La ediția a IX-a din decembrie 2014, programul a fost lejer, selecția ca un șpriț de vară și agitația mai puțină. Doar tradiția voluntarilor a rămas în picioare. Cu ocazia asta, am întrebat cei 10 voluntari din 2004 despre experiența de atunci și ce le-a adus ea:
1. Un lucru pe care l-ai învățat în perioada de voluntariat la Zile și Nopți de Teatru la Brăila, care îți folosește și acum
Deschiderea către teatru. În anii ăia, în care netul nu ne răpise încă viețile, și în care stăteam încă într-un oraș mic, în care nu se întâmpla mai nimic, aveam nevoie ca de aer de niște repere culturale, chiar dacă poate nu am conștientizat asta atunci, ci mai târziu. Faptul că ne-am apropiat atunci de teatru se vede și acum, e unul din lucrurile pe care le-am luat cu drag cu noi la București. (Raluca Buzea, specialist Relații Publice)
Că e bine să te bagi. Cu inițiativă nu te naști, o dobândești pe măsură ce vezi că atunci când te bagi, merită. La început nu te cheamă nimeni să înveți, trebuie să te duci tu. Iar apoi, când începi să fii remunerat, implică-te, improvizează, nu te mulțumi să faci doar ceea ce ți se cere. Nu vei regreta. (Cătălin Ghinescu, Art Director)
Festivalul a fost un fel de consolidare a unei lecții pe care am învățat-o de-a lungul anilor petrecuți pe lângă Teatrul Maria Filotti și anume: pune pasiune în ceea ce faci și restul vine de la sine. Fie că era vorba de oameni implicați în organizarea festivalului sau de actori, regizori, coregrafi, pe fața fiecăruia citeai pasiune, iar noi ne hrăneam cu energia lor, sperând că într-o zi o să fim și noi ca ei. (Horia Cucută, Graphic Designer)
Am descoperit beneficiile și efectul multiplicator al lucrului în echipă și importanța pe care o au voluntarii în organizarea unui festival sau eveniment. Am învățat că orice activitate are importanța ei în desfășurarea unui eveniment, chiar dacă, uneori, aceasta poate părea nesemnificativă: lipirea de afișe, împărțirea de pliante sau broșuri, ghidarea spectatorilor spre săli. (Virgil Economu, freelancer)
Etapa asta m-a pus față în față cu propria-mi timiditate. Nu m-a lecuit de ea, dar m-a învățat cum să ies în lume de mână cu ea. M-a învățat să încetez să îi mai neg existența, să o accept ca pe o parte din mine, m-a învățat să transform toată vulnerabilitatea pe care mi-o punea în cârcă într-un instrument prin care să comunic mai ușor și mai direct. M-a ajutat să mă împac cu mine, pe scurt. (Mirela Petre)
2. Un spectacol văzut atunci care te-a impresionat în vreun fel.
Spectacolul care m-a impresionat cel mai mult la festival a fost Woyzeck, regizat de Radu Apostol. L-am revăzut de cinci sau șase ori (era și în stagiunea de la Maria Filotti), și cred că motivul pentru care mi-a plăcut atunci atât de mult a fost că viața personajului Woyzeck era expresia artistică a ceea ce îmi părea mie viața atunci: un chin într-o lume banală, plină de rutină, unde societatea și cei care dețin puterea te trag după ei, cu sau fără voia ta, în tot felul de experimente. (Bogdan Bratosin, Reprezentant Vânzări - domeniul farmaceutic)
Adriana Trandafir în Pasărea Măiastră, despre viața Mariei Tănase. E mult spus că m-a marcat, dar cred că ea a avut replica asta de care mai râd când și când „Oi fi eu româncă, dar nici proastă nu sunt”. Și știu că a mai avut o replică ceva de genul „Și eu îmi iubesc țara, domnule. A mea.”, atunci când a avut ofertă să plece din țară. Nu știam atunci, dar asta avea să devină pentru noi, ca generație, una din cele mai mari întrebări: dacă să pleci sau nu din România. (Raluca Buzea)
