacă e 22:22, poa' să fie si 11:11 și 22:55 și 00:00 și tot așa. Și nu se mai termină. Panda asta dupa ore magice e undeva acolo, și nu știu când o să treacă.
Adela Coman-Trambouze, 0937

Dacă tot ai ajuns târziu, măcar să reușești să pleci devreme (legile lui Murphy)
Ex-ul din poveste mi-a cam furat noțiunea timpului. Nu eram eu nici înainte o punctuală, dar de la el m-am molipsit cu o dependență de funcția de snooze a telefonului. Încep cu mult înainte ca soarele să răsară și ajung s-o mai opresc abia dupa ce camera își face baie de lumină, iar eu sunt din nou în întârziere. Pe cât era el de enervant cand își seta alarma pe câte 2 telefoane și o amâna apoi chiar și timp de o oră, pe atât de zgomotoasă am devenit și eu. Pe-atunci el era la comandă, acum apăs eu butonul, spre exasperarea surorii mele.
Lavinia Sîrbulescu, PR Forumul Cultural Austriac