Dacă e plină puștimea de tricouri cu Nirvana și poate serios, unii nu știu mai mult de Smells Like Teen Spirit, hai totuși să nu transformăm o trupă într-o glumă proastă care se tot repetă. Pe ăia care n-au habar mai mult, i-aș lăsa în pace, dar pe ăia care comentează, i-aș pune să asculte Nirvana până vor realiza niște chestii.
Nu-s mare fană Nirvana, dar e în top 3 regret că n-am văzut și n-am să văd, după Pink Floyd și Type O Negative și chiar acum, cât scriu articolul ăsta, mi-am pus piese de la ei, cu drag pentru hateri.
Dacă ar mai fi trăit Kurt Cobain tind să cred că omul ăsta ar fi revoluționat și mai mult compoziția muzicală underground și ar mai fi făcut destule piese încât oamenii să nu-l mai poată eticheta drept drogatul sinucigaș. Vă recomand filmul Cobain: Montage of Heck (2015). Am avut ocazia să-l văd pentru prima dată în cadrul TIFF-ului și tot ce-mi amintesc sunt scaunele de plastic alb pe iarbă, noaptea, frigul, castelul și sutele de voci timide care se lipeau de coloana sonoră a filmului. Nirvana se învârte în jurul lui, în jurul adolescenței dure, în jurul neîncrederii și da, și a drogurilor, care au avut un efect în muzică, dar nu atât de acut încât să treacă prin artă.
Nirvana este prima trupă care-mi vine-n minte când aud de grunge-ul anilor 80. Mi se pare că este trupa care a reușit să subțieze granița dintre trăire și muzică; ba chiar aș trece-o cap de afiș al unei perioade cu loc de viață în muzică.
Nirvana nu a căutat linii melodice dificile (Cobain nu a fost cine știe ce chitarist virtuos), nu au avut n-șpe mii de pasaje dezvoltate într-o piesă care trebuie să sune perfect sau versuri care să pară cât mai deștepte. Totul este o dezordine simplă; exact cât trebuie simțit. O chitară dark care se joacă pe efecte și-n note grave te poartă într-un vârtej continuu, o voce care stă să iasă din tine, tobele care ating un nou nivel de intensitate care trezește un reflex în mușchi și basul care liniștește. Mi se pare fascinant cum folosesc cam aceleași riff-uri sau beat-uri și unele piese par să semene, dar în același timp n-au legătură. Versurile curg natural și puternic, cu o urmă de umor care se dezvoltă misterios odată cu vocea semi-răgușită a lui Kurt, înlănțuirile armonice sumbre mereu strecoară un acord major, îți lasă o pauză de respiro și te pregătesc de explozia percuției, de extaz.
Cu o chitară și o voce, un bas (Krist Novoselic) și-un set de tobe (Dave Grohl), Nirvana a făcut destul zgomot. Numără doar 7 ani de activitate și zeci de milioane de fani. Nu este un efect de turmă să-ți placă Nirvana; este dovada că muzica lor este vie.
O trupă compusă din trei suflete și mintea lui Kobain umplea sălile de concerte cu un public dependent de ce primeau de la oamenii care trasnpirau o oră-două pe scenă. Show-urile lor erau de impact; un val fresh de sunete care trec prin carne. Mi se pare că libertatea de a găsi pe net tot ce vrei în materie de muzică stinge pofta de a cumpăra un bilet la un concert. Între anii 70-90 erau o groază de trupe care rupeau lumea rock-ului și era public pentru toată lumea și loc și chef. Odată cu moartea lui Kurt, trupa a încetat să mai cânte, băieții revenind pe scenă cu o ușoară reținere. Dave Grohl a făcut Foo Fighters în 1994 în care a fost chemat și Krist Novoselic, dar au decis împreună că nu trebuie să fie o reîncarnare Nirvana. Krist a mai cochetat cu Dave în unele proiecte muzicale.
Am început să reascult Nirvana din curiozitatea de a mă uita la videoclipurile lor pe care, sincer, nu prea le-am văzut cap-coadă până acum câteva zile. Am realizat că au trecut ceva ani de când am auzit pentru prima dată începutul de la All Apologies și că reacția mea, acum, este la fel de virgină ca atunci.
Deci, „e trupa aia cu ăla drogat care n-are treabă nici cu viața lui?”
E trupa cu ăla din care au mâncat oameni. E trupa manifest refuz să fiu călcat în picioare. Este una dintre trupele care au schimbat drumul și ideologia rock-ului. Nu este doar un smiley galben pe negru. Este o trupă care și-a făcut treaba și s-a stins prea devreme încât am rămas zâmbind și așteptând ceva.
Chetă de poze cu tricouri cu Nirvana
Un shot pentru Nirvana
„...e trupa aia cu ăla drogat care n-are treabă nici cu viața lui?”
Tricoul cu Nirvana