Fiind un festival internațional, multe dintre spectacolele jucate au fost în diferite limbi. Îmi amintesc vivid cum am stat pe scări (pentru că nu mai erau locuri) la o piesă germană cu cea mai bună prietena a mea fără să înțeleg mare lucru, ceea ce m-a făcut să mă concentrez pe elementele de decor, mișcare scenică, lumini. În alte condiții, dialogul ar fi fost aspectul principal pe care m-aș fi axat. În cazul de față, dramaturgia non-verbală mi-a vorbit cel mai elocvent și m-a împins să acord mult mai multă atenție acestor elemente la fiecare piesa văzută ulterior. (Ana Iugulescu, Digital designer)
De ce fierbe copilul în mămăligă al lui Radu Afrim mi s-a părut măreț din toate punctele de vedere. Antoaneta Zaharia a fost fantastică, iar cântecelele Adei Milea încă le mai fredonam în cercuri închise multă vreme după. Spectactol văzut și simțit din rândul al doilea, care mi-a întărit convingerea că la teatru se întâmplă catharsis. (Adelina Mărgărit, Specialist Marketing - Consumer Goods)
Visul unei nopți de vară, pus în scenă de Victor Ioan Frunză a fost pentru mine cel mai important moment al festivalului. Dacă până atunci priveam cu un oarecare scepticism operele lui Shakespeare, acea experiența m-a făcut să recunosc că, da, poți să îl aduci pe Oberon într-un univers puternic tehnologizat și să fie excepțional. (Horia Cucută)
Nu mai știu cum exact se numea spectacolul. Știu că era cu Mălăele pe care îl desconsideram ca actor. Îl văzusem în filme, dar nu și „pe scândură”. Auzisem tot felul de impresii și eu aveam zero. Știu că mi-a picat maxilarul în secunda șapte și că n-am putut să-l ridic până la final, când mi-am zis: „Ce vacă am fost, Mălăele e un geniu!”. (Nadejda Zubcu, Content Analyst)
3. Cu ce te-a ajutat episodul ăsta să faci bine ce faci acum, profesional?
Am reușit să-mi dezvolt capacitatea de a comunica cu diverse tipuri psiho-comportamentale umane, atribut care la ora actuală îmi plasează un as în mânecă. Și anume faptul că pot să comunic ușor cu pacienți din diverse zone socio-culturale aflate în suferință. Empatie, da, asta m-a învățat. (Luigi Ureche, Chirurg ortoped)
Am dat un interviu ce urma să apară la TV, pe postul național, și era un moment destul de semnificativ: aveam 16 ani și emoții cât casa. Mi-am repetat două fraze în minte și apoi le-am rostit cu încredere. E ceva ce fac și acum într-un context formal: nu prea vorbesc fără să calculez întâi în cap, nu prea vorbesc fără să am argumente. (Adelina Mărgărit)
Deși lucrez într-un domeniu care nu are vreo legătură cu teatrul, în continuare încerc să mă implic 110% în proiectele mele pentru că la final, când se trage cortina, vreau ca „spectatorii” mei să vadă pasiunea mea așa cum și eu la rândul meu am văzut-o de nenumărate ori pe scena din Brăila. (Horia Cucută)
Am învățat lucrul în echipă: cum vorbești, cum nu vorbești, cum zâmbești, cum întâmpini, cum conduci spectatorii. Printre primele mele contacte cu PR-ul și cu organizarea de evenimente culturale. (Nadejda Zubcu)
Sunt singurul copil al părinților mei. Voluntariatul la teatru a fost prima lecție dintr-o serie lungă la finalul căreia am reușit să înțeleg că lumea nu se învârte în jurul meu. Așa am învățat cum e cu lucrul în echipă. Oricare ar fi rolul tău în tot procesul, că faci afișul sau îl lipești pe stâlp, e la fel de relevant în ansamblul general. (Mirela Petre)
BONUS: De ce e importantă experiența de voluntariat
Dacă e să vorbim strict de voluntariat, e vorba de a face ceva într-o perioadă în care ai de dăruit un lucru cu care mai încolo o să fii foarte zgârcit: timpul tău. Folosește-l ca să încerci lucruri, să cunoști oameni și să vezi unde te-ai potrivi pe mai departe. Mai târziu s-ar putea să te prindă vârtejul job-urilor și să nu îți mai iei foarte mult timp să testezi și să afli ce vrei tu să faci, de fapt. (Raluca Buzea)
