Cântec de corb pe rochii din Bulgaria

Fondatoarea brandului, Antoniya Yordanova, și-a petrecut cea mai mare parte din copilărie în Beirut. Avea 12 ani când s-a întors cu familia în Bulgaria natală și a început cursuri intensive de pictură. La liceul de arte a studiat Textile și a continuat specializarea în modă la Academia Națională de Arte. Imediat după primul job, de prezentatoare TV la un post de muzică, și-a dat seama că își dorea să fie stilist. A lucrat ca fashion editor la reviste de modă din Bulgaria, printre care și ELLE, și, de șase ani, îmbină jobul de stilist cu cel de designer vestimentar. Lansat în 2010, în Sofia, KNAPP e visul ei împlinit.

De-a lungul timpului, care au fost cele mai bune sfaturi vestimentare primite de la părinți sau de la persoanele importante din viața ta? 

Un rol foarte important l-a avut, desigur, mama, care era unul din cei mai înțelepți oameni în ce privește stilul și îmbrăcămintea - foarte moderată, de o eleganță cu afinități clasice. Nu-și cumpăra niciodată ceva ce nu mergea purtat cu restul garderobei ei. Lucrul cu care am rămas de la ea e că stilul stă în măsură. 

Cum era scena modei din Bulgaria când ți-ai început cariera, și de ce ți-ai dorit să faci haine? 

Scena modei în Bulgaria a fost mereu tragicomică. Și atunci erau și sunt în continuare câțiva oameni care fac lucrurile pe care le vor și în care cred, și cu toții ne cunoaștem și ne sprijinim reciproc pe cât putem. Probabil printre ei sunt oameni care pot vorbi despre „Cum de-am ales să mă fac designer”, dar mie îmi plac și înțeleg mai degrabă oamenii ca mine, care au crezut mereu în vocația lor și pur și simplu și-au urmat-o. 

Cum a apărut KNAPP? 

Brandul s-a născut dintr-un fel de glumă între mine și prietenele mele. Cu toatele ne doream să creăm ceva al nostru – ceva nou și diferit în ce privește stilul și conceptul. Dar fiecare dintre noi vedea lucrurile în moduri diferite și eu, care eram probabil cea mai cu autoritate, după șapte ani de experiență la revistele de modă, am avut mai multă încredere să-mi urmez calea. Celelalte fete au contribuit cu entuziasm și cu primele ghionturi la apariția KNAPP, dar mai apoi și-au întemeiat familii, în timp ce eu mi-am atras-o alături pe Christina, o prietenă foarte bună și fostă colegă de clasă, și, de atunci, am dezvoltat împreună brandul. 

Care sunt inspirațiile pentru The Song of the Raven, colecția abia lansată de toamnă-iarnă? Ce materiale și siluete ai folosit? 

Noua colecție e foarte, foarte diferită și necaracteristică nouă în ce privește abordarea. Spre deosebire de tot ce a caracterizat KNAPP până în prezent, colecția asta e un pas îndrăzneț înainte și o mare provocare pentru noi. Marile noastre surse de inspirație rămân romantismul și feminitatea, dar de data asta am folosit moduri noi de expresie – glamour, volane, tul, și multă mătase. Sunt lucruri care nu au caracterizat siluetele clasice și materialele cu care KNAPP și-a dus până acum clientele înapoi spre anii '30, '40, '50, în care talia e mereu evidențiată, iar materialele preferate de toamnă sunt bazate pe lână. Acum am lucrat mult cu texturi și cu negru, silueta nu mai e așa simplă, ba chiar e îndrăzneață uneori. Imaginea pe care am decis s-o dezvoltăm și s-o folosim ca laitmotif folosește ca inspirație corbul și îl integrează într-un mod nici prea creepy, nici prea dark. 

Îți influențează în vreun fel viziunea creativă faptul că ai făcut costume? E ceva teatral la modul în care imaginezi haine și privești femeile? 

În ultima vreme nu am mai făcut aproape deloc costume. În majoritatea timpului fac haine la modul clasic. Dar în general, oamenii care cărora stilul KNAPP li se prea îndrăzneț consideră că are o oarecare notă teatrală, și, uitându-mă la majoritatea colecțiilor noastre, nu i-aș contrazice. Cred că stylingul pe care-l facem pentru lookbooks tinde să apese ceva mai tare pedala asta, ceea ce poate face ca percepția finală să fie cea de care spuneai și tu. 

Cum te raportezi la culoare și la folosirea ei în garderobă, atât ca designer cât și ca observator al străzii? Ești genul care preferă să poarte negru, sau te joci cu cromaticile și ți-ai dori ca oamenii să fie mai curajoși din punctul ăsta de vedere? 

Anul trecut a marcat o mare schimbare pentru mine, așa că zilele astea am o înclinație spre „înapoi la negru”. Dar în general sunt plină de culoare – și ca persoană, și ca artistă – și folosesc o paletă largă în viața de zi cu zi. Și da, ăsta e unul din lucrurile care mă dor când vine vorba de Bulgaria. Aici oamenii nu se raportează nicicum la culoare și, mai rău, nici nu-și dau seama câte greșeli fac când se aruncă la tot felul de combinații all-black – una mai ridicolă ca alta. Pe mine mă influențează teribil culorile și am momente când simt acut nevoia de o anumită nuanță, după care mă mut la următoarea. Îmi place să mă joc cu culorile și cred că asta face ca unii artiști să fie mai buni decât alții, pentru că simțul culorii e unul din acele talente rare – e ceva valabil atât pentru designeri și stiliști, cât și pentru consumatorii de modă. 

Cum simți că te-ai schimbat ca designer de-a lungul timpului? 

E clar că schimbările prin care trec ca om, schimbările de atitudine și dispoziție îmi afectează și munca. Fiecare schimbare pe care o observ la munca mea e rezultatul auto-criticii și al noilor provocări pe care mi le setez – mă interesează să fac lucruri noi sau care nu mă caracterizează neapărat. De-asta mi-e un pic dificil să spun cât de mult m-am schimbat, dar ce știu cu siguranță e că îmi place să încerc abordări diferite, și că varietatea asta de metode și opțiuni mă face să fiu foarte atașată de munca mea.

Spune-mi 3 designeri bulgari de care ar trebui să știm. 

Minoar, Beyond și Beata Parvulova.