Andreea Bololoi ­sub micro|macro scop

Ca să intri în esenţa lucrurilor „studiul trebuie făcut de la interior spre exterior, observând şi desenând prima dată structura osoasă, apoi muşchii, şi la final pliurile pielii.” Aşa face Andreea Bololoi bijuterii, de la concept la structuri moleculare, de la micro la macro scopic, dezvăluind răsuciri şi delicatesuri în forme preţioase. Ȋi place să călătorească, şi dacă ar putea să facă orice, ar bate lumea-n lung şi-n lat: „Şi nu neapărat în zone turistice, ci în locuri mai puţin accesibile tuturor, ca plaje virgine şi exotice, orăşele mediteraneene, sătucuri mongole, triburi africane, păduri tropicale”. Până una alta ţese poveşti din fire argintate în Timişoara, printre întâmplări şi mărgele de nisip.

A fost odată...

Am început să creez bijuterii dintr-o întâmplare. Era în 2008, anul 2 de facultate, când plimbându-mă pe net, am dat de bijuteriile unei fete din Portugalia, care folosea sârmă de modelaj şi mărgele colorate. Nu mă interesase domeniul acesta până atunci şi nu mai văzusem aşa ceva. Mi s-a părut interesant şi căutând o activitate cu care să-mi umplu timpul liber care să nu aibă legătură cu ce făceam la facultate (am terminat la secţia Grafică, facultatea de Arte Plastice şi Design Timişoara), m-am gândit să încerc şi eu. Am început cu câteva modele stângace de cercei, făcuţi dintr-o sârmă şi o mărgea, mi-am făcut blogul, care acum a ajuns un adevărat portofoliu şi a prins destul de rapid la public, ceea ce m-a încurajat să continui. Pe parcurs mi-am dat seama că îmi place, că mi se potriveşte, că am răbdare pentru lucruri mărunte şi că asta îmi doresc să fac. E o poveste într-adevăr, fiindcă e grozav să ai şansa să faci ce-ţi place!

Bucătărie

Nu folosesc întotdeauna surse de inspiraţie. Materialul în sine mă inspiră, atunci când mă înconjor de mărgele şi şnururi, şi încerc să găsesc combinaţiile potrivite. La început, gândeam bijuteria pe măsură ce îndoiam sârma, fără să am în minte un design concret.

Acum, încerc să mă educ în altă direcţie, şi să-mi amintesc de cum lucram în timpul facultăţii. Atunci, pentru fiecare temă primită, cel mai important era să îi găsesc un concept în care să cred şi în jurul căruia să îmi dezvolt ideile.(...). Aşa că, orice temă aş alege, trebuie să aibă potenţial pentru a fi prezentată şi în cuvinte, nu doar prin lucrări.

Ingrediente

Până acum, nu am folosit o gamă foarte variată de materiale, ci i-am rămas fidelă sârmei argintate. Pe lângă asta, obişnuiam să lucrez şi cu sârmă de cupru, mărgele de sticlă, plastic, dar am renunţat, fiindcă le asociam cumva cu termenul de artizanat/gablonţ, şi eu nu asta îmi doream să fac, ci bijuterii. Aşa că am ajuns să lucrez exclusiv cu pietre semipreţioase, iar acum urmează să încerc ceva cu totul nou pentru mine – lemnul, argintul şi textilul.

Bineînţeles că sârma mi-e cea mai dragă, fiindcă am ajuns să o cunosc foarte bine. Ştiu cum se comportă în orice situaţie, şi ştiu cum s-o „îmblânzesc” ca să stea cum vreau eu. Tehnica în sine ajunge să te limiteze la un moment dat în ceea ce priveşte modelarea ei, pentru că este foarte uzitată şi bijuteriile realizate în tehnica sârmei par a fi făcute după acelaşi tipar, dar experimentând, am găsit modalităţi noi de a o lucra şi încă o descopăr.