Dacă puștii de acum caută să schimbe lumea, ei bine, poate doar puțini dintre ei vor reuși, într-un oarecare fel. Prin experiențe de genul voluntariatului vor intra pe un drum în care se vor regăsi pe ei și asta, după mine, e cel mai important. Să știi cum să te găsești pe tine. (Bogdan Bratosin)
Adevărul este că momentan sunt destul de departe de unde aș vrea să mă aflu în acest punct din viață, iar visul de a deveni regizor de teatru a cedat sub presiunea de a urma o facultate care să îmi asigure o carieră. Experiența de voluntariat rămâne printre cele mai plăcute amintiri ale mele, pentru că am fost mereu implicată alături de prietenii mei cei mai apropiați. Efortul nostru era răsplătit cu intrare gratuită la spectacolele din festival, ceea ce ne-a deschis ochii la scena dramaturgică internațională. Însă chiar și fără beneficii financiare sau cuantificabile imediat, voluntariatul este mereu o oportunitate de a cunoaște noi oameni, de a lega prietenii, sau - în cel mai rău caz - un rând în plus în CV. Recomand din inimă, 10/10 would bang. (Ana Iugulescu)
Cel mai important e că am fost la teatru, în perioada aia mai mult decât în orice altă perioadă a vieții. Am stat pe lângă oamenii mari, pe lângă artiști și simțeam că punem umărul la ceva frumos. E un tip de împlinire ce face bine sănătății mintale a oricărui adolescent care nu-și găsește rostul în viață. (Adelina Mărgărit)
Voluntariatul este o unealtă foarte utilă. Înveți totul, gratuit, alături de oameni asemenea ție cu care poți să te dezvolți inclusiv social. Leadership, comunicare, fundraising, negociere, organizare efectivă de evenimente. Nu aveți idee cât de mult contează să știi să faci „chestii”, să ai „skill-uri” dezvoltate când ieși din găoace. (Nadejda Zubcu)
Acel episod, împreună cu alte experiențe de voluntariat pe care le-am avut în liceu, m-au ajutat să fiu mai puțin superficial, mai selectiv când vine vorba de artă și să prețuiesc mai mult munca depusă de actori și artiști, în general. În plus, am învățat că voluntariatul este o activitate pe care poți să o faci pe tot parcursul vieții, indiferent de vârstă, job sau statut civil. De atunci și până în prezent, m-am implicat în mod constant în activități de voluntariat pentru diferite evenimente și cauze (festivaluri de muzică, activități ecologice și campanii electorale). (Virgil Economu)
Festivalul a fost un fel de consolidare a unei lecții pe care am învățat-o de-a lungul anilor petrecuți pe lângă Teatrul Maria Filotti și anume: pune pasiune în ceea ce faci și restul vine de la sine. Fie că era vorba de oameni implicați în organizarea festivalului sau de actori, regizori, coregrafi, pe fața fiecăruia citeai pasiune, iar noi ne hrăneam cu energia lor, sperând că într-o zi o să fim și noi ca ei. (Horia Cucută, Graphic Designer)
Am descoperit beneficiile și efectul multiplicator al lucrului în echipă și importanța pe care o au voluntarii în organizarea unui festival sau eveniment. Am învățat că orice activitate are importanța ei în desfășurarea unui eveniment, chiar dacă, uneori, aceasta poate părea nesemnificativă: lipirea de afișe, împărțirea de pliante sau broșuri, ghidarea spectatorilor spre săli. (Virgil Economu, freelancer)
Etapa asta m-a pus față în față cu propria-mi timiditate. Nu m-a lecuit de ea, dar m-a învățat cum să ies în lume de mână cu ea. M-a învățat să încetez să îi mai neg existența, să o accept ca pe o parte din mine, m-a învățat să transform toată vulnerabilitatea pe care mi-o punea în cârcă într-un instrument prin care să comunic mai ușor și mai direct. M-a ajutat să mă împac cu mine, pe scurt. (Mirela Petre)
