Upside Down e o poveste ţesută de trei studenţi din Iași care s-au îndrăgostit de o idee şi s-au ţinut de ea ca scaiul de haine.
În 2011, Andreea Zaharescu şi-a luat o pauză de la masterul de marketing pe care-l făcea şi a plecat 10 luni în India prin organizaţia studenţească AIESEC. În şase dintre ele a făcut un internship la o agenţie de marketing, iar în patru a muncit benevol la un proiect de mediu, unde a învăţat cum să transformi o cutie de suc într-un accesoriu, descoperind astfel conceptul de upcycling (transformarea deșeurilor în noi obiecte).
S-a întors acasă, le-a povestit experienţa Roxanei Antochi şi lui Alexandru Ionuţ Pohonţu, doi prieteni buni, şi s-au întrebat: „De ce nu am face asta și în România?”.
Pe 1 iunie 2012 au aplicat la competiția Social Impact Award, organizată de comunitatea HUB în trei țări: România, Austria și Cehia, pe care au şi câştigat-o trei luni mai târziu, la Viena. Cu 4,000 de euro în mână şi-au luat spaţiu, echipamente, accesorii şi au angajat o persoană specializată în marochinărie. A fost un start cu dreptul, care le-a dat curaj şi încredere că se poate şi se poate bine.
Primul prototip cu care au ieşit în lume a fost un portofel făcut din banner roşu cu floricele, pe care l-au făcut acasă, în sufragerie. Astăzi, au atelier de proiecţie, croitorese, un e-shop, o echipă de 10 oameni şi planuri măreţe.
Am vorbit despre toate astea cu Roxana, responsabila de comunicare a start-upului, în vârstă de 23 de ani.
„Cu susu-n jos” poate fi un statement bun pentru ce se întâmplă, la modul general, în România. Voi ce vedeți la orizont când stați cu capul în jos?
Pentru noi, cu „susu-n jos” e un mod de a vedea lumea și de a găsi soluții creative pentru anumite probleme, în cazul nostru fiind vorba de anumite deșeuri nevalorificate. La orizont vedem multe idei de produse în care bannere, Tetra-Pak-uri, camere de cauciuc se pot transforma.
Cu croiala nu-i de joacă. Nici când e cu stofă, pânză și alte finețuri, darămite cu bannere și cauciuc. Cum trece acul prin ele?
Acul trece prin material cu ajutorul Anişoarei şi Eugeniei, cele două doamne care lucrează în marochinărie şi care s-au alăturat echipei. Ele croiesc cu ajutorul unor maşini de cusut industriale, mai puternice decât cele obişnuite. O fac după tiparele de produs, pe care le stabilim înainte.
Sunt la fel de implicate ca şi noi în rezultatul final și au încredere în produsele și în combinațiile care se pot realiza din materiale. De altfel, le și folosesc, iar asta ne bucură. E adevărat că materialele se comportă diferit față de cele clasice cu care se lucrează, dar au și proprietăți care fac produsele practice – impermeabilitatea bannerului și a Tetra-Pak-ului, resturile de materiale de la echipament militar sunt mai dure.
Cu ce vă place să vă jucaţi cel mai mult? Ce aţi arăta oricând lumii întregi?
Uite, de exemplu, cu bannerele de la Kiss FM am făcut portofele, slim şi de damă, dar şi huse pentru iPad, mape de caiete şi două tipuri de genţi: una în care materialul de bază este bannerul, alta – geanta messenger – în care folosim şi material textil.
Avantajul bannerului e că-i un material flexibil şi poate fi tăiat în ce formă se dorește, aplicat pe alte materiale sau cusut împreună cu acestea. Cred că ce ne place e existența multor posibilități de lucru. Am participat la diferite evenimente, festivaluri la care am adus câteva tipare de produs și i-am lăsat pe vizitatori să ia parte la procesul de realizare al acelui produs.
Apropo de a arăta ce şi cum facem, în perioada asta organizăm workshopuri de upcycling cu elevi de liceu din Iaşi. Nimic fancy, doar încercăm să le arătăm cât de creativ pot fi folosite deşeurile. Am făcut asta deja pe parcursul unui weekend şi se pare că dă cu plus. Vom continua.
Sunt produse pentru hipster sau pentru oricine vrea să iasă din mulţime?
Sunt produse pentru oricine se simte creativ şi atras de lucrurile alternative, fie hipster sau non-hipster. Dacă de la magazinul X îți cumperi un portofel pe care și-l pot cumpăra și alte Y persoane, la noi portofelele sunt cu imprimeu unic sau în ediție limitată. Și sunt realizate din deșeuri, din ceva care ar fi fost uitat într-un depozit, ars sau aruncat la groapa de gunoi. Iar acest lucru cred că îi face pe o parte din oameni să fie mai grijulii cu lucrurile pe care le posedă.
În RO e un trend cu motive şi modele româneşti. Cum vă asortaţi voi cu peisajul ăsta?
E foarte fain că se pune accent pe cultura noastră prin abordări moderne și, clar, ar trebui să fie mai mult decât un trend. Cum ne asortăm noi? În primul rând, produsele sunt fabricate în România și concepute de un designer român, Olivia Alexandriuc. Deocamdată acestea nu au motive românești, dar poate vom realiza ceva specific pe viitor. Acum preferăm să păstrăm lucrurile simple și să profităm de imprimeurile frumoase de pe bannere, Tetra-Pak-uri șamd.
Cât e pasiune, cât afacere și, mai ales, ce vă face să vă dați jos din pat?
Fiind un start-up bazat pe anumite valori și idei (upcycling), Upside Down a început cu 100% pasiune. Dar pe lângă asta se adaugă muncă pentru a susține afacerea. Pe măsură ce crește, creşte și responsabilitatea de a menține afacerea pe picioare şi de a face în așa fel încât să îți acoperi cheltuielile de producție, salariale și administrative. Acum e un mix de motive care ne fac să ne ridicăm din pat, dar, continuă să predomine pasiunea.
Vă ajută sau vă încurcă faptul că faceți ce faceți la Iași?
Noi suntem mândri că am pornit afacerea din Iași, poate și pentru că suntem ieșeni. Pe de altă parte, vrem să creștem afacerea. De aceea, trebuie să ne adresăm unui public mai larg, iar pe acesta îl găsim la nivel național. Așa că, din perspectiva asta, ar putea fi un pic limitativ. Însă solutii se găsesc, se merge la București destul de des, participăm la târguri și festivaluri și ne dezvoltăm cercul de oameni care află despre Upside Down, produsele noastre și upcycling, procesul prin care le creăm.
Upside Down e Freitag-ul românesc. Sau va fi?
Ne dorim sa ajungem la fel de mari ca ei. Acum e un start-up cu potențial foarte mare, care crește pe zi ce trece.
Site-ul Upside Down