Micro|Macro Scopic

Aveam un mănunchi de sârme de cupru (vreo 200 fire), tăiate de pe o bobină, toate la aceeaşi dimensiune. Voiam să fac ceva cu ele şi mă gândeam că orice-ar fi, nu pot lăsa capetele libere, fiindcă ar zgâria, aşa că le-am pus câte o mărgea de nisip la fiecare, şi am răsucit firele. Aglomeraţia aia organizată de mărgele şi sârme îi dădea o textură interesantă piesei, şi mi se părea chiar grafică (ulterior, biologică). Aşa că am dezvoltat ideea, şi mi-am dat seama că acele module mici, identice, repetitive, se aseamănă cu o aglomeraţie de celule/molecule.

Momente cheie

Mi-e greu să rememorez toţi cei 5 ani de activitate, pentru că nu a fost continuă. Dar totuşi cred că două au fost momentele, oportunităţile, care m-au făcut să îmi depăşesc limitele creative. Primul a fost în 2009, când am avut onoarea să creez o bijuterie pentru Principesa Margareta a României. Am primit o comandă de la o doamnă care a fost invitată la aniversarea Principesei şi dorea să-i ofere un cadou cu totul special. Atunci, sub presiunea şi însemnătatea momentului, am realizat prima mea piesă mai complexă şi prima montură a unui cabochon. Era de fapt o decoraţiune pentru o cutie de bijuterii din cristal, de care am fost foarte încântată cum a ieşit. Iar acesta a fost startul – au urmat şi alte bijuterii, tot mai complexe.

Iar al doilea moment definitoriu a fost participarea la târgul de bijuterie contemporană Autor, din primăvara asta. A fost un pas important care şi-a lăsat amprenta asupra evoluţiei mele. Am fost impulsionată să lucrez mai bine, şi mai frumos, să gândesc diferit, să mă documentez mai mult, să lucrez în jurul unui concept, să-mi găsesc şi să-mi perfecţionez stilul. A fost o premieră pentru mine realizarea acelei colecţii întregi, pentru că nu reuşeam niciodată să fac mai multe variaţiuni plecând de la o idee.

Flori, fete, filme sau băieţi

Muzică: all time favourite – Red Hot Chilli Peppers, Parov Stelar & band, Alex Clare, Dub FX, Pendulum, The XX, Hooverphonic, Nouvelle Vague, Alt-J, şi ceva mai local, Leizaboy si K-lu.

Artişti: Andy Warhol, Hundertwasser, Gustav Klimt, Frida Kahlo, Christo & Jean Claude, Jake and Dinos Chapman.

Designeri: Mă fascinează de-a dreptul Teresa F. Faris şi Raluca Buzura.

Locuri: cu soare, apă, vegetaţie şi linişte

Universul în 5 cuvinte

Familie, creaţie, muzică, bicicletă şi ciocolată!

Guest star

Încă de când am început să creez bijuterii, îmi doream ca Andreea Esca să poarte o bijuterie de-a mea, la pupitrul Ştirilor. Mi-a plăcut de ea fiindcă a renunţat la stilul vestimentar sobru al prezentatorilor de ştiri, şi a adoptat unul propriu, mai colorat, şi deseori, accesorizat îndrăzneţ. Îi observam cerceii lungi, broşele mari şi colierele statement, şi mă gândeam că ar fi fain dacă ar purta într-o zi şi ceva făcut de mine.

Que sera, sera

O prietenă mi-a prezis în urmă cu ceva timp că voi ajunge să vând la Tate Museum, asta după ce a văzut în librăria lor nişte bijuterii din sârmă de cupru, simple, spunându-mi că, cu uşurinţă şi locul meu ar putea fi acolo fiindcă eu pot mai mult de atât. Dacă tot mi-ai dat dezlegare la visat, atunci îndrăznesc să mă duc cu gândul atât de departe. Cu siguranţă ar fi multe alte colaborări care m-ar face să sar în sus de bucurie, dar ideea de a vinde bijuterii în marile muzee (şi de a expune, de ce nu?), nu e rea deloc!

Alți designeri români la ROD. 
ROD Cărturești scoate designul la iarbă verde.