2. Un spectacol văzut atunci care te-a impresionat în vreun fel.
Spectacolul care m-a impresionat cel mai mult la festival a fost Woyzeck, regizat de Radu Apostol. L-am revăzut de cinci sau șase ori (era și în stagiunea de la Maria Filotti), și cred că motivul pentru care mi-a plăcut atunci atât de mult a fost că viața personajului Woyzeck era expresia artistică a ceea ce îmi părea mie viața atunci: un chin într-o lume banală, plină de rutină, unde societatea și cei care dețin puterea te trag după ei, cu sau fără voia ta, în tot felul de experimente. (Bogdan Bratosin, Reprezentant Vânzări - domeniul farmaceutic)
Adriana Trandafir în Pasărea Măiastră, despre viața Mariei Tănase. E mult spus că m-a marcat, dar cred că ea a avut replica asta de care mai râd când și când „Oi fi eu româncă, dar nici proastă nu sunt”. Și știu că a mai avut o replică ceva de genul „Și eu îmi iubesc țara, domnule. A mea.”, atunci când a avut ofertă să plece din țară. Nu știam atunci, dar asta avea să devină pentru noi, ca generație, una din cele mai mari întrebări: dacă să pleci sau nu din România. (Raluca Buzea)
Fiind un festival internațional, multe dintre spectacolele jucate au fost în diferite limbi. Îmi amintesc vivid cum am stat pe scări (pentru că nu mai erau locuri) la o piesă germană cu cea mai bună prietena a mea fără să înțeleg mare lucru, ceea ce m-a făcut să mă concentrez pe elementele de decor, mișcare scenică, lumini. În alte condiții, dialogul ar fi fost aspectul principal pe care m-aș fi axat. În cazul de față, dramaturgia non-verbală mi-a vorbit cel mai elocvent și m-a împins să acord mult mai multă atenție acestor elemente la fiecare piesa văzută ulterior. (Ana Iugulescu, Digital designer)
De ce fierbe copilul în mămăligă al lui Radu Afrim mi s-a părut măreț din toate punctele de vedere. Antoaneta Zaharia a fost fantastică, iar cântecelele Adei Milea încă le mai fredonam în cercuri închise multă vreme după. Spectactol văzut și simțit din rândul al doilea, care mi-a întărit convingerea că la teatru se întâmplă catharsis. (Adelina Mărgărit, Specialist Marketing - Consumer Goods)
Visul unei nopți de vară, pus în scenă de Victor Ioan Frunză a fost pentru mine cel mai important moment al festivalului. Dacă până atunci priveam cu un oarecare scepticism operele lui Shakespeare, acea experiența m-a făcut să recunosc că, da, poți să îl aduci pe Oberon într-un univers puternic tehnologizat și să fie excepțional. (Horia Cucută)
Nu mai știu cum exact se numea spectacolul. Știu că era cu Mălăele pe care îl desconsideram ca actor. Îl văzusem în filme, dar nu și „pe scândură”. Auzisem tot felul de impresii și eu aveam zero. Știu că mi-a picat maxilarul în secunda șapte și că n-am putut să-l ridic până la final, când mi-am zis: „Ce vacă am fost, Mălăele e un geniu!”. (Nadejda Zubcu, Content Analyst)
