Vlad Bălan - copilul teribil de la TIFF

Opening Credits: București - TIFF via Brainstorming
La 14 ani poți să te apuci de orice: bere, karate, fete, etc. Ca să fugă legal de-acasă o săptămână, Vlad s-a apucat de teatru. În 2008, Brainstorming, trupa Colegiului Național Bilingv George Coșbuc, avea nevoie de cineva să dea trei replici în God, de Woody Allen, pe care îl pregăteau pentru ID Fest, Bacău. Hiperactiv simpatic, Vlad s-a lipit de ei. Recunoaște că s-a dus doar la trei repetiții, și-a dat replicile pe fast-forward și în rest a cam ținut-o pe caterinci, în loc să fie atent la ce se întâmplă. Numai că apoi chiar a ajuns la Bacău, unde, zice el, oamenii, cu totul diferiți de prietenii lui de-atunci, viața de cămin, party-urile și spectacolele nu l-au lăsat să doarmă decât 6 ore în 7 zile. Când s-a întors, i-a anunțat pe ai lui că, gata – știe! O să se facă actor.

Cut to: cinci ani mai târziu, Vlad primește un telefon din partea Andreei Iacob (TIFF). Răcit, cu branula în braț, află că a fost selectat drept una dintre cele 12 speranțe ale filmului românesc în versiunea TIFF 2012. Nu-i e foarte clar despre ce e vorba. Ține minte că Răzvan Penescu (LiterNet) i-a cerut un material filmat cu el „pentru un proiect pe care îl cocea de mai de mult”. Vlad i-a trimis un moment cu el din Dragă Elena Sergheevna, regizat de Alex Mâzgăreanu la Teatrul de Comedie, care a ajuns la organizatorii TIFF, dar mai multe nu i s-au dezvăluit. Acceptă, oricum. Fade to black.

Flashback: 20 de festivaluri în 5 ani
Cei aproape cinci ani de teatru care l-au trimis pe Vlad la TIFF nu pot fi lăsați în elipsă. Au fost cu party-uri pe tren, în cămine și cluburi de provincie, cu beri la limita legalității și combinații la limita dubioșeniei, dar și cu muncă. Vlad a dat la schimb vacanțele și prieteniile de liceu pe repetiții în fiecare weekend, colegi de trupă, roluri, spectacole și festivaluri. Nu se plânge că i-ar fi furat cineva adolescența. Din contră. După TIFF în mod special, intuiește că drumul spre validarea ca actor se croiește cu excavatorul networkingului. La Cluj i s-a părut ciudat cum întâlnești oameni din festivaluri în care ai mai fost, dar, îmi zice dezinvolt și un pic complice, „îi mai știa”, respectiv „mai lucrase” cu Dragoș Bucur, Andi Vasluianu, Dorin Boguță și George Mihăiță. Asta pentru că în cinci ani a strâns participări la aproape 20 de festivaluri în engleză și română. De mai bine de 10 ani, România crește o întreagă industrie de festuri de teatru pentru liceeni și-s puține alea pe care Vlad nu le-a bifat. ID Fest (Bacău), Ideo Ideis (Alexandria), Magic Fest (Suceava), AmFi Teatru (Botoșani), „Florian Pittiș” (București), T4T (Timișoara), Aplauze (Constanța), un festival la Stuttgart și ar mai fi, dar memoria nu e punctul lui forte. Stă bine, în schimb, cu premiile și nominalizările, în număr aproape egal cu participările și cu un vârf la Ideo Ideis, 2009, unde a fost cel mai bun actor în rol secundar (Comedie neagră, de Peter Shaffer).

Actele I-III: Micul Prinț cu Marlon Brando nud, de Andrei Șerban
Vlad refuză să se poarte ca un copil teribil. Preferă o abordare modestă și autocritică. A fost la un singur casting până acum. Nu se grăbește să aleagă între teatru și film. Ba își mai și demontează cadru cu cadru aparițiile filmate de până acum: monologul pentru TIFF arată bine datorită montajului, la filmul de absolvire pentru școala de actorie a lui Dragoș Bucur îi e și groază să se uite și nu e mulțumit nici de prestația dintr-un filmuleț făcut pentru Happy Fish. În schimb n-are dubii când îl întrebi de regizorul preferat. Andrei Șerban. „Nu cred că există ceva ce n-aș face într-un spectacol de Andrei Șerban.” Nuditate?, întreb. E ok cu nuditatea – și arată spre el însuși de sus până jos, pe jumătate autoironic.

» citeste mai departe