3. Cu ce te-a ajutat episodul ăsta să faci bine ce faci acum, profesional?
Am reușit să-mi dezvolt capacitatea de a comunica cu diverse tipuri psiho-comportamentale umane, atribut care la ora actuală îmi plasează un as în mânecă. Și anume faptul că pot să comunic ușor cu pacienți din diverse zone socio-culturale aflate în suferință. Empatie, da, asta m-a învățat. (Luigi Ureche, Chirurg ortoped)
Am dat un interviu ce urma să apară la TV, pe postul național, și era un moment destul de semnificativ: aveam 16 ani și emoții cât casa. Mi-am repetat două fraze în minte și apoi le-am rostit cu încredere. E ceva ce fac și acum într-un context formal: nu prea vorbesc fără să calculez întâi în cap, nu prea vorbesc fără să am argumente. (Adelina Mărgărit)
Deși lucrez într-un domeniu care nu are vreo legătură cu teatrul, în continuare încerc să mă implic 110% în proiectele mele pentru că la final, când se trage cortina, vreau ca „spectatorii” mei să vadă pasiunea mea așa cum și eu la rândul meu am văzut-o de nenumărate ori pe scena din Brăila. (Horia Cucută)
Am învățat lucrul în echipă: cum vorbești, cum nu vorbești, cum zâmbești, cum întâmpini, cum conduci spectatorii. Printre primele mele contacte cu PR-ul și cu organizarea de evenimente culturale. (Nadejda Zubcu)
Sunt singurul copil al părinților mei. Voluntariatul la teatru a fost prima lecție dintr-o serie lungă la finalul căreia am reușit să înțeleg că lumea nu se învârte în jurul meu. Așa am învățat cum e cu lucrul în echipă. Oricare ar fi rolul tău în tot procesul, că faci afișul sau îl lipești pe stâlp, e la fel de relevant în ansamblul general. (Mirela Petre)
BONUS: De ce e importantă experiența de voluntariat
Dacă e să vorbim strict de voluntariat, e vorba de a face ceva într-o perioadă în care ai de dăruit un lucru cu care mai încolo o să fii foarte zgârcit: timpul tău. Folosește-l ca să încerci lucruri, să cunoști oameni și să vezi unde te-ai potrivi pe mai departe. Mai târziu s-ar putea să te prindă vârtejul job-urilor și să nu îți mai iei foarte mult timp să testezi și să afli ce vrei tu să faci, de fapt. (Raluca Buzea)
Dacă puștii de acum caută să schimbe lumea, ei bine, poate doar puțini dintre ei vor reuși, într-un oarecare fel. Prin experiențe de genul voluntariatului vor intra pe un drum în care se vor regăsi pe ei și asta, după mine, e cel mai important. Să știi cum să te găsești pe tine. (Bogdan Bratosin)
Adevărul este că momentan sunt destul de departe de unde aș vrea să mă aflu în acest punct din viață, iar visul de a deveni regizor de teatru a cedat sub presiunea de a urma o facultate care să îmi asigure o carieră. Experiența de voluntariat rămâne printre cele mai plăcute amintiri ale mele, pentru că am fost mereu implicată alături de prietenii mei cei mai apropiați. Efortul nostru era răsplătit cu intrare gratuită la spectacolele din festival, ceea ce ne-a deschis ochii la scena dramaturgică internațională. Însă chiar și fără beneficii financiare sau cuantificabile imediat, voluntariatul este mereu o oportunitate de a cunoaște noi oameni, de a lega prietenii, sau - în cel mai rău caz - un rând în plus în CV. Recomand din inimă, 10/10 would bang. (Ana Iugulescu)
Cel mai important e că am fost la teatru, în perioada aia mai mult decât în orice altă perioadă a vieții. Am stat pe lângă oamenii mari, pe lângă artiști și simțeam că punem umărul la ceva frumos. E un tip de împlinire ce face bine sănătății mintale a oricărui adolescent care nu-și găsește rostul în viață. (Adelina Mărgărit)
Voluntariatul este o unealtă foarte utilă. Înveți totul, gratuit, alături de oameni asemenea ție cu care poți să te dezvolți inclusiv social. Leadership, comunicare, fundraising, negociere, organizare efectivă de evenimente. Nu aveți idee cât de mult contează să știi să faci „chestii”, să ai „skill-uri” dezvoltate când ieși din găoace. (Nadejda Zubcu)
Acel episod, împreună cu alte experiențe de voluntariat pe care le-am avut în liceu, m-au ajutat să fiu mai puțin superficial, mai selectiv când vine vorba de artă și să prețuiesc mai mult munca depusă de actori și artiști, în general. În plus, am învățat că voluntariatul este o activitate pe care poți să o faci pe tot parcursul vieții, indiferent de vârstă, job sau statut civil. De atunci și până în prezent, m-am implicat în mod constant în activități de voluntariat pentru diferite evenimente și cauze (festivaluri de muzică, activități ecologice și campanii electorale). (Virgil Economu)
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg)
